Dumnezeu doar un produs cultural?

[AlbertX]

Extras din Ereziile Apusului - Ieromonah Visarion Moldoveanu si Bogdan Mateciuc

Trăim vremurile amestecărilor religioase, ale înselărilor pierzătoare si ale unirilor amăgitoare.
Adevărul este Iisus Hristos Dumnezeu-Omul. Însă omul contemporan, "omul nou" nu mai poate crede într-un Adevăr Întrupat, ci îl reinterpretează după norme umanistrationaliste, îl caută în puhoiul de filozofii, doctrine, studii, stiinte si experimentări, îl croieste după chipul si asemănarea firii lui căzute; astfel păcatul a devenit virtute, binele s-a pervertit, minciuna a luat locul adevărului. Să nu ne mirăm că într-un veac ca acesta, pentru cei mai multi "crestini", Hristos a devenit tocmai ceea ce învătătura ortodoxă denumeste Antihrist.

Vorbind despre "dumnezeul" lumii crestine actuale, Cuviosul Părinte Serafim Rose spune că "omul modern a creat un nou dumnezeu, un dumnezeu modelat cât mai fidel după tiparul noilor vremuri, preocupat de stiintă si afaceri; de fapt una dintre intentiile primordiale ale gândirii moderne a fost aceea de a confectiona un asemenea dumnezeu".

Asadar, oamenii si-au schimbat nu doar gândirea despre Dumnezeu; ei au schimbat însăsi "dumnezeirea" de care se vor lasa condusi, născând un "nou dumnezeu" care se deosebeste vădit de Dumnezeul Vechiului si Noului Testament, Cel răstignit de iudei si mărturisit de Apostoli.

Acest "neo-dumnezeu" nu reprosează făpturii încălcarea Scripturilor, nu mustră păcatul, nu pedepseste reaua credintă, nu ceartă fărădelegea. Dimpotrivă, iubeste împotriva adevărului, uneste împotriva dreptătii, înlătură muceniceasca jertfelnicie în Hristos prin promovarea împăcării cu rătăcirile necredinciosilor, îndrăgind global si nivelator întreaga suflare.

Acest "christ simpatic" nu indispune, nu supără si nu mai deranjează pe nimeni. Nu impune si nici măcar nu cere un singur Domn si Dumnezeu, un singur crez, un singur botez, o singură învătătură de credintă, o singură Biserică, un singur adevăr - viata si moartea pentru Hristos.

Acest "hristos liberal", care îngăduie si pune totul mai presus de vietuirea în dreapta credintă si de mântuire, executând constiincios si cuminte ceea ce cere democratia si societatea, nu este nici pe departe Dumnezeul Apostolilor si al Mucenicilor - Hristos Cel Răstignit si Înviat - Adevărul vesnic. Acest "hristos" este marioneta neocrestinismului care, supunându-se orgoliului îndreptătirii si revendicărilor, reformelor si inovatiilor, tuturor capriciilor si răzvrătirilor "drepturilor omului" - supune si manipulează la rându-i omenirea prin falsele concepte de "bine", "adevăr", "iubire" si "dreptate".

Cum ar putea omul nou să nu îndrăgească un "crestinism" atât de dulce si bun, atât de confortabil si satisfăcător? Cum ar mai putea crestinul nou să lepede un "hristos" atât de drăgut si manierat, întelegător si parfumat?

Despre adevărata Biserică

Oferta religioasă a timpurilor noastre este caracterizată printr-o inflatie de crestinism. Zilnic ne intersectăm cu reclame foarte atrăgătoare din punct de vedere religios, privitoare la o viată nouă si câstigarea unei mântuiri usoare. Oricare ar fi decorul urban al ipostazelor de mai sus, provocarea este neobisnuită: că, de fapt, Ortodoxia în care ne-am născut este falsă si coruptă, si că doar oferta "cealaltă" de crestinism este singura si cu adevărat salvatoare. si când spunem "cealaltă", avem în vedere peste douăzeci de mii de "crestinisme" sau "biserici" legitimate si propovăduite de tot atâtea grupări sectare.

Asa a ajuns pentru unii credibilă ideea de "biserici", de "diversitate crestină", de vreme ce astăzi, statistic vorbind, marea multime a "credinciosilor crestini" sunt absorbiti de secte sau îmbrătisează în general ideologia protestantă. Scriptura, însă, nu ne descoperă si nu ne vorbeste de un adevăr al multimilor, de un adevăr "democratic", ci de un singur adevăr si de o singură sursă a acestuia: persoana Mântuitorului Iisus Hristos.

Altii, încercând să vadă "stiintific" unicitatea Bisericii, au luat "realitatea" ca ipoteză si au concluzionat că Biserica Apostolică primară s-a dezintegrat, iar acum există numai rămăsite, fragmente de "biserici" ce detin părti din adevăr, binecuvântare si har.

Sub această nouă viziune, promovată în special de Miscarea ecumenistă, multi consideră că Biserica Apostolică cea Una poate fi "refăcută" (adică alcătuită din nou!!) în deplinătatea ei printr-o unire globală a tuturor cultelor, grupărilor si sectelor care au legătură sau tangentă cu ideea de crestinism, astăzi. Din fericire, toti acesti înselati - atât de sinceri i inimosi - nu fac altceva decât să ne arate prin aceste strădanii că "bisericile" lor nu sunt deloc Biserica Apostolică cea Una, de vreme ce tânjesc în a o realcătui.

Dacă nici una dintre bisericile actuale nu poate pretinde că este adevărata Biserică a lui Hristos, atunci o unire a lor nu va conduce nicidecum la alcătuirea acelei "biserici perfecte", sau nu la modul în care Hristos a întemeiat Biserica. si dacă toate aceste "biserici crestine" nu există decât în măsura în care se pot raporta una la cealaltă, atunci nici o însumare a lor nu va putea avea ca rezultat biserica întreagă, căci o atare unire va fi nevoită să se raporteze mai apoi si la celelalte religii universale. Si iată cum chemarea la unitate a ecumenismului "crestin" nu va putea să sfârsească decât în sincretismul unei noi religii mondiale.

Marea problemă a crestinilor din zilele noastre este că iau ca reper în gândire un fals adevăr al unei realităti secularizate, pentru a formula mai apoi "adevăruri" personale despre dumnezeiasca alcătuire numită Biserica lui Hristos. Idolatrizarea realitătii, a "evidentelor" logice, nu înseamnă în nici un caz iubire de adevăr, ci este cea mai cruntă parodie a acestuia. Riscul este de a lua lucrarea omului drept lucrarea Domnului. Ne putem însela foarte usor dacă luăm o minciună frumoasă drept adevăr, mai ales că falsele biserici au o mare iscusintă în a imita fatada Adevăratei Biserici, contrazicândui, însă, subtil învătătura. Trebuie să întelegem că nu toti cei ce vorbesc de Hristos sunt ai lui Hristos, nu tot ce poartă eticheta de "crestin" este cu adevărat Crestin.

Dacă în timpurile noastre există mai multe biserici si ideologii crestine, nu înseamnă că sunt si adevărate, numai pentru simplul fapt că există sau pentru că un număr mai mare sau mai mic de persoane se încred în asa ceva. Sau dacă o "biserică", pentru a-si sustine o anumită părere "crestină", încearcă să "ajusteze", să rescrie adevărul istoric ori Scriptura ca acestea să pară că-i justifică ideologia, e limpede că atunci îsi dă în vileag toată înselăciunea. Dacă vreo altă "biserică" are o anumită particularitate religioasă (de exemplu tine sâmbăta, urăste crucea sau cunună homosexuali) nu este automat si credibilă dacă a găsit în biblie un citat care i se pare (sau ni se pare) că-i dă dreptate. Asa, cuvântul Scripturii, folosit fără de chibzuintă si nu după cugetul cel adevărat al Bisericii, poate fi făcut să justifice absolut orice.

Însă putem vedea si singuri că doar una este Sfânta Scriptură si printr-o singură Biserică a fost păstrată întreagă si nevătămată, de la Apostoli până în vremurile noastre. Biserica a zămislit Scriptura si nu din Scriptură s-a născut Biserica. Bisericile-pirat născute acum trei-patru sute de ani sunt ridicate pe reinterpretarea Scripturii ortodoxe, tocmai pentru a-si crea o falsă descendentă apostolică si a camufla după o perdea de "crestinism" falsitatea propriilor învătături.

Unde este asadar Biserica întemeiată de Hristos, cea pomenită în Scriptură si propovăduită de Apostoli? Si dacă există în vremurile noastre, cum o putem deosebi în puzderia de biserici, culte si organizatii asa-zis crestine?

Nădăjduim că în cele de mai jos veti găsi răspunsul ...

Ereziile Apusului - Ieromonah Visarion Moldoveanu si Bogdan Mateciuc