Împotriva EREZIILOR NEO-PROTESTANTE - Cuvântul al II-lea - ICOANELE

[Illuminatu]

În prealabil postat de EzioAuditore

Daca consideram ca moartea este iesirea sufletul din trup si exista dupa moarte, in mod logic sufletul este sursa vietii pe pamant. De unde rezulta ca Dumnezeu a dat viata sufletului iar sufletul a dat viata trupului. Si se deduce in mod clar ca trupul nu primeste viata de la Dumnezeu ci de la suflet.

Daca sufletul si trupul primesc viata de la Dumnezeu, atunci ele sunt un tot, neputand fi despartite de viata pentru ca Dumnezeu o da si nici de moarte pentru ca Dumnezeu o ia.

Viata sufletului este comuniunea cu Dumnezeu. Prin urmare, moartea sufletului este ruperea comuniunii de Dumnezeu in chip unilateral - adica dinspre suflet - prin pacat. Dar legatura dintre suflet si trup e atat de stransa si de fireasca incat nu se poate spune ca doar sufletul pacatuieste, iar trupul nu. Iar persoana (ipostasul) transcende trupul si sufletul. Astfel ca pacatul este savarsit de persoana, nu numai de trup si nu numai de suflet. (Din ce imi mai aduc eu aminte!)

Viata trupului biologica este data de locuirea sufletului in trup. NU despartirea sufletului de trup cauzeaza moartea biologica, ci invers, moartea biologica determina separarea sufletului de trup. Moartea biologica nu este o evadare, o eliberare a sufletului din trup, ci tocmai invers, separarea sufletului de trup este dureroasa. Trupul fara suflet e ca un trup mutilat, handicapat, e o stare de fapt NEFIREASCA, ANORMALA.

Prin invierea cea de obste Dumnezeu pune capat acestei stari ANORMALE, HANDICAPATE de fiintare a sufletelor fara de trupuri.