Cugetari din Dharma

[florin.oltean75]

"Credincios"

Credinciosul adevarat nu este cel ce doar crede in Dumnezeu, care poate face din cand in cand fapte bune, care din cand in cand se infraneaza.

Acesta este unul care aspira la credinciosie.

Credinciosul adevarat este purtatorul de Dumnezeu, cel ce este luminat inlauntru de lumina dumnezeiasca pe care o poarta ca o faclie nestinsa, arzand zi si noapte in inima lui.

Dumnezeu se aseaza in inima omului numai daca omul se gandeste la Dumnezeu.

Aceasta gandire nu este doar o amintire fugara sau ganduri indreptate cand si cand catre Dumnezeu - ci este o concentrare de calitate, fina, stabila, staruitoare.

Numai cu o astfel de concentrare, omul launtric se schimba semnificativ.

Numai cand mintea are o astfel de atentie superioara, calificata, Dumnezeu arunca foc arzator pe pamantul inimii lui.

Daca nu stim cum sa ne concentram atentia, mintea aluneca lesne de la prezenta Lui Dumnezeu. Uita de Dumnezeu - iar un anumit aspect lumesc iL inlocuieste, ne coloreaza mintea.

Aceasta lunecare poate fi oricand fatala. Uitarea de Dumnezeu ne poate trage pentru totdeauna in lumile intunecate dedesubt.

De aceea, in exercitiul concentrarii este o mare miza, in fiecare clipa este o batalie pe viata si pe moarte.

Concentrarea are noua nivele de absorbtie, conform sutrelor budiste.

Doar la nivelul noua este atinsa concentrarea perfecta, denumita "linistire".