Împotriva EREZIILOR NEO-PROTESTANTE - Cuvântul al II-lea - ICOANELE

[DragosP]

Trebuie să ignori tot ceea ce-ţi omoară sufletul, comoara cea mai de preţ primită-n dar.

[Ioan_Cezar]

Da, frate Dragoş, prioritatea creştinului este mântuirea, iar pentru aceasta nu orice limbaj şi nu orice idei transmise prin anumite exprimări sunt folositoare. Diverse duhuri au diferite cuvinte. Domnul a transmis "cuvintele vieţii veşnice", cum spune Apostolul, iar nu orice alte vorbe.
În consecinţă, atât credinciosul care râvneşte la mântuire cât şi păstorul său duhovnicesc trag firesc la un anumit conţinut de informaţie şi mai ales de energie. Că nu orice fiţuică ori aşazisă operă conţin energia necreată a Dumnezeirii, aşadar Harul sfinţitor şi mântuitor.
În cărţi amestecate sunt tot felul de duhuri amestecate. Nu e deloc indiferent ce fel de seminţe dăm la moara minţii şi apoi a inimii. Una e făina din neghină, alta făina din bob de grâu curat!
E de ajuns că mintea noastră căzută are oricum tendinţa să prelucreze prost până şi cărţile sfinte.

Pe de altă parte, când creştinul citeşte un text din afara Bisericii (de pildă o carte de medicină sau de inginerie, una de poezie sau chiar de psihologie) el are grijă, s-ar cuveni, să nu ia drept învăţătură mântuitoare ceea ce acolo e clar că e doar informaţie terestră, mundană. Bună şi aceasta, dacă nu uităm scopurile ei reale şi dacă avem la noi lentila potrivită de lectură.

Omul e însă mereu influenţabil. Coruperea începe mai întâi în suflet, prin cuvinte, sunete şi alte senzaţii...
Cunoscînd că lesne omul apleacă urechea şi pune la inimă tot felul de mesaje străine şi potrivnice împlinirii sale în Hristos, Biserica a dezvoltat o anumită prudentă atitudine faţă de sursele mundane de informaţie şi energie. De aici o anumită prevedere programatică şi în unele cazuri o atitudine de selectivitate drastică. Adică, vorba Părintelui Rafail, faţă de dracul e bună o singură atitudine: dispreţ. Nu cârdăşie sau complacere, întrucât te corupe lesne, de nu eşti tare. Şi cine se poate crede atât de tare încât să stea cu dracii la taifas ori la nesfârşite contradicţii?

Iar cărţile noastre "de cultură" şi de divertisment, ca şi muzica ori diverse alte materiale pentru activităţi de loisir, sunt, orice s-ar zice, cărţi pentru trup. Pentru omul trupesc din noi. Nu-i bai, trebe şi el să trăiască pe lumea asta, numai că, pentru creştin intervine o mică mare problemă: legea trupului e în conflict veşnic cu legea duhului. Pace între duh şi trup nu este. Corpul prea adesea trage să devină porcul, să fim drepţi şi să recunoaştem această realitate omenească.

Şi atunci apare firesc dilema: cât şi ce să îi dau trupului, mai exact trupescului, prin diverse materiale şi stimulări, aşa încât puterea lui să nu răstoarne puterea duhului meu? O astfel de întrebare şi-o pune creştinul râvnitor, iar pentru alţi oameni aşa ceva e fără sens şi te mai şi trezeşti că te iau la întrebări: da ce io-s neroadă să îmi spuie cutare ce să citesc?... Neînţelegere, a celui care nu se preocupă, în cunoştinţă de cauză, de lupta eternă dinlăuntrul omului şi din văzduhuri. Neînţelegere a celui care îşi face din răzvrătire, vai, o profesiune de credinţă şi un motiv de continuă laudă. Te pui cu copilul rebel? Sărmanul, că nu ştie ce face...

Excurs despre idoli si ideologia lor in lumea Orientului Apropiat

Am sa parafrazez o scurta prezentare a unui istoric pe aceasta tema, pentru o mai buna analiza in comparatie: ,, In Orientul Apropiat Antic idolii aveau diferite forme si marimi.In mod obisnuit erau sculptati din lemn si poleiti cu o foita subtire din aur sau din argint batut cu ciocanul. Infatisarea lor era in. esenta umana (cu exceptia celor din Egipt care combinau caracteristici umane si animale), aveau diferite ipostaze, imbracaminte si coafuri distincte, chiar tipizate. Chipurile zeitatilor din Orientul Apropiat se aflau acolo unde zeul respectiv isi facea simtita prezenta intr-un mod foarte special, in asemenea masura incat cultul statuii devenea una cu zeul (cand zeul favoriza inchinatorul in acest fel) chiar daca nu era singura manifestare a zeului. Erau indeplinite anumite ritualuri pentru a aduce zeul la viata in idolul care il reprezenta. Drept rezultat al acestei legaturi, vrajile, incantatiile si alte manifestari magice puteau fi efectuate asupra idolului si cu scopul de a ameninta, de a constrange sau de a convinge zeii. In contrast cu acestea alte ritualuri legate de idoli aveau menirea de a-i ajuta pe zei sau chiar de a le purta de grija. Idolul nu era totuna cu zeul dar se credea ca idolul era locuit de zeu iar acesta isi manifesta prezenta si voia prin idol. Reprezentarile zeitatilor din Mesopotamia (nm.termen de comparatie) erau hranite, imbracate si chiar spalate zilnic. Li se aducea mancare in fiecare zi de catre lucratorii templurilor iar alti ingrijitori aveau sarcina de a imbraca si dezbraca idolul, in timp ce altii erau angajati pentru a spala statuia si a o transporta cu ocazia diferitelor sarbatori."

Exodul, daca ar fi sa sintetizam destul de meschin, are doua teme principale:modul cum Israel devine o natie prin actiunea lui Dumnezeu si, dupa cum remarcau mai multi autori,fundamentarea acestei natii drept una teocratica.Aceasta parte din Biblie constituie cel putin pentru evrei intemeierea lor istorica sau, dupa cum remarca un istoric ,,documentul identitatii lor prin care li-se arata cine au fost, de unde au venit,precum si locul lor in lume sub calauzirea lui Dumnezeu".Este o istorie fascinanta despre un grup de triburi cu nimic deosebite,cel putin la inceput, de altele, grup de triburi aflat sub influenta si dominatia egipteana.Evreii,la momentul plecarii din Egipt, aveau o problema in raport atat de egipteni cat si in raport de natiile cu care urmau sa se intalneasca: nu aveau un sistem religios articulat.Aproape toate natiile cu care au intrat in contact aveau asa ceva, un sistem religios, pagan bineinteles, dar definit,cu practici,ritualuri.Acest aspect,in combinatie cu tendinta accentuata a multor dintre acei evrei spre idolatrie,creea o mare problema: influenta externa a unei religii definite in raport de una in formare.Povestea lor,a evreilor, ne arata cat de acut au resimtit aceasta stare de fapt si chiar si dupa darea Legii cat de inclinati au fost spre vechile lor obiceiuri,mostenite din culturile cu care au interactionat.Chiar si Legea data nu era singulara in contextul lor,din punct de vedere al prescriptiilor juridice sau morale sa spunem.Legile din Mesopotamia, cele hitite,asiriene, toate contineau prescriptii morale oarecum asemanatoare pana la un punct. Diferenta a fost ca Legea data de Dumnezeu lui Israel era o revelatia a lui Dumnezeu, care devenea parte integrata a natiei prin stabilirea Legii ca parte integrata a Legamantului lui Dumnezeu cu Israel. Acest aspect o diferentiaza radical de alte texte similare.Ca sa dau un exemplu: interdictia de a ucide exista si in legislatia babiloniana, dar acolo era strict in scop social,pe cand interdictia in cazul evreilor era derivata din caracterul lui Dumnezeu.

Mai mult decat atat,evreii nu erau singurii care aveau un sanctuar mobil(descoperirile arheologice,ca sa mentionez doar una, au demonstrat ca si mandiantii aveau ceva similar pana la un punct)si nici singurii care credeau in existenta unor fiinte celeste, precum heruvimii.Ceva similar cu heruvimii exista si in animismul egiptean,in Mesopotamia existau lei si tauri inaripati,iar hitiii ii avea pe grifoni.Deci majoritatea culturilor cu care evreii au interactionat aveau un sistem religios definit dar si elemente asemanatoare cu ale evreilor.Cred ca Dumnezeu, prin prescriptiile exprese pe care Le-a dat a dorit separarea inchinarii evreiesti de culturile pagane care o puteau influenta precum si diferentierea dintre modul cum aceasta inchinare urma sa fie realizata, spre evitarea oricarei confuzii cu elemente straine, care i-ar fi corupt esenta si scopul.In general culturile stratificate pot avea acest efect asupra uneia in formare.Elemente similare ale religiei lui Israel se pot gasi la numeroase popoare din Orientul Mijlociu ale acelei epoci ceea ce demonstreaza cat de subtire si periculoasa era linia intre credinta adevarata si imitatiile sale. Prin regulile exacte, precise, exprese, pe care Dumnezeu le-a stabilit, poporul lui Israel urma sa fie protejat, precum un copil aflat in crestere, de diverse drumuri laturalnice dpdv religios.

Aici intervine un aspect fundamental, care separa aceasta relatiei dintre Dumnezeu si evrei de orice alta scena similara: totul s-a petrecut din initiativa lui Dumnezeu care a stabilit EL insusi fiecare detaliu, in mod expres,consemnat biblic,cu un anumit scop si intr-un anumit cadru. Evrei trebuiau sa puna in practica si sa asculte, nu au avut o initiativa a lor,nici nu erau pregatiti pt asemenea initiative. Cand au luat ei initiativa, de capul lor si in afara voii exprese a lui Dumnezeu, lucrurile au luat-o pe un fagas foarte periculos.Prin urmare Dumnezeu le-a stabil inchinarea, detaliile ei, reprezentarile ei si interdictiile ei.Toate aceste elemente sunt unice in context biblic,ele nu s-au mai repetat in acest mod, nu au fost rescrise sau reluate in alta forma, in textele biblice.Ele au fost stabilite intr-un context si intr o anumita perioada de dezvoltare a acestui popor, cu Dumnezeu initiator unic care a dorit sa separe inchinarea poporului ales de pericolele din jurul ei.Nimic nu a fost intimplator in modul cum Dumnezeu a stabilit inchinare,nici un detaliu,fiecare detaliu sau interdictie aveau scop precis in acel context.Regula era ca evreii sa ramana credinciosi acestor reguli, nu altora, asta au facut ei de nenumarate ori,prin combinarea cu alte credinte idolatre, prin imprumutarea de obiceiuri sau moduri de venerare straine de modul aratat de Dumnezeu. Pe cat de grandioasa a fost voia lui Dumnezeu pe atat de tragic a fost esecul lor de a ramane credinciosi acestor reguli care aveau o profilaxie divina.Ei trebuiau sa le aprofundeze, sa sa inalte la nivelul lor, sa-si implineasca menirea lor istorica, nu sa imprumute,nu sa copieze, nu sa adauge,nu sa schimbe.Tot Vechiul Testament arata cat de fatale au fost deciziile lor cand le-au luat din initiativa lor, cat de crancen s-au intors impotriva lor.

In concluzie,pe aceasta scurta introducere,as dori sa subliniez urmatoarele aspecte.Dumnezeu, in intelepciunea si dragostea Lui de Tata, care si-a ales un popor, a stabilit EL regulile de inchinare si a cerut ascultare.Dumnezeu stia cat de permeabili erau evreii la coruptie morala si a dorit,prin modul exact in care a stabilit regulile, sa-i separe intr-un scop sfant de restul lumii.Regulile urmau sa-i protejeze, sa-i aduca la cunoasterea Lui si a rolului lor.Interdictiile in special au vizat puncte nevralgice,care se regaseau in alte culturi,si care puteau influenta.Regulile au ramas mereu valabile,nu au fost niciodata inlaturate in context biblic,atat in sens permisiv cat si restrictiv si problema care se pune este daca exista echivalenta intre situatia in care au fost date si scopul lor si situatia supusa analizei. Cred ca aici intervine de fapt punctul polemic in toate discutiile pe aceasta tema.In textele Noului Testament nu exista o situatie similara, in care Dumnezeu permite sau interzice exact precum in modul din Vechiul Testament.Discutiile pe aceasta tema deriva din corelare si interpretare nu dintr-o prevedere expresa,care s-ar regasi in textele Noului Testament.Problema care am vazut ca se pune este una simpla in aparenta: cum interpretezi si aplici acele reguli nu doar in contextul NT ci in intreaga istorie a crestinismului pt ca perioada NT este doar cea de inceput.Si atunci,inevitabil,se ajunge la o comparatie intre regula,scop si context.

In acest punct intervine diferenta mea de intelegere, atat de ceea ce sustii tu cat si in raport de pozitia oarecum radicala a lui Trice.Asupra acestui punct voi reveni la final.

[AlinB]

Ce poluat a ajuns topicul asta..
De la icoane la..
Mda.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Excurs despre idoli si ideologia lor in lumea Orientului Apropiat

Am sa parafrazez o scurta prezentare a unui istoric pe aceasta tema, pentru o mai buna analiza in comparatie: ,, In Orientul Apropiat Antic idolii aveau diferite forme si marimi.In mod obisnuit erau sculptati din lemn si poleiti cu o foita subtire din aur sau din argint batut cu ciocanul. Infatisarea lor era in. esenta umana (cu exceptia celor din Egipt care combinau caracteristici umane si animale), aveau diferite ipostaze, imbracaminte si coafuri distincte, chiar tipizate. Chipurile zeitatilor din Orientul Apropiat se aflau acolo unde zeul respectiv isi facea simtita prezenta intr-un mod foarte special, in asemenea masura incat cultul statuii devenea una cu zeul (cand zeul favoriza inchinatorul in acest fel) chiar daca nu era singura manifestare a zeului. Erau indeplinite anumite ritualuri pentru a aduce zeul la viata in idolul care il reprezenta. Drept rezultat al acestei legaturi, vrajile, incantatiile si alte manifestari magice puteau fi efectuate asupra idolului si cu scopul de a ameninta, de a constrange sau de a convinge zeii. In contrast cu acestea alte ritualuri legate de idoli aveau menirea de a-i ajuta pe zei sau chiar de a le purta de grija. Idolul nu era totuna cu zeul dar se credea ca idolul era locuit de zeu iar acesta isi manifesta prezenta si voia prin idol. Reprezentarile zeitatilor din Mesopotamia (nm.termen de comparatie) erau hranite, imbracate si chiar spalate zilnic. Li se aducea mancare in fiecare zi de catre lucratorii templurilor iar alti ingrijitori aveau sarcina de a imbraca si dezbraca idolul, in timp ce altii erau angajati pentru a spala statuia si a o transporta cu ocazia diferitelor sarbatori."

Exodul, daca ar fi sa sintetizam destul de meschin, are doua teme principale:modul cum Israel devine o natie prin actiunea lui Dumnezeu si, dupa cum remarcau mai multi autori,fundamentarea acestei natii drept una teocratica.Aceasta parte din Biblie constituie cel putin pentru evrei intemeierea lor istorica sau, dupa cum remarca un istoric ,,documentul identitatii lor prin care li-se arata cine au fost, de unde au venit,precum si locul lor in lume sub calauzirea lui Dumnezeu".Este o istorie fascinanta despre un grup de triburi cu nimic deosebite,cel putin la inceput, de altele, grup de triburi aflat sub influenta si dominatia egipteana.Evreii,la momentul plecarii din Egipt, aveau o problema in raport atat de egipteni cat si in raport de natiile cu care urmau sa se intalneasca: nu aveau un sistem religios articulat.Aproape toate natiile cu care au intrat in contact aveau asa ceva, un sistem religios, pagan bineinteles, dar definit,cu practici,ritualuri.Acest aspect,in combinatie cu tendinta accentuata a multor dintre acei evrei spre idolatrie,creea o mare problema: influenta externa a unei religii definite in raport de una in formare.Povestea lor,a evreilor, ne arata cat de acut au resimtit aceasta stare de fapt si chiar si dupa darea Legii cat de inclinati au fost spre vechile lor obiceiuri,mostenite din culturile cu care au interactionat.Chiar si Legea data nu era singulara in contextul lor,din punct de vedere al prescriptiilor juridice sau morale sa spunem.Legile din Mesopotamia, cele hitite,asiriene, toate contineau prescriptii morale oarecum asemanatoare pana la un punct. Diferenta a fost ca Legea data de Dumnezeu lui Israel era o revelatia a lui Dumnezeu, care devenea parte integrata a natiei prin stabilirea Legii ca parte integrata a Legamantului lui Dumnezeu cu Israel. Acest aspect o diferentiaza radical de alte texte similare.Ca sa dau un exemplu: interdictia de a ucide exista si in legislatia babiloniana, dar acolo era strict in scop social,pe cand interdictia in cazul evreilor era derivata din caracterul lui Dumnezeu.

Mai mult decat atat,evreii nu erau singurii care aveau un sanctuar mobil(descoperirile arheologice,ca sa mentionez doar una, au demonstrat ca si mandiantii aveau ceva similar pana la un punct)si nici singurii care credeau in existenta unor fiinte celeste, precum heruvimii.Ceva similar cu heruvimii exista si in animismul egiptean,in Mesopotamia existau lei si tauri inaripati,iar hitiii ii avea pe grifoni.Deci majoritatea culturilor cu care evreii au interactionat aveau un sistem religios definit dar si elemente asemanatoare cu ale evreilor.Cred ca Dumnezeu, prin prescriptiile exprese pe care Le-a dat a dorit separarea inchinarii evreiesti de culturile pagane care o puteau influenta precum si diferentierea dintre modul cum aceasta inchinare urma sa fie realizata, spre evitarea oricarei confuzii cu elemente straine, care i-ar fi corupt esenta si scopul.In general culturile stratificate pot avea acest efect asupra uneia in formare.Elemente similare ale religiei lui Israel se pot gasi la numeroase popoare din Orientul Mijlociu ale acelei epoci ceea ce demonstreaza cat de subtire si periculoasa era linia intre credinta adevarata si imitatiile sale. Prin regulile exacte, precise, exprese, pe care Dumnezeu le-a stabilit, poporul lui Israel urma sa fie protejat, precum un copil aflat in crestere, de diverse drumuri laturalnice dpdv religios.

Aici intervine un aspect fundamental, care separa aceasta relatiei dintre Dumnezeu si evrei de orice alta scena similara: totul s-a petrecut din initiativa lui Dumnezeu care a stabilit EL insusi fiecare detaliu, in mod expres,consemnat biblic,cu un anumit scop si intr-un anumit cadru. Evrei trebuiau sa puna in practica si sa asculte, nu au avut o initiativa a lor,nici nu erau pregatiti pt asemenea initiative. Cand au luat ei initiativa, de capul lor si in afara voii exprese a lui Dumnezeu, lucrurile au luat-o pe un fagas foarte periculos.Prin urmare Dumnezeu le-a stabil inchinarea, detaliile ei, reprezentarile ei si interdictiile ei.Toate aceste elemente sunt unice in context biblic,ele nu s-au mai repetat in acest mod, nu au fost rescrise sau reluate in alta forma, in textele biblice.Ele au fost stabilite intr-un context si intr o anumita perioada de dezvoltare a acestui popor, cu Dumnezeu initiator unic care a dorit sa separe inchinarea poporului ales de pericolele din jurul ei.Nimic nu a fost intimplator in modul cum Dumnezeu a stabilit inchinare,nici un detaliu,fiecare detaliu sau interdictie aveau scop precis in acel context.Regula era ca evreii sa ramana credinciosi acestor reguli, nu altora, asta au facut ei de nenumarate ori,prin combinarea cu alte credinte idolatre, prin imprumutarea de obiceiuri sau moduri de venerare straine de modul aratat de Dumnezeu. Pe cat de grandioasa a fost voia lui Dumnezeu pe atat de tragic a fost esecul lor de a ramane credinciosi acestor reguli care aveau o profilaxie divina.Ei trebuiau sa le aprofundeze, sa sa inalte la nivelul lor, sa-si implineasca menirea lor istorica, nu sa imprumute,nu sa copieze, nu sa adauge,nu sa schimbe.Tot Vechiul Testament arata cat de fatale au fost deciziile lor cand le-au luat din initiativa lor, cat de crancen s-au intors impotriva lor.

In concluzie,pe aceasta scurta introducere,as dori sa subliniez urmatoarele aspecte.Dumnezeu, in intelepciunea si dragostea Lui de Tata, care si-a ales un popor, a stabilit EL regulile de inchinare si a cerut ascultare.Dumnezeu stia cat de permeabili erau evreii la coruptie morala si a dorit,prin modul exact in care a stabilit regulile, sa-i separe intr-un scop sfant de restul lumii.Regulile urmau sa-i protejeze, sa-i aduca la cunoasterea Lui si a rolului lor.Interdictiile in special au vizat puncte nevralgice,care se regaseau in alte culturi,si care puteau influenta.Regulile au ramas mereu valabile,nu au fost niciodata inlaturate in context biblic,atat in sens permisiv cat si restrictiv si problema care se pune este daca exista echivalenta intre situatia in care au fost date si scopul lor si situatia supusa analizei. Cred ca aici intervine de fapt punctul polemic in toate discutiile pe aceasta tema.In textele Noului Testament nu exista o situatie similara, in care Dumnezeu permite sau interzice exact precum in modul din Vechiul Testament.Discutiile pe aceasta tema deriva din corelare si interpretare nu dintr-o prevedere expresa,care s-ar regasi in textele Noului Testament.Problema care am vazut ca se pune este una simpla in aparenta: cum interpretezi si aplici acele reguli nu doar in contextul NT ci in intreaga istorie a crestinismului pt ca perioada NT este doar cea de inceput.Si atunci,inevitabil,se ajunge la o comparatie intre regula,scop si context.

In acest punct intervine diferenta mea de intelegere, atat de ceea ce sustii tu cat si in raport de pozitia oarecum radicala a lui Trice.Asupra acestui punct voi reveni la final.

Până aici foarte frumoasă şi limpede mica ta sinteză. Mulţumesc frumos, Pelerinule!
Paragraful final nu l-am înţeles prea bine (am subliniat pasajul), a fost prea concentrat pentru mine dar sper că dezvoltînd tu ideea voi pricepe şi eu mai bine. În ce mă priveşte, aştept continuarea. Deocamdată nimic de obiectat, dimpotrivă, subscriu...:)
Doamne ajută!