Pastorala Sfantului Sinod - Hristos a devenit o persoana omeneasca ???

Admirati trecutul, si-i iubiti pe morti.
Transformati granita teocratiei
Intr-o papusa fada a imaginatiei.
Realmente fatidic al orgiei sorti.

Cum de n-am vazut pana acum?
Realmente vesta zidului teologic,
Organizat ca manson birocratic.
Pentru maini sedate apologeticum.

[delia31]

Daca mai e cineva interesat, in contextul subiectului de fata in care e foarte importanta acuratetea terminologiei hristologice pt. a nu face confuzii generatoare de erezii, ar trebui intai definiti toti termenii specifici ai discutiei, asa cum zicea si Ioan Cezar:
1. fiinta
2. fire/natura
3. ipostas/ persoana
4. impropriere /enipostaziere

Cel care a nuantat cel mai bine subtilitatile terminologiei hristologice a fost Sf.Maxim Marturisitorul. Incerc mai jos sa alcatuiesc un mic glossar, pt. cei interesati de subiect.

Simt insa si nevoia unei destainuiri care ma strabate si ma insoteste tot timpul in fundal cand intervin in asemenea discutii. Simt ca a vorbi la modul asta neadecvat despre taine mai presus de mintea noastra, a le rationaliza excesiv si inghesui in concepte inchise ermetic, a nu sti sa apreciezi cand e de vorbit si cand e de tacut, a urmari mereu certitudini logice, a vedea erori acolo unde nu sunt, a da chitibusar zeciuala din izma si marar si alte metehne de-ale noastre, ne instraineaza de esenta si ne fac sa ne adaugam la pacatul flecarelii si pacatul de a-L fi facut pe Dumnezeu obiect de studiu la microscop.

Discutia de aici e despre o taina adanca, dar ratam apropierea de ea tocmai prin aceea ca avem impresia apriori ca o putem cuprinde cu mintea noastra nedespatimita.

@Ioan Cezar
Frate, exagerezi, hiperbolizezi si proiectezi asupra mea calitati pe care nu le am, ti le inchipui doar. Serios, nu stiu cum de ai asa expectante mari din partea mea, nu-s nici pe departe cea mai in masura sa aprofundez tema asta.

Poate ia cineva de bune ce ai zis despre mine, si-apoi sa vezi, que voy a hacer?
M-oi stradui, cat ma pricep, nu cat te astepti nerealist, sa zic cam ce inteleg eu din ce-ai intrebat, desi Capy ar trebui sa raspunda pt. a da detalii suplimentare.

Ca tot n-am inteles ce intelege prin persoana, fire, a impropria. Si mai ales cum se poate sa afirmi ca Hristos e si om desavarsit, dar sa respingi denumirea de Persoana divino-umana, desi am subliniat ca e doar UNA SINGURA avand insusiri si divine si umane. Tu intelegi ?

L-am intrebat dar mi-a dat doar un citat cu hotararile sinodului 5, semn ca as fi pasibila de anatemele de acolo. Chestia e ca nu-mi dau seama la ce anatema ma incadreaza Capy. :)

[delia31]

Mic lectionar (nu va asteptati la un dictionar explicativ, etimologic , exhaustiv, ci doar o introducere simplificata in terminologia trinitara. Despre fiecare termen in parte au existat destule dezbateri)

1. fiinta
2. fire/natura
3. ipostas/ persoana
4. impropriere /enipostaziere

1. Fiinta - (in greaca ousia) cu referire la fiinta divina unica e ceea ce exista prin sine, dumnezeirea in esenta.
Nu se poate vorbi despre fiinta divina decat ipostaziata, adica doar despre persoanele care impartasesc fiinta divina, fiecare in modul Sau propriu in ipostasul Sau propriu, adica Tatal - €“in modul Sau propriu prin nenastere, Fiul - €“in modul Sau propriu prin nastere din veci din Tatal, Sf. Duh -€“in modul Sau propriu prin purcedere din veci din Tatal.

2.Fire sau natura (in greaca physis) - e ceea ce e comun si universal. Nici despre fire nu se poate vorbi decat prin referire la persoane/ipostasuri. Firea divina o impartasesc 3 Persoane/ipostasuri. Firea umana o impartasesc miliarde de persoane.


3. Ipostas sau persoana - e ceea ce este propriu si particular. Ipostasul e starea concreta de sine, existenta de sine, avand anumite proprietăţi, insusiri specifice, unice.
Ipostasul e o persoana concreta cu anumite proprietati concrete, specifice.

In terminologia hristologica, termenii ipostas si persoana sunt sinonimi. La fel ca sfintii capadocieni si Sf. Maxim identifica ipostasul cu persoana, intelegand ca persoana este ipostasul fiintei, modul in care fiinta divina "subzista", se realizeaza, se manifesta.
Nu exista ipostas fara fire si nici invers, fire fara ipostas.

3.Impropriere /enipostaziere - Am zis din prima mea interventie pe acest topic ca e termenul cheie al discutiei.

Ce inseamna enipostaziere? Ca firea umana a fost impropriata, asumata, incadrata, preluata in Ipostasul preexistent din veci al Celei de-a doua Persoane a Sf. Treimi si s-a unit cu firea Lui divina, fara amestecare, fara schimbare, neimpartit, nedespartit.

Firea umana pe care si-a luat-o e en-ipostaziata, centrata, asumata in Persoana Lui existenta din veac, fara sa se amestece cu cealalta fire pe care o are din vesnicie.

Mai in grai liturgic spus, Fiul a ramas ce era si S-a facut si ce nu era.

Si inca ceva foarte important. Numai asa, adica prin en-ipostaziere, putea Fiul rascumpara nu numai umanitatea in general, ci si oamenii ca persoane. Pt. ca relatia noastra cu Dumnezeu nu poate fi decat de la persoana la persoana, de la persoana umana la Persoana divino-umana. Daca ar fi fost posibila relatia persoanei umane cu Persoanele divine, Intruparea n-ar fi avut sens.

Nu am pretentia ca ceea ce am scris e infailibil, nenuantabil si complet. Imi astept si eu destule limpeziri.

[sophia]

În prealabil postat de delia31

Mic lectionar (nu va asteptati la un dictionar explicativ, etimologic , exhaustiv, ci doar o introducere simplificata in terminologia trinitara. Despre fiecare termen in parte au existat destule dezbateri)

1. fiinta
2. fire/natura
3. ipostas/ persoana
4. impropriere /enipostaziere

1. Fiinta - (in greaca ousia) cu referire la fiinta divina unica e ceea ce exista prin sine, dumnezeirea in esenta.
Nu se poate vorbi despre fiinta divina decat ipostaziata, adica doar despre persoanele care impartasesc fiinta divina, fiecare in modul Sau propriu in ipostasul Sau propriu, adica Tatal - €“in modul Sau propriu prin nenastere, Fiul - €“in modul Sau propriu prin nastere din veci din Tatal, Sf. Duh -€“in modul Sau propriu prin purcedere din veci din Tatal.

2.Fire sau natura (in greaca physis) - e ceea ce e comun si universal. Nici despre fire nu se poate vorbi decat prin referire la persoane/ipostasuri. Firea divina o impartasesc 3 Persoane/ipostasuri. Firea umana o impartasesc miliarde de persoane.


3. Ipostas sau persoana - e ceea ce este propriu si particular. Ipostasul e starea concreta de sine, existenta de sine, avand anumite proprietăţi, insusiri specifice, unice.
Ipostasul e o persoana concreta cu anumite proprietati concrete, specifice.

In terminologia hristologica, termenii ipostas si persoana sunt sinonimi. La fel ca sfintii capadocieni si Sf. Maxim identifica ipostasul cu persoana, intelegand ca persoana este ipostasul fiintei, modul in care fiinta divina "subzista", se realizeaza, se manifesta.
Nu exista ipostas fara fire si nici invers, fire fara ipostas.

3.Impropriere /enipostaziere - Am zis din prima mea interventie pe acest topic ca e termenul cheie al discutiei.

Ce inseamna enipostaziere? Ca firea umana a fost impropriata, asumata, incadrata, preluata in Ipostasul preexistent din veci al Celei de-a doua Persoane a Sf. Treimi si s-a unit cu firea Lui divina, fara amestecare, fara schimbare, neimpartit, nedespartit.

Firea umana pe care si-a luat-o e en-ipostaziata, centrata, asumata in Persoana Lui existenta din veac, fara sa se amestece cu cealalta fire pe care o are din vesnicie.

Mai in grai liturgic spus, Fiul a ramas ce era si S-a facut si ce nu era.

Si inca ceva foarte important. Numai asa, adica prin en-ipostaziere, putea Fiul rascumpara nu numai umanitatea in general, ci si oamenii ca persoane. Pt. ca relatia noastra cu Dumnezeu nu poate fi decat de la persoana la persoana, de la persoana umana la Persoana divino-umana. Daca ar fi fost posibila relatia persoanei umane cu Persoanele divine, Intruparea n-ar fi avut sens.

Nu am pretentia ca ceea ce am scris e infailibil, nenuantabil si complet. Imi astept si eu destule limpeziri.

Am unele intrebari (am citit explicatiile tale si m-am straduit sa inteleg).
Si desi nu consider o taina (asa cum sustii tu) definirea lui Iisus, sunt de acord cu tine ca in general in religie nu trebuie explicat si teoretizat (prea mult). Putin si clar, ca sa pricepem toti.

Acum o rugaminte: sa renuntam la neologisme si sa folosim termenii:
fiinta, natura/fire, persoana, impropriere
As fi vrut un altul si in loc de impropriere dar nu gasesc momentan. Ba da! Asumare!

Cand citesc cuvantul ipostas ma gandesc la ipostaza si ma intreb daca sunt sinonime.
Cred ca ipostaza poate fi folosit. Sau e vorba de altceva totusi?

Definirea lui Iisus nu este o taina. Doar stim clar din N.T. cine este si toata povestea lui. Nu este o taina, este in schimb o greseala sa tot stam sa teoretizam cu termeni complicati.

Nu am inteles deloc partea cu ipostasul. Mai bine o lasam balta.
Am observat in general ca anumitor termeni tu/voi le dati o cu totul alta definitie in religie, decat o au ele in lingvistica.
Cineva spunea ca in folozofie sunt iarasi alte definitii.

As fi curioasa sa stiu daca si in alte limbi exista aceleasi probleme si confuzii.

Cineva, mi se pare ca Ioan_Cezar mi-a raspuns la o intrebare si nu prea sunt de acord cu el.
Eu cred ca pastoralele se adreseaza mai degraba preotilor cu acest fel de limbaj. Si atunci preotii ar trebui sa le "traduca" poate poporului.
Nu putem sa intelegem toti asemenea termeni, pentru ca unii au facut niste studii si altii nu.
De altfel in biserica nu se citesc pastorale.

Am uitat ceva la mesajul Deliei.
Eu vad putin altfel lucrurile atunci cand tu spui ca "firea divina o impartasesc 3 persoane". Iarasi termenii astia confuzi!!!!!
Eu spun asa: o persoana are in fire divina 3 ipostaze.
Parca tot spunem ca Iisus era o singura persoana.
Ipostazele sunt: Tatal, Fiul si Sfantul Duh.
Cat este de simplu si de pe intelesul tuturor!

[Lucian008]

În prealabil postat de sophia

Definirea lui Iisus nu este o taina.

Daca Hristos nu este o taina, intruparea lui Dumnezeu nu este o taina, atunci ce este o taina?
As putea spune ca taina Sfintei Treimi si taina intruparii lui Hristos (si implicit a intregii Sale existente) sunt cele mai mari taine. Taina presupune efortul neincetat de cunoastere, proces de cunoastere infinit in eternitate.
"Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis. " Ioan 17,3.

[sophia]

În prealabil postat de Lucian008

Daca Hristos nu este o taina, intruparea lui Dumnezeu nu este o taina, atunci ce este o taina?
As putea spune ca taina Sfintei Treimi si taina intruparii lui Hristos (si implicit a intregii Sale existente) sunt cele mai mari taine. Taina presupune efortul neincetat de cunoastere, proces de cunoastere infinit in eternitate.
"Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis. " Ioan 17,3.

Mai intai ceva pentru Delia:

Daca ai obiectii ar fi bine sa-mi raspunzi tu. Poate Capy nu are. dar macar sa aflu eu problema.
Desi eu am ajuns la concluzia ca ne invartim prin termeni care mai de care mai pomposi, spunand toti de fapt acelasi lucru.

Acum altceva pe scurt pentru Lucian:

1. Eu stiu de alte taine, pe care biserica/Biserica le-a definit ca atare: Taina Botezului, Mirungerea, Taina Cununiei, Taina Preotiei, Maslul, Spovedania, Euharistia
Ah, nu stiu, acum depinde pentru fiecare. Pentru mine astea sunt taine cu adevarat pentru ca nu le pot intelege si explica. In schimb la persoana lui Iisus am inteles si ca si toata lumea cum a fost.

2. Ajung si eu acum sa intreb ca Ioan_Cezar ce intelegeti voi prin persoana, prin toti termenii aia nenorociti. Ca toti spunem acelasi lucru, dar in alte cuvinte. Si unele exprimari nu sunt totusi corecte.

Lucian spune:
"Nu. Simplu si la obiect: Sfanta Treime este una in Fiinta (fire), in 3 ipostasuri sau 3 Persoane: Tatal, Fiul si Duhul Sfant."

Acum citeste si tu ceea ce ai scris si explica.
Din nou: ce inseamna la tine cuvantul "persoana"? Ce inseamna "fiinta"?
Si eu am scris fix ceea ce probabil gandesti tu, dar cu alte cuvinte, mai simplu. Atat.
Pana si parintele din care este citat in pastorala spune de o persoana. Iisus era o persoana. Punct
Persoana este sinonim cu fiinta, dar nu si cu fire.
Fiinta, vietate, persoana.
Fire inseamna altceva. Ne-material. (ex. Are o fire ciufuta, sau placuta).
Nu stiu ce este ipostas, nu pot sa inteleg termenul asta.

Eu spuneam ca: Iisus este o persoana/fiinta, cu doua firi umana si dumnezeiasca. In fire dumnezeiasca are trei ipostaze/aparitii care formeaza Sf. Treime (Tatal, Fiul si Sfantul Duh). Unde este greseala?

Cu asta ma retrag din aceasta discutie care ma depaseste din mai multe puncte de vedere.

[delia31]

În prealabil postat de sophia

Mai intai ceva pentru Delia:Daca ai obiectii ar fi bine sa-mi raspunzi tu. Poate Capy nu are. dar macar sa aflu eu problema.

Ti-as fi raspuns, Sophia, stai linistita. Dilema mea e ca nu stiu cum sa te abordez. Fiindca atunci cand iti citesc postarile, simt in mine o teribila neputinta. Uite, e un emoticon pe aici care descrie cam ce miscari patimase exista in mine Si atunci, decat sa dau curs acestor impulsuri din care ar iesi la suprafata nedelicatetea si mandria si alte rele din mine, mai bine mai aman.
Ca daca iti spun din prima ca ce ai scris acolo e o mare aiureala eretico-fantastica, zici ca am ceva cu tine. Deci, numa' sa-mi fac un pic de timp si revin.

[Lucian008]

În prealabil postat de sophia

Mai intai ceva pentru Delia:

Daca ai obiectii ar fi bine sa-mi raspunzi tu. Poate Capy nu are. dar macar sa aflu eu problema.
Desi eu am ajuns la concluzia ca ne invartim prin termeni care mai de care mai pomposi, spunand toti de fapt acelasi lucru.

Acum altceva pe scurt pentru Lucian:

1. Eu stiu de alte taine, pe care biserica/Biserica le-a definit ca atare: Taina Botezului, Mirungerea, Taina Cununiei, Taina Preotiei, Maslul, Spovedania, Euharistia
Ah, nu stiu, acum depinde pentru fiecare. Pentru mine astea sunt taine cu adevarat pentru ca nu le pot intelege si explica. In schimb la persoana lui Iisus am inteles si ca si toata lumea cum a fost.

2. Ajung si eu acum sa intreb ca Ioan_Cezar ce intelegeti voi prin persoana, prin toti termenii aia nenorociti. Ca toti spunem acelasi lucru, dar in alte cuvinte. Si unele exprimari nu sunt totusi corecte.

Lucian spune:
"Nu. Simplu si la obiect: Sfanta Treime este una in Fiinta (fire), in 3 ipostasuri sau 3 Persoane: Tatal, Fiul si Duhul Sfant."

Acum citeste si tu ceea ce ai scris si explica.
Din nou: ce inseamna la tine cuvantul "persoana"? Ce inseamna "fiinta"?
Si eu am scris fix ceea ce probabil gandesti tu, dar cu alte cuvinte, mai simplu. Atat.
Pana si parintele din care este citat in pastorala spune de o persoana. Iisus era o persoana. Punct
Persoana este sinonim cu fiinta, dar nu si cu fire.
Fiinta, vietate, persoana.
Fire inseamna altceva. Ne-material. (ex. Are o fire ciufuta, sau placuta).
Nu stiu ce este ipostas, nu pot sa inteleg termenul asta.

Eu spuneam ca: Iisus este o persoana/fiinta, cu doua firi umana si dumnezeiasca. In fire dumnezeiasca are trei ipostaze/aparitii care formeaza Sf. Treime (Tatal, Fiul si Sfantul Duh). Unde este greseala?

Cu asta ma retrag din aceasta discutie care ma depaseste din mai multe puncte de vedere.

N-ai inteles nimic. Si nici nu se intrevad sanse sa intelegi ceva. Nu te supara, dar e o mare varza in mintea ta. Iar la capitolul "Invatatura Bisericii" esti total pe langa. Asa ca orice incercare de a te corecta si a-ti explica ar fi inutila.

[Lucian008]

În prealabil postat de sophia

Cineva, mi se pare ca Ioan_Cezar mi-a raspuns la o intrebare si nu prea sunt de acord cu el.
Eu cred ca pastoralele se adreseaza mai degraba preotilor cu acest fel de limbaj. Si atunci preotii ar trebui sa le "traduca" poate poporului.
Nu putem sa intelegem toti asemenea termeni, pentru ca unii au facut niste studii si altii nu.
De altfel in biserica nu se citesc pastorale.

Putem sa intelegem toti asemenea termeni. Tot ce trebuie este sa ne dam silinta. In ultima perioada exista din ce in ce mai mult o lupta de eliberare "dogmatica". Si ea se manifesta si in Biserica. Doar ca influentele sunt protestante. Manifestarea este de tipul: faptele, nu dogma mantuieste. Corect, de altfel.
Dar faptele singure nu maintuiesc singure. Ele trebuie insotite de credinta. Pe ce se bazeaza credinta, daca nu pe dogma?
Cunosterea invataturilor Bisericii trebuie sa fie un efort individual sustinut si de preoti si arhierei.
Altfel ne plangem ca nu exista cateheze. Altii se plang ca nu au timp sa participe la ele. Acum infieram si catehizarea prin pastorala pentru ca unii nu inteleg anumiti termeni?
Si, sa stii, pastoralele se citesc in biserica.

În prealabil postat de sophia

Am uitat ceva la mesajul Deliei.
Eu vad putin altfel lucrurile atunci cand tu spui ca "firea divina o impartasesc 3 persoane". Iarasi termenii astia confuzi!!!!!

Care sunt termenii confuzi? Desi, eu as evita exprimarea "o impartesc" si as folosi "este comuna" sau "este proprie".

În prealabil postat de sophia

Eu spun asa: o persoana are in fire divina 3 ipostaze.

Ce???? Nu stiu ce ai inteles tu.
Nu. Simplu si la obiect: Sfanta Treime este una in Fiinta (fire), in 3 ipostasuri sau 3 Persoane: Tatal, Fiul si Duhul Sfant.

În prealabil postat de sophia

Cat este de simplu si de pe intelesul tuturor!

Nu te supara, dar tu nu ai inteles.

[Capy]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

1) Oare este distincţie între "persoană" şi "ipostas"?
2) Ce raport este între persoană şi fire? Dar între ipostas şi fire?
3) Care dintre "persoană" şi "ipostas" este nume pentru celălalt? Mai exact - nume în ce sens, pentru ce?
4) Putem folosi acelaşi termen, "persoană", în două sensuri diferite? Şi astfel, dacă suntem din capul locului ancoraţi în cugetarea Sfintei Treimi să avem un sens al termenului de Persoană, iar dacă suntem ancoraţi în cugetarea omului, să avem alt sens al termenului de persoană.
5) Persoana din Sfânta Treime e aceeaşi realitate ontologică şi semantică cu persoana din cuprinsul omenirii?

Trebuie specificat de la bun început faptul că, în filozofie, psihologie, sociologie şamd. termenii de persoană (ipostas, ipostasă) şi fire (fiinţa, natură) nu sunt definiţi la fel ca în teologie. Eu mă voi referi doar la înţelesul pe care îl au în teologie aceşti termeni, fiindcă subiectul topicului este strâns legat de teologie.

Termenii persoană şi ipostas sunt sinonime, însă, în funcţie de context îndică realităţi diferite.
De asemenea, termenii fiinţa / esenţă / substanţă / fire / natură au acelaşi înţeles, însă pot indica realităţi diferite .

Persoana divină (dumnezeiască) nu este aceeaşi cu persoana umană (omenească), cum de altfel, nici firea divină (dumnezeiască), nu este aceeaşi cu firea umană (omenească). Divinul (dumnezeiescul) - fie că vorbim despre Fiinţă, fie că vorbim despre Persoane - este Necreat, pe când umanul (omenescul) este creat (făptură, zidire). Aşadar, nu trebuie confundată niciodată Divinitatea cu omenitatea sau Divinul cu umanul. De asemenea, nu trebuie confundate nici Persoanele divine (dumnezeieşti) cu persoanele umane (omeneşti) şi nici firea divină (dumnezeiască) cu firea umană (omenească).

General vorbind, firea (natura, fiinţa) indică ceea ce este comun, pe când persoana (ipostasul, ipostasa) indică ceea ce este distinct. De aceea, există însuşiri ale firii (însuşiri fireşti, naturale) şi însuşiri ale persoanei (însuşiri personale sau ipostatice).

Sf. Ioan Damaschin explică: "Tot ceea ce este comun şi se observă în mulţi, fără ca să fie în unul mai mult, iar în altul mai puţin, se numeşte fiinţă. Prin urmare, pentru acest motiv, se zice o singură fire a oamenilor, pentru că orice om este compus din suflet şi corp."

Vlădica Hierotheos Vlachos explică foarte limpede: "Spunând însă că voinţa este a firii-naturii, nu ignorăm faptul că definim ipostasul ca esenţă caracterizată de anumite însuşiri", "Ipostasul-persoana se defineşte ca esenţă având însuşiri (idiómata). Astfel, energia-lucrarea este mişcare esenţială-fiinţială a firii, dar elementul activ (energón) este persoana."

Când ne referim la ceea ce este Necreat - Divinitate (dumnezeire) avem spre exemplu:

Ceea ce este comun
Persoanele divine (dumnezeieşti) sunt co-eterne, nedespărţite şi de-o-fiinţă - de aceeaşi fiinţă / esenţă / substanţă / fire / natură, de aceeaşi slavă (energie), de o voinţă, de o cinste, de o putere şi nimeni nu este mai mare decât celălalt, adică Fiul şi Duhul Sfânt nu sunt de o mai mică importanţă decât Tatăl. Acestea sunt însuşiri fireşti (naturale) şi indică ceea ce au în comun Persoanele divine (dumnezeieşti). Sf. Ioan Damaschin explică: "Căci cu privire la Sfânta Treime ceea ce o uneşte şi o face una este examinat real din pricina coeternităţii şi din pricina identităţii fiinţei, activităţii şi voinţei, din pricina acordului felului de a gândi şi din pricina identităţii stăpânirii, puterii şi bunătăţii. Nu am spus asemanare, ci identitate şi unitate de mişcare, căci este vorba de o singură fiinţă, o singură bunătate, o singură putere, o singură voinţă, o singură activitate, o singură stăpânire, una şi aceeaşi, nu trei asemenea unele cu altele, ci una şi aceeaşi mişcare a celor trei ipostase. Căci fiecare dintre ele nu are mai puţină unitate faţă de altă ipostasă ca faţă de sine însăşi, în sensul că în toate privinţele Tătal, Fiul şi Sfântul Duh sunt unul, afară de nenaştere, naştere şi purcedere."

Ceea ce este distinct
Deosebirile dintre Persoanele divine (dumnezeieşti) sunt date de însuşirile personale (ipostatice). Tatăl este fără de început, necauzat şi nenăscut, adică existenţa Sa nu este cauzată de ceva anume, Fiul S-a născut din Tatăl, iar Duhul Sfânt purcede din Tatăl. ÎPS Hierotheos Vlachos explică: "Fiecare Persoana din Treime are o insusire neschimbata: Tatal este Tata, si nu Fiu, Fiul este Fiu al lui Dumnezeu, si nu Tata, iar Sfantul Duh este Sfantul Duh, si nu Tata sau Fiu. Aceste insusiri nu se pot schimba, misca sau transforma. Tatal nu putea sa devina Fiu, si nici Sfantul Duh nu putea sa Se nasca, de vreme ce purcedea din Tatal; in schimb, cea de-a doua Persoana a Sfintei Treimi, Care S-a nascut din Tatal mai inainte de timp, putea sa Se nasca si in timp, dupa trup, din Preasfanta Fecioara." Acestea se numesc însuşiri personale (ipostatice) şi indică deosebirea dintre Persoanele divine (dumnezeieşti).

Când ne referim la ceea ce este creat (făptură, zidire) - omenitate (omenire) avem spre exemplu:

Ceea ce este comun
Persoanele umane (omeneşti) sunt de aceeaşi fiinţă / esenţă / substanţă / fire / natură. Astfel, Petru este om, aşa cum este şi Pavel sau cum sunt ceilalţi oameni. Sf. Ioan Damaschin explică: "se examinează logic şi abstract ceea ce este comun între ei, ceea ce îi uneşte, ceea ce îi face unul. Căci gândim cu mintea că Petru şi Pavel sunt de aceeaşi natura şi au o natură comună, deoarece fiecare din ei este animal (fiinţă) raţional şi muritor şi fiecare este trup însufleţit cu suflet raţional şi cugetător. Această natură comună, deci, este examinată logic."

Ceea ce este distinct
De asemenea explică Sf. Ioan Damaschin: "La toate făpturile deosebirea ipostaselor se examinează real. Căci ipostasele nu sunt unele în altele. Fiecare are ceva special şi particular, adică este despărţită în sine şi are multe lucruri care o deosebesc de cealaltă ipostasă. Sunt depărtate în spaţiu, se despart în timp, se deosebesc în felul de a gândi, în putere, în figură, adică înfăţişare, în capacitate, în temperament, în vrednicie, în ocupaţie şi în toate însuşirile caracteristice, dar mai presus de toate în aceea că ipostasele nu sunt unele în altele, ci despărţite. Acest lucru se poate vedea la orice făptură."

În prealabil postat de Ioan_Cezar

În fine, cu riscul de a amplifica disputa, aş aminti şi următoarea dilemă:
Este acelaşi lucru să spunem "În Hristos sunt două persoane, Una Dumnezeiască şi una omenească" cu "Hristos este simultan/concomitent şi Persoană Dumnezeiască cât şi persoană umană"?

Utilizarea sintagmei "persoană umană" cu referire la Hristos, este greşită - ca să nu spun eretică -, deoarece această sintagmă indică prin ea însăşi firea persoanei despre care se face vorbire. Persoana nu este ceva abstract, ci ea este fire (natură, esenţă) caracterizată de anumite însuşiri prin care se deosebeşte de alte persoane. A fi de acord cu această sintagmă înseamnă, ori a introduce o persoană de natură umană în Hristos, ori a denatura caracterul neschimabil/fără schimbare al Ipostasului de natură divină al lui Hristos.

Vlădica Hierotheos Vlachos explică foarte limpede cum este definit ipostasul de către Părinţii Bisericii: "Spunând însă că voinţa este a firii-naturii, nu ignorăm faptul că definim ipostasul ca esenţă caracterizată de anumite însuşiri", "Ipostasul-persoana se defineşte ca esenţă având însuşiri (idiómata). Astfel, energia-lucrarea este mişcare esenţială-fiinţială a firii, dar elementul activ (energón) este persoana."

Putem spune că Hristos este o Persoană în două firi. Putem, de asemenea, spune că Hristos este Persoana a firii umane şi a firii divine. Putem vorbi despre două firi în Persoana lui Hristos. Însă este greşit a spune că Hristos este "persoană umană" fiindcă acestă sintagmă indică natura persoanei în însăşi conţintul ei. Pe când celelalte exprimări de care am amintit, indică unirea celor două firi în Persoana lui Hristos cât şi posesia simultană a firilor de către Aceasta. Posesia simultană a firilor în Persoana lui Hristos, este posibilă tocmai pentru că Persoana Sa este de natură divină - Unul din Sfânta Treime. Iar în alt comentariu am arătat că "intrepatrunderea se face numai de catre firea dumnezeiasca, pentru ca fiind nezidita, aceasta trece prin toate si nimic nu poate sa treaca prin ea." (Vlădica Ierotheos Vlachos)

Dacă Hristos ar fi "persoană umană", după cum au afirmat unii pe aici, atunci ar fi imposibil ca cele două firi să se unească într-o "persoană umană" şi totodată o astfel de persoană să posede simultan ambele firi (divină şi umană), fiindcă întrepătrunderea nu se poate face de către o "persoană umană", ci numai de către Persoana de natură divină a lui Hristos pentru că fiind Nezidita/Necreată, numai aceasta a putut face întrepătrunderea prin care s-a realizat pentru totdeauna unirea celor două firi în Ipostasul Cuvântului.

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Cred că nu avem o problemă de Dogmatică, ci una de semantică.

Este mai înainte de toate o problemă de dogmatică. Nu e vorba doar de terminologie, ci de o înţelegere eronată. Toate erorile în dogme care au apărut de-a lungul istoriei, pentru care s-au întrunit Sfintele Sinoade Ecumenice, au pornit de la nişte înţelegeri greşite: fie despre PreaSfânta Născătoare de Dumnezeu, fie despre Întruparea şi unirea firilor în Persoana lui Hristos, fie despre Sfânta Treime, fie despre cinstirea icoanelor şamd.