Citat:
În prealabil postat de Capy
Nu declară nimeni pe nimeni eretic. Am atras doar atenția, asupra unei erori extrem de grave, care este strâns legată de eclesiologie, de antropologie și de soteriologie (invatatura despre mantuire) cu implicații ontologice și, implicit, teologice majore. Aici nu încape loc de sofisme sau filozofări aiuristice, fiindcă dogmele Bisericii sunt primite prin revelație divină.
Ar fi chiar culmea ca, luând de bune asemenea erori, credincioșii să fie trași în jos tocmai de către vărful Ierarhiei Bisericii; tocmai de acolo de unde ei se așteaptă să primească un cuvânt de învățătură cât mai avizat. Să nu fie!
|
S-a dus un frate odată din părțile avvei Pimen în străinătate și a ajuns la un schivnic acolo; era tare bun și mulți veneau la el. Fratele îi spuse cele despre avva Pimen. Auzind de virtutea lui i-a venit dor să-l vadă. Întorcându-se fratele în Egipt, după o vreme, s-a dus schivnicul din străinătate în Egipt la fratele care venise la el odinioară – că acela îi spusese unde locuiește. Văzându-l se minună și se bucură mult. Schivnicul spuse: fii bun, du-mă la avva Pimen. El îl luă, mergând la bătrân și îi dădu de știre cele despre el: – E un om mare și de o mare bunătate, și are mare cinste în ținutul lui. I-am dat de știre despre tine, și, dorind să te cunoască, a venit aici. Atunci el l-a primit cu bucurie, și s-au îmbrățișat, așezându-se, iar străinul a început să vorbească din Scriptură despre lucruri duhovnicești și cerești. Atunci avva Pimen și-a întors fața și nu i-a răspuns. Văzând că nu vorbește cu el, a ieșit mâhnit și îi zise fratelui care-l adusese: în zadar am făcut toată călătoria; am venit la bătrân, iar el nu dorește să vorbească cu mine. Fratele intră la avva Pimen și îi spuse: – Avvo, de dragul tău a venit acest om mare, care are atâta slavă în ținutul lui; de ce nu vorbești cu el? – El e din cei de sus și vorbește de lucruri cerești, eu sunt din cele de jos și vorbesc de lucruri pământești. Dacă vorbea cu mine despre patimile sufletului, i-aș fi răspuns; dacă mi-a vorbit despre cele duhovnicești, la astea nu mă pricep. Fratele ieși, spunându-i: bătrânul nu vorbește curând din Scriptură, dar dacă îi vorbește cineva despre patimile sufletului, îi răspunde. El fu cuprins de remușcare181(katanygeis.) și intră la bătrân, spunându-i: ce să fac, avvo, că mă stăpânesc patimile sufletului? Bătrânul îl primi cu bucurie zicându-i: acum bine ai venit; deschide-ți gura pentru acestea, și o voi umple de bunătăți182(Psalmi 80, 11.). El, foarte folosit, îi zise: într-adevăr aceasta este calea adevărată. Apoi, se întoarse în ținutul lui, mulțumind lui Dumnezeu că s-a învrednicit să se întâlnească cu un asemenea sfânt.