![]() |
![]() |
|
|
#1
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Diferenta de moralitate dintre ortodocsi si catolici este o realitate. |
#2
|
||||
|
||||
![]()
Baiete, sa stii ca n-are nevoie Biserica Catolica de sustinerea unui pusti ateu teribilist care se intituleaza mason antihristic. Ne lasi ?
|
#3
|
|||
|
|||
![]()
Foarte bine zis, si la obiect!
|
#4
|
||||
|
||||
![]()
Tinere, daca teoria ta e adevarata, ar trebui ca tari africane majoritar catolice, precum Angola, sa fie mult deasupra unor tari africane majoritar musulmane, precum Egiptul, sau majoritar precalcedoniene, precum Abisinia / Etiopia.
Dar realitatea nu sustine teoria. Realitatea este ca toate tarile africane sunt cam la fel de amarate. Iar asta fiindca sunt africane. Cu exceptia, poate, a Africii de Sud, unde situatia se deterioreaza rapid pe masura ce devine din ce in ce mai africana. Vezi tu, in Europa s-a facut cultura de mare clasa inca inainte de crestinism. Europa a cunoscut democratia inainte de crestinism. Europa a avut o infrastructura (apeducte, poduri, drumuri, bai publice, scoli si universitati, etc, etc si toate astea au fost facute inca dinainte de crestinsim. E adevarat ca Biserica a fecundat civilizatia europeana clasica, a carei capitala era Bizantul. Ca, din zestrea pe care o avea deja, crestinsmul a facut ca Europa sa creasca inca si mai mult, pe cand din civilizatia pe care o avea Sumerul, sau Egiptul, ori Palestina, ori India s-a ales praful, aceste tari intrand intr-un tavalug anticrestin. Dar, inca o data, caracterul eminent al culturii europene: 1) era constituit inca dinainte de Cristos 2) nu a putut fi pe deplin reprodus in tarile din Africa si America si Asia unde modelul european de succes a fost exportat. Desi crestinismul a fost si el exportat. 3) pe masura ce au iesit din imperiile coloniale, tarile acestea (mai ales cele africane) au pierdut si putinul pe care il castigasera in perioada coloniala. Toate aceste trei observatii, pe care nu ai cum sa le negi, converg spre a arata ca deosebirea e civilizationala, iar nu religioasa. Compara splendidul Alger dinainte de anii 50, pe vremea cand era departament al Frantei cu Algerul de acum. Musulman era atunci, musulman e si acum. Dar cata diferenta. Sau, fa altfel comparatia: compara Algeria de acum cu Tunisia (sau Marocul) de acum. Toate aceste doua (trei) tari au ales sa iasa din imperiul colonial francez. Toate sunt musulmane. Dar numai algerienii au respins in mod violent un model cultural francez. Cu el, in invatamant, o infrastructura, o intreaga traditie coloniala. Pe cand Tunisia nu. Rezultatul: in Algeria nu se duce nimeni, desi e o tara mai mare, si pana de curand mai bogata. Tunisia atrage, ca un magnet, turisti din intreaga lume. In Algeria e dictatura, in Tunisia e democratie. In Algeria viata iti e in pericol la tot pasul, in Tunisia exista o anumita siguranta. Europa de vest s-a umplut de algerieni, care fug innebuniti din propria lor tara pentru care au ales independenta si traditia lui Mahomed, pe cand tunisieni nu prea vezi, decat prin universitati, atrasi nominal prin politica de atragere a creierelor.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com Last edited by Mihnea Dragomir; 17.03.2015 at 14:05:28. |
#5
|
|||
|
|||
![]() Citat:
-In epoca coloniala, puterile europene (Portugalia, Spania, Franta, Belgia, Olanda, Marea Britaniei, etc) au practicat un jaf colonial de proportii asupra populatiei locale, singurul interes al puterilor europene fiind de a obtine bogatiile naturale imense din acele teritorii si de a obtine forta de munca. Starea de subdezvoltare a tarilor din Africa si Asia, in momentul obtinerii independentei lor, s-a datorat exploadarii si jafului colonial practicat de puterile europene. -Este gresita idee ca modelul democratiei vestice este universal-valabil si poate functiona peste tot! Ceea ce poate fi bun si functional la Berlin sau Oslo nu este neaparat bun si functional si la Cairo sau Damasc! Trebuie tinut cont de specificul national, cultural, religios si social al fiecarei tari si popor in parte, si nu trebuie impusa democratia vestica ca ceva universal-valabil. De exemplul, in multe tari arabe, din punct de vedere al dezvoltarii economice, sociale si al functionarii statului si asigurarii vietii si sigurantei cetatenilor, mult mai mult succes au avut unele regimuri de mana-forte precum cel a lui Gamal Abdel Nasser in Egipt sau a lui Hafez al Assad in Siria. In plus aceste regimuri de mana-forte reuseau sa tina in frau si miscarile extremiste musulmane. |
|