Împotriva EREZIILOR NEO-PROTESTANTE - Cuvântul al II-lea - ICOANELE

[Penticostalul Traditional]

1. Închinarea în duh
Închinarea in duh NU inseamnă negarea implicării trupului in inchinare. Inseamnă că, in actul inchinării, duhul are prevalent›ă. Starea duhului ar trebui să fie grija prioritară a inchinătorului.

In timpul Mantuitorului Hristos, samarinenii, ca si iudeii de altfel, puneau mare accent pe formele fizice al inchinării, pe locurile sfinte, pe ritualurile prestabilite. Mantuitorul vorbeste despre inchinarea in duh si in adevăr in momentul in care răspunde la intrebarea samaritencei: 'unde trebuie să ne inchinăm, pe muntele nostru sau in templul vostru?'. Domnul răspunde că nu locul inchinării e important.

Inchinarea in duh este deci inchinarea in care duhul omului are comuniune cu Dumnezeu.
Noi, pentru o perioadă de timp, traim in trup. Atunci cand ne inchinăm, avem o pozitie a trupului (in picioare, ingenunchiati, etc.) avem locuri dragi nouă (clădiri speciale, locuri geografice, etc), avem un ambient favorabil (artă plăcută sufletului, etc.). Insă toate aceastea sunt in planul secund, sunt subsecvente comuniunii in duh.

2. Inchinarea in adevar
Inchinarea in adevăr este inchinarea omului care are o perceptie corectă, dreaptă, adevărată, despre Dumnezeu. Unii cred că e suficient să fii sincer. Insă poti fi sincer si gresit in acelasi timp.
Este de datoria omului să caute in permanent›ă Adevărul. Să caute continuu să-L cunoască pe Hristos.
S˜i, cel mai deplin, cel mai corect, cel mai sigur mod în care Hristos poate fi cunoscut este in Cuvântul revelat al lui Dumnezeu: Biblia. Inchinarea in adevăr este inchinarea după standardele cerute de Dumnezeul adevărat în Cuvântul sau adevărat: Scriptura.


Dacă ar fi să actualizăm cuvintele Mantuitorului pentru topicul nostru, dupa mine, ele ar suna cam asa:

Samariteanca:
Parintii nostri s-au inchinat avand icoane inaintea lor, iar voi ziceti ca fără de icoane trebuie sa ne inchinam.
Iisus:
Femeie, crede-Ma ca vine ceasul cand nu va mai conta că vă inchinati Tatalui cu icoane sau fara de icoane. Pentru ca vine ceasul si acum a si venit, cand adevaratii inchinatori se vor inchina Tatalui in duh si in adevar, pentru ca si Tatal astfel de inchinatori isi doreste.

[delia31]

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

[b]Dacă ar fi să actualizăm cuvintele Mantuitorului pentru topicul nostru, dupa mine, ele ar suna cam asa:

Samariteanca:
Parintii nostri s-au inchinat avand icoane inaintea lor, iar voi ziceti ca fără de icoane trebuie sa ne inchinam.
Iisus:
Femeie, crede-Ma ca vine ceasul cand nu va mai conta că vă inchinati Tatalui cu icoane sau fara de icoane. Pentru ca vine ceasul si acum a si venit, cand adevaratii inchinatori se vor inchina Tatalui in duh si in adevar, pentru ca si Tatal astfel de inchinatori isi doreste.

Wishfull thinking!
Tema icoanei e atat de adanca si tainica, chiar si pentru cinstitorii ei. Discutia de aici despre inchinarea in duh si in adevar, e doar tangentiala. Eu vroiam doar sa inteleg cum de necinstitorii icoanei nu-si sesizeaza propriile contradictii. Ma minunez de fiecare data si ma intristez de puterea seducatoare a ereziilor de tot felul care-i tin pe oameni departe de Biserica si ii fac sa aiba asa cugetare alambicata.

Asa ca interventia ta nici nu defineste , nici nu stabileste, nici nu va justifica. Confirma doar seductia ereziei. Nu era cazul sa-ti faci cont doar pentru atata lucru.
Ce va scapa voua, np, e ca nu noi mergem pe forumurile voastre sa va vorbim despre icoane, ci voi veniti aici sa ne tot ziceti ca nu-i bine sa le avem in biserica. Si inca insistent, dupa n banari, aceleasi si aceleasi interpretari reductioniste.


Pt. Ioan Cezar
Iarta-ma ca dupa frumusetea graiului din textul tau, am intervenit si eu, asa tehnic, conceptual. Numai atat am mai avut de zis.
De acum, neoprotestanti care cititi pe aici, luati bine aminte la ce adancimi se ascund in postarile lui Ioan Cezar.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de delia31

Wishfull thinking!
Tema icoanei e atat de adanca si tainica, chiar si pentru cinstitorii ei. Discutia de aici despre inchinarea in duh si in adevar, e doar tangentiala. Eu vroiam doar sa inteleg cum de necinstitorii icoanei nu-si sesizeaza propriile contradictii. Ma minunez de fiecare data si ma intristez de puterea seducatoare a ereziilor de tot felul care-i tin pe oameni departe de Biserica si ii fac sa aiba asa cugetare alambicata.

Asa ca interventia ta nici nu defineste , nici nu stabileste, nici nu va justifica. Confirma doar seductia ereziei. Nu era cazul sa-ti faci cont doar pentru atata lucru.
Ce va scapa voua, np, e ca nu noi mergem pe forumurile voastre sa va vorbim despre icoane, ci voi veniti aici sa ne tot ziceti ca nu-i bine sa le avem in biserica. Si inca insistent, dupa n banari, aceleasi si aceleasi interpretari reductioniste.


Pt. Ioan Cezar
Iarta-ma ca dupa frumusetea graiului din textul tau, am intervenit si eu, asa tehnic, conceptual. Numai atat am mai avut de zis.
De acum, neoprotestanti care cititi pe aici, luati bine aminte la ce adancimi se ascund in postarile lui Ioan Cezar.

Dragă soră, e aşa o bucurie şi o mângâiere că aţi avut dragostea să ieşiţi pentru a pune umărul la această dezbatere, importantă pentru apropierea noastră a tuturor forumiştilor de Teologia Icoanei,
încât ceea ce scriu eu este, precum ziceam, un oarecare acompaniament. Sper doar să fie cât de cât potrivit şi să nu atragă atenţia prin el însuşi mai mult decât o face îndeobşte un ...simplu ison...:)
Doamne ajută!

[AlinB]

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Dacă ar fi să actualizăm cuvintele Mantuitorului pentru topicul nostru, dupa mine, ele ar suna cam asa:

Poi stim, cate capete cu (Sola) Scriptura, tot atatea si voci..