Am nevoie de un sfat

[catalin2]

În prealabil postat de ovidiu b.

IPS Joantă: http://ortodoxiatinerilor.ro/euharis...pa-impartasire
Apoi, IPS Laurenţiu e pe aceeaşi linie: http://www.mitropolia-ardealului.ro/...ct.php?id=3096 - citeşte cu atenţie "Tabăra a treia".
La fel şi Pr. Petru Pruteanu: http://www.sfintiiarhangheli.ro/cand...-ne-impartasim

Nu e deloc asa, de fapt e vorba doar de Parintele Pruteanu. In Romania nu se practica impartasania fara spovedanie, cel mult a doua zi si atat.
Asadar, in acele linku-uri, nu e IPS Laurentiu, e tot articolul Par. Pruteanu, il regasim aici: http://www.teologie.net/2013/11/19/s...lor/#more-3822 Nu stiu cine l-a postat acolo.
Din ce am citit IPS Joana vorbeste de deasa impartasanie, nu de impartasania fara spovedanie.

În prealabil postat de catalin2

Nu e deloc asa, de fapt e vorba doar de Parintele Pruteanu. In Romania nu se practica impartasania fara spovedanie, cel mult a doua zi si atat.

Îmi place cum l-ai luat pe nu în braţe. ...)))
Se practică, doar că tu nu ai ajuns că cunoşti. Mai cereceteză. Sunt de acord că practica care domină este cea care leagă împărtăşirea de spovedanie, dar nu sunt de acord că nu există şi că nu se poate altfel.

În prealabil postat de catalin2

Asadar, in acele linku-uri, nu e IPS Laurentiu, e tot articolul Par. Pruteanu, il regasim aici: http://www.teologie.net/2013/11/19/s...lor/#more-3822 Nu stiu cine l-a postat acolo.

Din moment ce apare pe site-ul Arhiepiscopiei Ardealului e clar că IPS Laurenţiu adoptă aceleaşi idei.
Pot să-ţi confirm faptul că IPS Laurenţiu pledează la orele sale de liturgică pentru împărtăşirea fără spovedanie. Dar nu oricum, ci sistematic: "pentru cei mai râvnitori şi conştienţi, de a se împărtăşi pe perioada a 2-4 săptămâni cu o singură spovedanie." Şi e recomandată pentru cel care treace de la spovedania înainte de fiecare împărtăşire, recomandabilă într-o primă etapă[/b], la împărtăşirea de câteva ori cu aceeaşi spovedanie.

În prealabil postat de catalin2

Din ce am citit IPS Joana vorbeste de deasa impartasanie, nu de impartasania fara spovedanie.

Pentru tine trebuia să scrie negru pe alb, ne putem împărtăşi şi fără spovedanie. Te rog citeşte cu atenţie:

"Suntem nevrednici de a primi Sfânta Împărtăşanie atunci când săvârşim păcate de moarte prin care cădem din starea de har primită la botez sau din starea de membrii ai Bisericii. Cele mai grave păcate de moarte sunt: lepădarea de Hristos (necredinţa), crima (inclusiv avortul sau folosirea medicamentelor anticoncepţionale care sunt avortive), desfrânarea şi adulterul, ura şi nedreptăţirea semenilor. Pentru aceste păcate trebuie neapărat să ne spovedim şi să primim dezlegare de la preotul duhovnic. În rugăciunea de după spovedanie duhovnicul de roagă zicând: „împacă-l şi-l uneşte pe dânsul cu Sfânta Ta Biserică”. Prin dezlegarea de la spovedanie suntem deci repuşi în starea de har sau de membrii ai Bisericii şi putem să ne împărtăşim.

8. În concluzie, Înaltpreasfinţia Voastră ce recomandaţi: deasa sau rara împărtășire cu Sfintele Taine?

Eu nu pot recomanda decât ceea ce spune Biserica, adică Hristos Care se jertfeşte în fiecare Sfântă Liturghie şi îi cheamă pe toţi cei prezenţi să se împărtăşească din jertfa Lui.

Cătălin, uite aici:

"Realitatea dureroasă este că majoritatea credincioşilor noştri nu se spovedesc şi nu se împărtăşesc niciodată. Iar vina pentru aceasta o purtăm noi ierarhii şi preoţii pentru că nu îndemnăm destul pe credincioşi ca să se spovedească şi să se împărtăşească. Ba de multe ori punem sarcini asupra lor pe care nici noi nu le purtăm. Mă refer aici la postul de trei zile pe care unii preoţi, nu neapărat din Mitropolia noastră, îl pretind de la credincioşi înainte de a se împărtăşi sau că legăm întotdeauna împărtăşania de spovedanie. Cei mai mulţi credincioşi cred că nu ne putem împărtăşi niciodată fără ca să ne spovedim mai întâi. Totuşi trebuie să ştim că nici un canon al Bisericii şi nici un Sfânt Părinte nu impune vreun post înaintea împărtăşaniei şi nu condiţionează împărtăşirea de spovedanie. Dimpotrivă canoanele şi Părinţii cer ca toţi creştinii care participă la Sf. Liturghie să se împărtăşească pentru că altfel Liturghia care este Cina Domnului nu-şi împlineşte scopul, acela de a ne hrăni cu Trupul şi Sângele Domnului."

Pastorală la Naşterea Domnului a ÎPS Serafim al Germaniei (2013): http://acvila30.ro/pastorala-la-nast...ermaniei-2013/

[catalin2]

În prealabil postat de ovidiu b.

Din moment ce apare pe site-ul Arhiepiscopiei Ardealului e clar că IPS Laurenţiu adoptă aceleaşi idei.

Eu ma indoiesc ca IPS sta pe site sa scrie articole. Pe un site al altei episcopii am vazut ca era o sectiune in care puteau publica altii articole, chiar am gasit un articol eronat. Daca erau ideile IPS cred ca nu era asa greu sa se publice chiar un articol al IPS Laurentiu, nu articolul Par. Pruteanu.
Nu stiu ce preda IPS la seminarii pana nu citesc. Pana acum n-am intalnit niciun preot care sa te impartaseasca fara sa te spovedeasca, nici macar nu am auzit in Romania. Dadea cineva un preot, dar era din Peru, nu stiu daca era si acasa. la noi si daca te spovedesti cu trei zile inainte te pune sa te spovedesti iar daca te impartasesti.

În prealabil postat de ovidiu b.

Pentru tine trebuia să scrie negru pe alb, ne putem împărtăşi şi fără spovedanie. Te rog citeşte cu atenţie:

Am citit cu atentie si tot nu am vazut decat o aluzie.

Cătălin, ţi-am dat ceea ce vrei sau ceea ce nu vrei să vezi. Lasă-mă să cred că învăţătura Bisericii este una, iar practica este alta, de la caz la caz. Noi nu discutăm aici despre cum e la noi în ţară , la ruşi sau le greci. Învăţătura lui Hristos estea una şi aceeaşi pentru toate neamurile. Este normal ca în prima fază, cea de început a penitentului, să-i legi împărtăşirea de spovedanie. Dar, citeşte cu atenţie ce spune Sf Hrisostom sau Sf Nicolae Cabasila în ceea ce priveşte oprirea de la împărtăşanie (în cazul în care nu suntn păcate de moarte) şi care e datoria preotului. Mai mult de atât nu pot face. Iertare.

[catalin2]

În prealabil postat de ovidiu b.

Cătălin, ţi-am dat ceea ce vrei sau ceea ce nu vrei să vezi. Lasă-mă să cred că învăţătura Bisericii este una, iar practica este alta, de la caz la caz. Noi nu discutăm aici despre cum e la noi în ţară , la ruşi sau le greci. Învăţătura lui Hristos estea una şi aceeaşi pentru toate neamurile. Este normal ca în prima fază, cea de început a penitentului, să-i legi împărtăşirea de spovedanie. Dar, citeşte cu atenţie ce spune Sf Hrisostom sau Sf Nicolae Cabasila în ceea ce priveşte oprirea de la împărtăşanie (în cazul în care nu suntn păcate de moarte) şi care e datoria preotului. Mai mult de atât nu pot face. Iertare.

Dar toti sfintii stiau practica si chiar luau parte activ la ea. Ti-am scris care e conceptia care sta la baza acestei acumulari de greseli in Biserica. Oprirea de la impartasanie e altceva. In concluzie toti ne spovedim inainte de impartasanie, asa ca oricum discutam degeaba. Poate doar cei ce stau in vest sa gaseasca biserici in care se pot impartasi fara sa se spovedeasca.

În concluzie, important este ce spune Cătălin, nu ce spune învăţătura Bisericii.

[catalin2]

În prealabil postat de ovidiu b.

În concluzie, important este ce spune Cătălin, nu ce spune învăţătura Bisericii.

Diferenta e ca eu nu consider ca Parintele Pruteanu e invatatura Bisericii. Parintele Pruteanu sustine multe alte lucruri gresite, am scris pe alt topic despre asta. Iar pentru a le argumenta foloseste de multe ori citate care nu au nicio legatura cu subiectul sau care sunt scoase din context. De exemplu in acel mesaj il citeaza pe Sfantul Nicolae Cabasila, desi acolo sfantul scrie de orpirea de la impartasanie, desi parintele vrea sa arate ca e vorba de imparatasanie fara spovedanie. In articolul despre vietile sfintilor cita pe cineva care scria despre apocrife, ca si cum s-ar fi referit la vietile sfintilor adevarate.
Daca vrei invatatura Bisericii sunt si alte articole, nu doar ale Par. Pruteanu.
Pentru inceput sa vedem ce spune Parintele Cleopa: http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/convorbiri5.htm
"Sfanta Impartasanie, fiind strans legata de Spovedanie.."
"a. Spovedania, marturisirea pacatelor, fara de care nimeni nu se poate impartasi, nici chiar clericul. Numai copii pana la sapte ani sunt scutiti de spovedanie."
Interesant, Parintele Pruteanu spune tot timpul ca preotii nu se spovedesc inainte de impartasire.
115. Cum trebuie sa se pregateasca clericii, preotii si diaconii pentru Sfanta Liturghie ?
In general, clericul de mir este dator sa respecte urmatoarele : Sa se spovedeasca la duhovnicul sau inainte cu o zi de Sfanta Liturghie;
- Calugarii din manastiri, daca au duhovnic bun, sa se spovedeasca cat mai des. La noi spovedania, cum vedeti, e o data pe saptamana, vinerea. Da, am calugari foarte treji, care vin de doua-trei ori pe saptamana la marturisire.
- Se poate impartasi cineva fara sa se spovedeasca ?
-Nu. Niciodata. Si in caz de moarte si de altceva, nu. Intai spovedania si apoi sa se impartaseasca."
Nu mai e nimic de adaugat.

[Parascheva16]

În prealabil postat de catalin2

Nu stiu ce preda IPS la seminarii pana nu citesc. Pana acum n-am intalnit niciun preot care sa te impartaseasca fara sa te spovedeasca, nici macar nu am auzit in Romania. Dadea cineva un preot, dar era din Peru, nu stiu daca era si acasa. la noi si daca te spovedesti cu trei zile inainte te pune sa te spovedesti iar daca te impartasesti.

Ma indoiesc ca ai cutreierat toata tara si nu ai gasit un preot care sa impartaseasca fara spovedanie. Totusi, sa nu uitam ca un preot care nu te cunoaste, o sa iti ceara spovedanie, chiar daca pe ucenicii sai mai vechi ii impartaseste si fara spovedanie deasa. Nici un preot nu o sa impartaseasca o persoana pe care nu o cunoaste, asta e adevarat. Insa, fiecare preot isi are nucleul lui, stie el care sunt presoanele vrednice din parohia lui, si ii impartaseste pe aceia. Si nu, nu toti dintr-o parohie sunt impartasiti des, ci doar cei vrednici. De asemenea, asta nu inseamna ca acesti ucenici se spovedeasc doar de 2 ori maxim pe an.

Sunt preoti romani si din tara, si din vest(inclusiv Grecia) care impartasesc des fara spovedanie deasa.

Chiar si de ar fi necesara spovedania inaintea fiecarei impartasanii, unii preoti nu ii invata pe credinciosi ca e nevoie sa se impartaseasca mai des, ci nu doar in posturile mari.

[catalin2]

În prealabil postat de Parascheva16

Ma indoiesc ca ai cutreierat toata tara si nu ai gasit un preot care sa impartaseasca fara spovedanie.

Nu am cutreierat prin tara, dar stiu ce spun ceilalti parinti si sfinti. Te stiu ca pe cineva care are invatatura dreapta, nu te mai lua dupa oricine, fie si parinte in Portugalia. Parintele vad ca adoptat idei moderniste, sustinand ca sunt multe greseli in Biserica.
Am dat ce spune Parintele Cleopa, dau un articol al Parintelui Calciu, acesta explica detaliat ce discutam noi. Spune Paritnele ca pana atunci nu auzise de un preot care impartaseste fara sa spovedeasca inainte, desi a stat si in America: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/...ie-spovedanie/
Un alt parinte scrisese un articol numit Cerberii Sfantului Potir, militand pentru imparatasirea fara spovedanie. Scria acolo: "Cum de s-a ajuns la aceasta restrictie a impartasirii credinciosilor si cum de s-a legat taina spovedaniei de taina impartasaniei, cand nici un canon bisericesc, nici Scriptura nu le mentioneaza?"
Parintele Calciu raspunde: "Si de unde stie preotul ca oamenii vin cu evlavie si credinta adevarata daca nu le cunoaste sufletul? Si cum le poate cunoaste sufletul daca nu-i spovedeste? Si daca Sf. Impartasanie se acorda oricui care este botezat si miruns, inseamna ca spovedania este o taina minora si neglijabila. Impresia mea este ca Parintele Braga si cei care sunt pe pozitia precuviosiei sale, cred ca traditia este numai un tezaur de invatatura si de lucruri petrecute, pe care le scoatem ori de cate ori avem nevoie sa atacam pe cineva care nu face ceea ce ni se pare noua drept. Traditia este, intr-adevar, asa ceva, dar ea este si o forta dinamica spirituala care alege si pastreaza lucrurile bune care pot sa se introduca in traditie si le elimina pe cele neconvenabile.
Pornind de la Iacov 5: 16: “Marturisiti-va pacatele unii altora si va rugati unii pentru altii…“, biserica primara a instituit spovedania publica, practicata vreme de mai multe secole. Cu timpul s-a observat ca spovedania publica nu numai ca nu curata sufletele credinciosilor care se spovedeau, dar intinau inima celor ce-i ascultau si erau adesea ispititi sa savarseasca aceleasi pacate ca penitentul respectiv si astfel, spovedania devenea, cel putin pentru unii, o scoala a pacatelor neobisnuite sau, in cel mai bun caz, un instrument de deceptie, pentru ca auzeau uneori pacate savarsite de oameni pe care ii stimau si acum ii vedeau pacatosi si ei insisi se descurajau.
Din istoria bisericii stim ca, la inceput, foarte adeseori, se dadea Sf. Impartasanie credinciosului ca sa aiba acasa pe mai multe zile, daca acesta dorea. Cu timpul s-a observat ca unii credinciosi erau neglijenti cu Sf. Impartasanie, iar cei rau intentionati o foloseau pentru liturghia neagra sau pentru diferite vraji (pentru ca si ei credeau ca era Trupul si Sangele Domnului). Atunci biserica a interzis practicarea acestui lucru.
Parintele Braga spune ca, in biserica primara, la frangerea painii (chaburah), forma de origine a Liturghiei, oamenii se impartaseau la sfarsitul unei mese solemne unde mancau si beau “…iar unii deveneau chiar scandalosi, asa cum reiese din context“, dar nu merge la concluzia finala ca traditia, cu forta ei dinamica, a schimbat aceste obiceiuri, tocmai pentru a-i feri pe oameni de asemenea greseli si a instituit postul si rugaciunea, spovedania si canonul pentru curatirea lui sufleteasca si pentru invrednicirea lui, atat cat sta in puterile omenesti si - fara indoiala ii sta ceva, altfel am cadea in protestantism – pentru a primi Trupul si Sangele lui Iisus.
Biserica a fixat anumite reguli de pocainta, anumite canoane care dau spovedaniei un drept de apreciere a acestei “vrednicii” si nu o lasa la bunavoia penitentului, care, daca este cinstit, cu greu si-ar putea aprecia aceasta vrednicie. Unii, prea lacsi, ar veni la impartasanie ca si cum ar merge la restaurant, altii, prea drastici, nu s-ar impartasi niciodata.

Dupa traditia bisericeasca de multe secole si dupa regulile bisericii, impartasirea credinciosului este conditionata de post si de spovedanie, dar spovedania nu-i da dreptul penitentului la impartasire in mod obligatoriu.
Iertarea pacatelor, fie ele si comune, nu se obtine nici prin citirea rugaciunilor pregatitoare (Canonul Sf. Impartasanii), nici prin rugaciunile Sf. Liturghii si nici prin simplul act al impartasirii, (cum afirma parintele Braga) care este o conceptie laxa, catolica, oricat de confortabila s-ar parea, ci dupa invatatura bisericii, numai Sf. Maslu si spovedania te curata de pacate.
Altfel, daca numai rugaciunile citate de parintele Braga sunt suficiente sa-ti obtina iertarea pacatelor (care constituie o gresala grava), nimeni nu ar mai trebui sa se spovedeasca decat pentru pacatele foarte mari, mortale. In acest caz, preotul nu ar fi duhovnic decat numai pentru criminali si alti foarte mari pacatosi – ceilalti se iarta pe ei singuri – si pentru distribuirea sfintei Impartasanii la dispozitia credinciosului. Sunt multe propozitii in articolul parintelui Braga care ar putea fi condamnate de autoritatea bisericeasca. Aceasta afirmatie imi aminteste de jansenism si de scoala de la Port Royal, a carei soarta s-a invartit tot in jurul desei impartasanii, similara cu cea ridicata de Preacuviosul Roman.
Exista pustnici care traiesc in singuratate si care, odata pe luna, sau mai rar, vin la manastire pentru a se spovedi si a se impartasi. Fara indoiala ca acest pustnic are o viata mai curata decat a oricaruia dintre noi, poate mai curata decat a ieromonahului “cerber” care il spovedeste si impartaseste si, cu toate acestea, nici pustnicul, nici ieromonahul nu se gandesc macar o clipa ca Sfanta Impartasanie ar putea fi administrata fara spovedania prealabila.
In Biserica Ortodoxa, singura data cand un credincios se apropie de Sf. Potir fara a se spovedi este la botez, pentru ca, prin Taina Sfantului Botez se iarta celui ce l-a primit, nu numai pacatul stamosesc, ci si toate pacatele personale savarsite pana atunci."