Cea mai buna postare

[cristiboss56]

Jennyy
Member
Data înregistrării: 21.11.2013
Locaţie: Romania
Religia: Ortodox
Mesaje: 76



Da! sant vremuri grele..dar cand nu au fost?
Nu mai vor religie in scoli? Sa ne transformam casutele si timpul petrecut cu copilasii nostri in ore de religie!
Fratilor, sa nu stam si sa ne plangem de mila! sa nu uitam ca pe un copil educat crestineste in familie greu il doboara "vremurile". Mamelor, tatilor, avem datoria sa dam timpul nostru copiilor!!

Sa ii invatam credinta noastra stramoseasca. Cu hrana cu care ii hranim cu aceea vor creste. Da! Nu mai vor religie in scoli! Poate ca meritam acestea..meritam vremurile pe care le traim..
Sa ne trezim parintilor! Sa ne trezim si sa devenim noi insine profesori adevarati ai copiilor nostri. Ei sunt cartea noastra de vizita...
Cu ce ii vom hrani cu aceea vor creste!
Sa nu plangem. Sa nu ramanem intr-un punct mort, sa ne lamentam. Inima nu o poate lua nimeni! NICIODATA!

[cristiboss56]

dobrin7m
Senior Member
Data înregistrării: 02.08.2010
Locaţie: Londra
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.443



Mireanul casatorit, pe langa razboiul duhovnicesc al lui insusi mai are un razboi de dus: razboiul cel dimpreuna in care cand unul razboieste , cand celalalt, cand amandoi, cand cade unul, cand celalalt , cand amandoi. Atacurile ispitei tintesc si mintea ta si mintea celuilalt, cand nu reuseste cu unul, incearca cu celalalt. Uneori sunt ispite prin tine indreptate spre celalalt, si invers. Este atacata insasi unitatea celor doi in "trup si suflet", unitatea in iubire de Dumnezeu si de oameni.
Nimic nu se masoara, aici, caci de masori si compari rugaciunea sau faptele bune intre cei doi, deja ai despartit unitatea celor doi. Deja nu mai esti trup si suflet.

Instrainarea de lume, inseamna fuga de pacat si de duhul lumii, a te instraina de tovarasii partasi la pacat, a fugi de locurile pacatoase. In familie, fuga trebuie sa fie impreuna, altfel intervine cum am spus, departarea, fiecare cu diferitele lui preocupari, mai mult sau mai putin pacatoase, Nu vorbesc aici de preocupari normale, cum ar fi serviciul de exemplu sau daca unul picteaza avand acest talent nu trebuie sa picteze si celalalt. Preocupari, in sens duhovnicesc, la acestea m-am referit.

Asadar avem aceleasi trepte ale scarii de urcat, asa cum ne invata Sf. Ioan Scararul insa , fiind in lume, un pic mai diferit: fazele lepadarea, despatimirea si isihia trebuie urcate atat de unul cat si de celalalt.

"In pronia Sa divina, Dumnezeu a oranduit de la inceputuri aceasta unire intre barbat si femeie si a grait de cei doi ca de una: barbat si femeie El i-a creat si nu mai este parte barbateasca si parte femeiasca., pentru ca voi toti sunteti una in Iisus Hristos. (Gal. 3:22). Nu exista relatie intre semeni mai adanca decat aceea dintre barbat si femeie, daca ei sunt uniti asa cum ar trebui.

"Casatoria vine de la Dumnezeu – Mai întâi în instituirea sa primara apoi în înaltarea ei prin Iisus Hristos la demnitatea de Taina. Dumnezeu alegând pentru creaturile sale drumul potrivit pentru fiecare în parte, în doua stari: una mai sublima, fecioria; cealalta mai accesibila multimii, casatoria. Celor mai tari el le deschide imensitatea si porunceste dezvoltarea spre starile îngeresti ale cumpatarii. Pentru cei mai slabi El construieste cuibul casatoriei unde ele îsi vor griji slabiciunea lor.
Insa acest cuib el îl face înca sublim! El îl înconjoara cu legislatia care-i înnobileaza si-l apara: “Dumnezeu este legiuitorul asezarii ei”. El o ridica pâna la demnitatea de Taina. Si ca ultima si nespusa maretie, El o face imaginea cuprinzatoare a unirii Cuvântului sau cu natura omeneasca." Sf. Ioan Gura de Aur

Acestea fiind zise, sa stam sa ne gandim pe unde ne aflam, si sa vedem daca mai avem curajul sa atacam casnicia oricarui om de pe acest pamant. Suntem noi oare asa cum ar trebui sa fim?

[Yasmina]

Vechi 20.12.2014, 20:14:55
CristianR's Avatar CristianR CristianR is online now
Senior Member Data înregistrării: 26.03.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 583

Implicit

--------------------------------------------------------------------------------

Duhovnicii recomandă, din câte știu și eu, ca în astfel de situații să strecori, măcar, binele, dacă nu-l poți face pe față. Sunt cazuri în care, pentru a face un bine trebuie să minți (cum au fost, spre exemplu, cei care au trebuit să ascundă niște nevinovați de cei ce căutau să-i ucidă. Și nu e cazul să ai mustrări de conștiință pentru așa ceva).

Nu e omul pentru sâmbătă, ci sâmbăta pentru om, a spus Domnul. Cu alte cuvinte, legea nu este imuabilă, nu trebuie idolatrizată, nu este o regulă căreia să i ne supunem fără a mai discerne între bine și rău. Suntem datori să facem binele cum putem.

Este dureros când nu poți fi una (în credință, întâi de toate) cu cel pe care-l iubești și te-ai căsătorit, și cred că aceasta este sabia pe care Domnul a spus că a venit să o aducă. Sau piatra de care se va zdrobi cel care nu Îi urmează Lui, și se sfărâmă.

Iar dacă lipsește unitatea în credință, acea căsătorie nu poate fi numită creștină. Ce unitate mai ai, atunci, de apărat? Față de care unitate a soților păcătuiești?

[cristiboss56]

dobrin7m
Senior Member
Data înregistrării: 02.08.2010
Locaţie: Londra
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.448



Cea mai mare lectie pe care o sotie trebuie sa se sileasca sa o invete in casnicie este rabdarea.
Daca exista iubirea dintre soti, atunci cu blandete , prin rugaciune va invata rabdarea. Domnul o va intari in rabdare si va incepe apoi sa lucreze cu cei doi.
Tot ceea ce vine de la cel rau trebuie alungat din familie: minciuna, viclenia, ganduri ascunse, razbunarea.
Aseaza in inima ta seninatatea si atunci seninatatea va fi si pe chipul tau. Imposibil ca sotul tau , care te iubeste, sa nu vada seninatatea ta si curatia ta sufleteasca.
In tot cea ce faci respecta cuvantul lui Dumnezeu iar daca cel de langa tine, nu stie sau nu simte asta, spune-i lui Dumnezeu: Doamne eu te iubesc , Tu sti inima mea, da-i intelepciune sotului meu, ca sa Te poata iubi si el . Te rog Doamne nu ne lasa, ajuta-ne sa ajungem la Tine.
Invata sa taci , vei avea timp sa te rogi mai mult. Rugăciunea este maică şi împărăteasă peste toate faptele bune spune Par. Cleopa
Iata deci, de ai un sot necredincios, cu rugaciunea practici credinta.
__________________

[cristiboss56]

Mihnea Dragomir
Senior Member
Data înregistrării: 15.02.2010
Locaţie: Ţinuturile Loirei, Franţa
Religia: Catolic
Mesaje: 6.007



Citat:
În prealabil postat de maria.15
Voua care va e cea mai draga? Si de ce? Poate este locul in care manastirea e asezata,linistit si retras,poate e arhitectura ei,marimea impresionanta, poate e vorba despre monahii sau monahiile care traiesc acolo...povestiti totul,ca sa ne folosim si ceilalti.

De departe, Dragomirna. O arhitectura absolut geniala, care imbina clasicul, stiinta proportiilor, cu indrazneala care i-a dat un chip zvelt, o infatisare elansata parca spre cer, un fel de "gotic rasaritean". Piatra la vedere (e netencuita, in cea mai mare parte) ii da o amprenta a vesniciei. Iar vesnicia se reflecta pana si in termometre, facand-o racoroasa vara si calda iarna. Cand aud urarea curenta "casa de piatra" am in fata ochilor Manastirea Dragomirna...Scarile, oarecum secrete, dintre ziduri, adica dintre peretele exterior de piatra si peretele interior (tot de piatra), atat de inguste incat permit accesul unui singur om tupilandu-se duc spre celule in care faceau penitenta calugari condamnati de judecati canonice. Astazi, Dragomirna e o manastire de maicute. O intamplare amuzanta din vremea cand eram adolescent. Nu departe de manastire, dar evident nu in incinta ei, e un lac. Apele lui curate, m-au imbiat cand eram calator intr-o zi de vara. Am profitat ca aveam slipul la mine ca sa fac o baie buna. Buna, o scurta vreme. Ceea ce nu prevazusem era ca acest lac e in proprietatea manastirii (odinioara foarte bogate, avand mosii si robi). Un colectiv ad-hod format din trei maicute, condus de una mai varstica ce avea chip si aere de stareta m-a interpelat cand eram in mijlocul lacului, chemandu-ma la mal. Mi s-a explicat ca nu se face baie in lacul manastirii si am fost intrebat daca nu mi-e rusine. Adevarul e ca nu-mi era de loc rusine, doar eram in costum de baie. In schimb un mare bat, mai degraba un fel de bata pe care o purta o maicuta mai tanara (cred ca vroia sa ma bata) a fost argumentul care m-a convins sa-mi intrerup baia si sa dispar din raza lor vizuala spre locul unde imi lasasem prosopul si hainele de oras.

Alta data, eram in campingul manastirii (exista un camping cu colibe in apropiere, e frumos vara). Tatal meu si cu mine ne scosesem merindele sa mancam. Era si un caine de pripas pe acolo, cum se intampla invariabil in orice camping din Romania. Am scos pachetul de unt sa imi ung o felie. Am raschetat putin unt cu cutitul, pe urma m-am intors o clipa sa ung felia. Dupa doar cateva secunde, tatal meu ma intreaba unde am pus pachetul de unt. "Ce, nu-vezi ?" l-am intrebat, aratand cu cutitul spre locul unde fusese o clipa mai devreme. "Nu, nu-l vad!" declara tata. Adevarul e ca nici eu nu-l mai vedeam. In schimb, am vazut un caine lingandu-se pe bot la picioarele mesei. Cand a avut timp sa-l inhate fara sa-l vedem doi oameni asezati fata in fata, cand a avut timp sa infulece un pachet intreg de un sfert de kil de unt si cum de nu i s-a facut rau, ramane si azi un mister.

[cristiboss56]

Parascheva16
Senior Member
Data înregistrării: 26.02.2013
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.706



Botezul ortodox nu il face pe om ortodox. Botezul este doar inceputul, mai ales ca majoritatea romanilor sunt botezati de mici. Cand bine vb de oameni care au devenit ortodox la 40 de ani, e putin diferit.

Taina Cununiei nu te face nici ea ortodox, mai ales in felul cum se face azi. Cati dintre cei care se cununa in Biserica, se spovedesc inainte? Cati sunt cununati de duhovnicul lor? Cati preoti tin o mica cateheza celor doi inainte de cununie? Cati preoti nu ciuntesc Taina Casatoriei? Stiti ca in Taina Casatoriei exista juramant, cu mana pe Biblie? Cati dintre cei casatoriti au facut acest juramant in timpul cununiei?

[cristiboss56]

florin.oltean75
Senior Member
Data înregistrării: 23.03.2011
Locaţie: Ardeal
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.737





Mos Craciun este o expresie a luminii dumnezeiesti.

Pentru ca astfel, o zi din cele 365, le putem insufla ideea ca o bunatate minunata, feerica, poate veni de sus, de dincolo de lume.

Chiar daca Mos Craciun nu exista in carne si oase, exista ca simbol. Poarta o anumita lumina din Adevar, cea a generozitatii si bunatatii.

Exista o mare diferenta mare intre falsitate si simbol, intre minciuna amagitoare si sens virtuos.

Mos Craciun nu este un fals, care induce in eroare.

Simbolul virtuos poate imbraca miriade de forme. Si nu avem nicio problema cu aspectul sau conventional atunci cand ii intuim sensul profund.

Simbolurile sunt aripile mintii.

Daca expresiile simbol ale virtutilor (care toate sunt emanate din Dumnezeu) sunt nerealitati amagitoare atunci nu ar mai trebui spusa copiilor nicio poveste. Iar adultilor nicio parabola.

Pentru ca fiecare poveste, de fapt, este ireala.

De ce sa ne ascundem in spatele irealitatilor din basme?

De ce sa mai spunem basme copiilor?

Spunem basme copiilor pentru ca simbolurile sunt usor inteligibile si lucreaza in inima lor virtutea, capacitatea de a diferentia binele de rau.

Toate icoanele si toti sfintii sunt in fapt tot expresii ale dumnezeirii. Sunt doar purtatori de Lumina, nu Lumina insasi. Parabola sau basmul daruiesc si ele Lumina in chipul intelegerii.