Pastorala Sfantului Sinod - Hristos a devenit o persoana omeneasca ???

[delia31]

În prealabil postat de bogdan81

Delia, tu intotdeauna vorbesti foarte frumos si cu miez. Cred totusi ca nu a intentionat Catalin sa identifice nici persoana cu natura, nici persoana cu individul. Catalin cel mult a avut poate o eprimare putin inexacta, asa cum avem toti uneori.
Dar altceva vroiam sa spun. Si e bine ca putem sa exprimam niste pareri si sa invatam poate cate ceva unul de la altul.
Eu NU as vedea neaparat persoana si individul ca antonime. Desi exista si tendinta aceasta la unii teologi ortodocsi. Din putinul citit de mine la sfintii parinti, cred ca NU aceasta era conceptia lor. Ci mai degraba as spune, asa cum de fapt ai spus si tu putin mai incolo, ca individul ar fi mugurele, iar rodul persoana. Cu alte cuvinte, persoana nu se limiteaza la a fi individ. Asa as vedea mai degraba. Poate gresesc. E o parere personala.

Multumesc de feed-back, Bogdan.
Da, mi-am dat seama ca in discutie, Catalin incerca sa simplifice cat mai mult, pt. a fi pe intelesul oricui. La un moment dat a si zis ca trebuia chemat de la bun inceput un copil sa explice ce inseamna persoana si atunci ar fi fost clar. M-a si amuzat, m-a si contrariat.
Stiind cat de dificil si de complex zicea Pr. Sofronie Saharov ca e a incerca macar sa definesti persoana. Pt. Pr. Saharov, teologia persoanei e esentiala. A si renuntat de altfel la incercarea de a-i da o definitie, fiindca persoana e o fiinta inaccesibila formelor de cunoastere filozofice sau stiintifice. In adancul ei, e incognoscibila din afara.

Persoana si individ, antinomice. In sensul ca, in timp ce a fi persoana presupune dinamism, devenire, depasire, schimbare, parcurgere atat pe orizonatala, cat si pe verticala a drumului de la chip la asemanare, a fi individ, e stagnare, incremenire in proiect, refuz, ramanere la stadiul embrionar, a-ti lasa propriul mugure in voia viforului, autosuficienta, blocaj, nelucrare, ingropare a talantului, etc.

Pe scurt, a te multumi cu starea de „deja” si a te bloca intr-un perpetuu „nu inca”. Amanarea punerii inceputului celui bun. Amanarea pana la abandon a ridicarii daca te-ai poticnit pe cale.

Desigur, exista nuante in antonimie. Ideea era ca directiile inspre care se indreapta persoana si individul sunt contrarii. Asa inteleg eu.
Chiar daca pornesc din punctul neutru o, adica din stadiul de samanta/mugure si unul si altul, exista riscul caderii, stagnarii, nelucrarii etc. Cel care staruie prea mult in asta, nu doar ca se opreste din devenirea cea buna, ci incepe sa alunece spre cele contrarii.
In fine.
In alta ordine de idei, cred ca daca initiatorul topicului ar fi pus invers problema, nu cand a devenit Hristos persoana umana, ci cum devine omul persoana indumnezeita? Si nu daca a fi om inseamna a fi persoana umana, ci daca a fi om presupune a fi persoana divino-umana, atunci ar fi vazut simetria om-model in oglinda.