![]()  | 
	   ![]()  | 
       
| 
 | 
  
| 
	 | 
| 
		 
			 
			#1  
			
			
			
			
			
		 
		
	 | 
|||
		
		
  | 
|||
| 
		
	
		
		
			
			 Citat: 
	
 "Nimeni neispitit nu va putea merge în împărăția cerurilor. Că de aceea se spune: înlătură ispitele și nimeni nu mai e mântuit." - Avva Antonie cel Mare Păi, împotrivește-te cu rugăciune, cu post, cu spovedanie, cu participarea la Sfintele Taine, cu toată viața ta de creștin. Te poți împotrivi și cu proteste (câ tot îți plac ție), dar asta este egal cu lătratul la lună. Cee ce tu nu înțelegi este că lupta cu necuratul nu e simplă precum pare, deși el este limitat ca puteri. Să luptăm a-L avea pe Hristos de partea noastră și atunci necuratul nu va avea nici o putere asupra noastră. În Pateric, de exemplu.  | 
| 
		 
			 
			#2  
			
			
			
			
			
		 
		
	 | 
||||
		
		
  | 
||||
| 
		
	
		
		
			
			 
			
			Până una alta, luați de aici: http://patriarhia.ro/images/pdf_2015...ip_OR_2015.pdf
		 
		
		
		
		
		
		
			
				__________________ 
		
		
		
		
		
	
	Îmi cer scuze celor pe care i-am supărat! "Trebuie sa mori înainte de a muri Pentru a nu muri atunci când mori"  | 
| 
		 
			 
			#3  
			
			
			
			
			
		 
		
	 | 
|||
		
		
  | 
|||
| 
		
	
		
		
			
			 Citat: 
	
 VIATA IN DUH FILOCALIC-Parintele Sofian Boghiu Despre necazuri Rabdarea necazurilor e semnul cunostintei adevarate; la fel neinvinovatirea oamenilor pentru nenorocirile tale proprii (Sf. Marcu Ascetul). Cel ce socoteste necazurile venite dinafara ca aduse de dreptatea lui Dumnezeu, acela, cautand pe Domnul, a aflat deodata cu dreptatea lui si cunostinta (Sf. Marcu Ascetul). Mustrarea este o doctorie a iubirii dumnezeiesti fata de oameni (Sf. Clement Alexandrinul). In durerile fara voie se ascunde mila lui Dumnezeu, care atrage la pocainta pe cel ce le rabda si izbaveste de chinurile vesnice (Sf. Marcu Ascetul). Omul care rabda necazurile cu inima buna si cu multumire va lua cununa nestricaciunii, virtutea si mantuirea. Iar stapanirea maniei, limbii, pantecelui si placerilor e de cel mai mare ajutor sufletului (Sf. Antonie cel Mare). Cel ce se impotriveste necazurilor, se razboieste fara sa stie cu porunca lui Dumnezeu. Iar cel ce primeste intru cunostinta adevarata, acela rabda pe Domnul, cum zice Scriptura (Sf. Marcu Ascetul). Nu zice ca cel izbavit de patimi nu mai poate avea necazuri. Caci chiar daca nu pentru el, e dator totusi sa aiba necazuri pentru aproapele (Sf. Marcu Ascetul).  | 
| 
		 
			 
			#4  
			
			
			
			
			
		 
		
	 | 
|||
		
		
  | 
|||
| 
		
	
		
		
			
			 Citat: 
	
 Prin diavol vin ispite. Fără ispite omul nu ar avea prilejul să se lămurească, să se călească. Prezența diavolului în lume este pe măsura țintei duhovnicești. El este "partenerul" de luptă, de "antrenament". O lume fără diavol ce ar fi? Un paradis terestru. Ehei, ăsta a fost pierdut cândva... Așadar, odată căzut, omul se poate ridica doar cu greu, cu efort. Diavolul e lăsat să facă urcușul greu, altfel puterile omului nu se oțelesc, nu se desăvârșesc. Asceza creștină presupune virilitate, nu frică de draci. E vreun sfânt care, în efortul său ascetic, nu a avut parte de confruntarea cu demonii? Fie prin oamenii asupra cărora stăpânea vrăjmașul, fie prin patimile pe care le întețea tot el, fie direct prin diavol - corp la corp. Avem nenumărate mărturii, în special în "Viețile sfinților" Diavolul nu e de căutat, nici de evitat. Când lucrează asupra noastră e doar de disprețuit. Atunci avem de dat mulțumire și slavă lui Dumnezeu pentru toate.  | 
| 
 |