Cum poti sa ajungi scriitor?

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de fallen

Si daca scriu prostii ( " creez demoni")???



Eu chiar nu am o viata mai interesanta, ci chiar una anosta, plictisitoare chiar...nu stiu de unde imi vin ideile ( e drept ca-n ultima vreme nu mi-au mai venit ), dar in general scriam sau as fi dorit sa scriu, dar nu am apucat, despre lucruri pe careas fi vrut sa le fac, dar nu le-am facut, am " creat" personaje pe care evident ca nu le cunosc ( cel mult se aseamana cu unii sau altii), dar as fi dorit sa existe in viata mea, cum a spus si Ioan Cezar, " copiii pe care nu-i vom avea niciodata ", sau poate, cream" variantele imbunatatite" ale noastre insine, ale copiilor, parintilir, fratilor, prietenilor nostri...
( chiar, stiati ca se spune ca autorul lui "Winnetou" si altor carti de aventura, Karl May, ar fi petrecut o mare parte din viata si ar fi scris in puscarie, nicidecum in urma unor calatorii aventuroase, asa cum povesteste in romanele sale?)

Pe marginea acestui subiect, s-ar putea scrie enorm, fara monotonie si fara falsa modestie. Este un subiect extrem de interesant si care afecteaza multe suflete sensibile, uneori ca o "boala" (desi poate fi numit si hobby sau pasiune), alteori ca un refugiu in coltisorul intim al viselor... Dar dincolo de pasiune si refugiu, ramane talentul sau harul pe care-l pune Dumnezeu, plus... un pic de sansa. Pentru ca nu-i suficient sa ai talent, daca nu traiesti intr-o societate prin care lumea sa aiba motivatia sau conditia sa te cunoasca in creatia ta. Nu, in Romania de dupa "89, pasiunea pentru citit s-a diminuat ingrijorator, iar asta se vede cel mai bine in modul de exprimare dar mai ales in greselile gramaticale. Plaja enorma de canale tv, pentru multi potential-cititori, este coplesitoare. Iar daca mai vorbim de dependenta de facebook, deja ramanem... "semianalfabeti"...
Ca sa fii "citit", e nevoie de doua lucruri esentiale:
- sa fii "cineva"
- sa scrii "ceva"
Daca n-am reusit pana acum sa devenim "cineva", nu ne mai ramane decat sa reusim sa scriem "ceva". In subiectivismul nostru, noi chiar credem ca ceea ce scriem, constituie acel "ceva" pentru altii, dar e o amagire. Nimanui nu-i pasa de ceea ce credem noi. Dimpotriva, riscam (daca nu suntem bine ancorati in detalii) sa primim din partea celorlalti (pe care-i consideram prieteni...) dezamagiri catastrofale pentru visele noastre.
In ce ma priveste, in ciuda incurajarii multora (de cei din familie nu mai zic) mie imi lipseste curajul. Iubesc in schimb competitia si nu odata m-am lasat antrenat in provocari, de unde am castigat concursuri, diplome si premii in bani, incepand de la "Club Univers 20" al Janei Gheorghiu, sau emisiunile lui Dan Ursuleanu pana mai tarziu, dupa Revolutie si dupa ce devenisem familist. Dar le consider doar "provocari" si-atat. Nimic serios din care sa-mi pot ajuta familia. Ca mi-ar placea, e adevarat, dar pentru mine e o... "joaca"! Hai sa scriem! OK, ce? Poezie, beletristica? Orice! Care-i tema? Parodie, marketing, social, alcool, religie, fițe? Oricare dintre ele! Bun! Care-i conditia? Cate randuri, care-s cuvintele "cheie"? Carui segment de public trebuie sa se adreseze? Care-i efectul pe care se mizeaza?... Cam astea le consider eu provocari si fata de care nu ma simt stresat, ci dimpotriva.
Altfel, cand mai scriu ce mai scriu, e doar arhiva personala. Sunt ganduri legate de om in relatia lui cu Dumnezeu. Ganduri care nu cred ca vor fi publicate vreodata, cel putin pe durata vietii mele. Sunt pe deplin constient ca nu reprezint nimic, un nimeni, o nulitate in materie de "har". Nu trebuie sa mi-o spuna altii!... Stiu eu mai bine!...