Ce este sufletul!

[centesimusvicesimusoctavus]

În prealabil postat de delia31

Da’ hai sa nu scriem doar sa umplem forumul.

Hai! Încerci? Mulțumesc!

În prealabil postat de delia31

εἰς (eis) - ca parte de vorbire e prepozitie, si inseamna "intru" sau "inspre", nu e articolul nehotarat "un"

Te-am contrazis cumva la partea asta? M-ai terminat cu articolul nehotărât! Dar hotărește-te odată stimată doamnă! Adam a devenit întru/înspre (ce aiurea sună pe românește!) suflet viu/ființă vie ca rezultat al unirii trupului inert din țărână cu suflarea de viață, ori ce? Aplicând confuzia suflet-suflare de viață la textul din Geneza, iasă o babilonie de toată frumusețea! Trupul conține ba suflet, ba suflare de viață, iar ființa umană este ce? Deci hotărește: crezi Scriptura (fie chiar strict Septuaginta pe românește), ori basmele cu spirite, fantome și morți nemuriți

În prealabil postat de delia31

Spor la treaba, Centesimus! Sa nu vii sa zici ca poate fi ignorata, ca doar stii de cate ori ne-ai zis teoria aia cu iota si cirta si virgula de la Luca 23, 43.

Din nefericire pentru tine, aici nu mai e treabă de o virgulă, ci de 19 texte mari și late (dacă nu-ți ajung, mai aduc) , așa că pe tine te așteaptă o muncă titanică, ca să nu zic imposibilă. Spor la treabă!

[delia31]

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Adam a devenit întru/înspre (ce aiurea sună pe românește!) suflet viu/ființă vie ca rezultat al unirii trupului inert din țărână cu suflarea de viață, ori ce? Aplicând confuzia suflet-suflare de viață la textul din Geneza, iasă o babilonie de toată frumusețea!

Ce babilonie, Centesimus? Ti-am zis toate sensurile prepozitiei "eis" ca sa optezi pentru oricare, daca versiunea Anania nu-ti place. (Acestea sunt: intru /inspre / dinspre/ pana la / spre / pentru ).

Versiunea Anania o stii: „s-a facut omul intru suflet viu”, întru suflet care traieste Viata harica

Nu suna deloc aiurea in romaneste, decat pentru cei ce n-au urechi de auzit. Da’ pana te obisnuiesti, poti sa lasi in greaca ca in Septuaginta: “eis psychin zoosan”.

Si termenul "zoosan" are semnificatii mai adanci decat simplul adjectiv "viu". "Zoosan" e verb, nu adjectiv. Verbul "a fi Viu", a trai, a vietui.
Intelesul ar fi ca, prin suflarea de la Dumnezeu, omul a intrat astfel in /intru harul Celui Viu, ca intr-un halou, ca sa zic asa. Si prin asta viaza si el.

Cand Dumnezeu a suflat asupra trupului creat din tarana, suflarea Lui de Viata, aceasta, fiind transcendenta, necorporala, necircumscrisa vreunei ingradiri spatio-temporale, a invaluit, a invesmantat trupul atat pe dinauntru, cat si pe dinafara .

Suflarea de viata a fost absorbita si inlauntrul trupului material de unde iradiaza, dar in acelasi timp, il si invaluie in exterior.

Astfel ca materia si nemateria care il alcatuiesc pe om se impletesc intr-o simbioza tainica. Materia e patrunsa osmotic de o nematerie transcendenta din alta lume.
Tarana trupului e impregnata in fiecare atom cu suflarea Datatorului de Viata, suflare care nefiind masurabila, ori limitata de dimensiuni, spatiu sau timp, tinde mereu inspre sursa ei, facandu-l capabil pe posesorul ei sa vietuiasca intru cele de sus.

Ziceam ca prepozitia "eis" inseamna si dinspre si spre si inspre si pentru.

Sufland Dumnezeu asupra trupului , „s-a facut omul intru suflet care viaza” , adica omul a fost astfel cuprins si invaluit prin suflare ca-ntr-o imbratisare .

Isi face astfel intrarea intru Viata harica din care sa se hraneasca pentru a fi vesnic viu.
Cum sufletul e nascut din suflarea de la Dumnezeu, el nu e material, ci diafan si transcendent, nu e ceva limitat care tine de aici pana aici. Nu poate fi tinut prizonier in ceva material. E pur si simplu transcendent, depaseste spatiul, timpul, nu inceteaza sa existe. Nici cand se desparte de trupul pe care l-a insufletit. Ci se intoarce la Cel care l-a dat (Eclesiast 12, 7).

Invaluind trupul pe dinafara, suflarea lui Dumnezeu se lasa cuprinsa si inlauntrul lui, si astfel, sufletul e permanent in legatura cu Cel dinspre care a venit, la fel cum apa din josul raului e constant in legatura cu apa din susul raului, cu izvorul lui, fiind deopotriva intru el si dinspre el si inspre el.


Asadar, astea ar fi sensurile minusculei prepozitii "eis", de neignorat, din Septuaginta.

Repet, de nu-ti convine, propune tu alta interpretare, dar sa fie inclus musai si acest "eis" din Geneza 2, 7.

Dupa care, trecem mai departe.
Hai, ca nu-i munca titanica!

[centesimusvicesimusoctavus]

În prealabil postat de delia31

Sufland Dumnezeu asupra trupului , „s-a facut omul intru suflet care viaza”

Iar retrăgând Dumnezeu această suflare, sufletul ”murează” - ca să zic așa...

30. Dar întorcându-ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce.
31. Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului (Psalm 103 - Biblia Ortodoxă)

Deci: [εἰς τὸν χοῦν αὐτῶν ἐπιστρέψουσιν] întru/spre/înspre/ țărână se întoarce orice suflet căruia îi ia Dumnezeu suflarea. Iar înțeleptul zice:

”Şi i-am văzut atunci pe cei nelegiuiţi cum erau căraţi la groapă” (Eclesiasttul 8,10 - Biblia Anania)

Adică [εἰς τάφους εἰσαχθέντας] întru/cătră/înspre groapă conduși fiind.

[delia31]

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Iar retrăgând Dumnezeu această suflare, sufletul ”murează” - ca să zic așa...

Daca tii neaparat la zeflemea, poti s-o iei si asa. In sensul ca mucegaieste si se umple de miros pestilential. E ceea ce se numeste thanatos, starea de mucegai si putregai spiritual de care sufera orice duh despartit de Dumnezeu. Diavolii sunt morti, mucezi si putrezi, fiind despartiti de Cel ce da viata. Dar asta nu-i face inactivi. "Murirea ca murare" i-a conservat in starea de dezintegrare perpetua.

La fel se intampla si in cazul duhului omului cand materia din el se desparte de nemateria din el. Omul e si duh (la fel ca ingerii cazuti si necazuti) si materie (la fel ca vietuitoarele biologice).

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

30. Dar întorcându-ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce.
31. Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului (Psalm 103 - Biblia Ortodoxă)
Deci: [εἰς τὸν χοῦν αὐτῶν ἐπιστρέψουσιν] întru/spre/înspre/ țărână se întoarce orice suflet căruia îi ia Dumnezeu suflarea

Hello, Centesimus, poti te rog sa revezi toate sensurile prepozitiei „eis” din Lexicon? E pe acolo si „in” si „la”.

În prealabil postat de delia31

Conform Lexiconului biblic http://concordances.org/greek/1519.htm
εἰς (eis) - (a preposition) – properly, into (unto) – literally, "motion into which" implying penetration ("unto," "union") to a particular purpose or result.
eis: to or into
Original Word: εἰς
Part of Speech: Preposition
Transliteration: eis
Short Definition: into, in, among, till, for
Definition: into, in, unto, to, upon, towards, for, among.

In exemplele tale, se potrivesc intr-adevar acestea.

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

”Şi i-am văzut atunci pe cei nelegiuiţi cum erau căraţi la groapă”
Adică [εἰς τάφους εἰσαχθέντας] întru/cătră/înspre groapă conduși fiind.

aici sensul lui eis =eng.to = la
Ca in propozitia "Centesimus goes to Church" sau.. "to cemetery". La alegere.


Focuseaza-te pe „eis”-ul din Gen. 2,7.

Prepozitia “intru”si stihiile grecescului “eis” din Geneza 2, 7

Stii ca era un tip mai vechi de manulale de limbi straine, in care la prepozitii, se foloseau niste ilustratii tipice.
Astfel, pt. prepozitia “pe”, e ilustrata o carte pe masa; pt “sub”, o pisica sub scaun. Pt. “langa”, un copac langa o banca. Pt. “la”, un copil care merge la scoala. In aceeasi idee, pt. toate prepozitiile, “de la”, “catre”, “spre”, “cu”, “ fara”, “in”, “ prin” etc.

Intrebare. Cum s-ar putea ilustra prepozitia unicat "intru” (gr. “Eis” ), inexistenta in marile limbi moderne?

Privilegiul limbii romane de a o avea ne creeaza obligatia de a o si gandi. Cum sa-l reprezinti pe “intru”? Cum sa-l gandesti?

Pe langa situatiile spatiale pe care le denumesc prepozitiile, situatia lui “intru” are ceva inedit. Greu de gasit o ilustratie, fiindca “intru” e o sinteza a tuturor prepozitiilor aproape.

Daca nu ilustratii, cel putin exemplificari.
Ex. Istoricul Herodot vorbind de populatii disparute, zice de o populatie din Africa, care a disparut in urmatorul context: Vantul de miazazi le-a secat apa. Oamenii au pornit razboi impotriva vantului si cand au ajuns in mijlocul nisipurilor, vantul, sufland si mai tare i-a ingropat in nisip.

Oamenii astia, porniti contra vantului, se miscau simultan si inspre el dar si contra lui. Mergeau, chipurile, la el, fiind deja cuprinsi in el. Erau adica “intru”, “eis”.

Situatia lor ilustrareaza perfect ce inseamna prepozitia “intru”.
Inseamna si “a fi in”, dar si “a merge catre”, dar si paradoxal, “a putea merge impotriva”.

In Geneza 2, 7, “eis” inseamna si pornire “de la” (Dumnezeu), si ajungere “la” (om), si poposire “inlauntru”, si invaluire “pe dinafara”, si orientare “spre”, si intoarcere “catre”, si conlucrare “cu”, si libertatea alegerii lui “fara” si “impotriva”. Si revenire inapoi "la".
Toate prepozitiile par sa-si fi dat intalnire in acest “intru” din Geneza 2,7.

Cred ca e mai mult decat suficient. Alege din toata aceasta hermeneutica, ce interpretare consideri ca ar fi adecvata pt. “eis”-ul Gen 2,7. Daca versiunea Anania nu-ti place.

Spor la treaba intru descoperirea adevarului si nu impotriva lui, ci intoarcerea spre el!

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de delia31

In Geneza 2, 7, “eis” inseamna si pornire “de la” (Dumnezeu), si ajungere “la” (om), si poposire “inlauntru”, si invaluire “pe dinafara”, si orientare “spre”, si intoarcere “catre”, si conlucrare “cu”, si libertatea alegerii lui “fara” si “impotriva”. Si revenire inapoi "la".
Toate prepozitiile par sa-si fi dat intalnire in acest “intru” din Geneza 2,7.

Ce bogăţie, ce plinătate în doar o micuţă particulă! Parcă-i soră cu bomba atomică, nu alta!.....:)

P.S. Uimitor cum întreaga viaţă de credinţă e sugerată printr-o mică alăturare de două vocale şi o consoană...:) Cine dăruieşte aşa putere unor biete litere, surioară? Cine, slobozire şi adunare, suire şi adâncire... Cine, aşa horire?
În ciuda vremii ăsteia câinoase, de afară...:)

[delia31]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Ce bogăţie, ce plinătate în doar o micuţă particulă! Parcă-i soră cu bomba atomică, nu alta!.....:)

:)) bomba atomica! nu m-am gandit la asta! Da, ai dreptate, arunca in aer erezia anihilationista!
Prepozitia asta plus misterioasa metafora "vesmintele de piele" plus inca cateva piese de puzzle. Ca sa ne referim doar la Sola Scriptura.

Ca altceva nu vor sa vada adeptii ei. Si si asta, numai cu ochelarii fumurii imprumutati de la Helen White. Si pe gaura cheii. Si cu simt exegetic de manelist.

Tocmai am pus o poza cu Gheron Iosif Vatopedinul, zambind dupa ce a murit. Pe asta n-o comenteaza. Asta, da, bomba atomica! Pt. cine nu se teme de zguduieli metanoetice!

În prealabil postat de Ioan_Cezar

P.S. Uimitor cum întreaga viaţă de credinţă e sugerată printr-o mică alăturare de două vocale şi o consoană...:) Cine dăruieşte aşa putere unor biete litere, surioară? Cine, slobozire şi adunare, suire şi adâncire... Cine, aşa horire?
În ciuda vremii ăsteia câinoase, de afară...:)

cuvant rostit de Cuvantul! Un univers in miniatura! Un ocean intr-o picatura!

[Ratacitorul]

Cuvantul vorbit sau scris sau gandit este o exprimare codificata,adica este unitatea de baza a unui inteles anume.Dar este ceva codificat!Prin cuvant,implicit prin asocieri de cuvinte se realizeaza o cunostere secundara!dar comunicarea se poate realiza si prin gesturi etc.daca unui prunc ii este cald el simte si constietizeaza ca o stare de bine ast fiind cunoastere de rang 1!Daca ii este frig constietizeaza o stare de rau!asta este cunoastere primara.El incerca sa comunice dar neavand un cuvant definit pt asta plange.Mama il aude si intelege ca este o stare de rau cu pruncul ei dar nu stie care este..Ea face o cunoastere secundara!Mai tarziu copilul invata ca acea stare se numeste frig!Mama stie ca se numeste frig.Deci intre copilul mai mare si mama apare o conventie acceptata ca acea stare se comunica prin cuvantul frig...asta in romana.Cand copilul zice frig mama cunoaste despre este vorba.Cuvantul frig este o codificare de rang 3 si cunoastere de rang 3 pt interlocuitor.Ca sa experimentezi cunoasterea reala a lui Dumnezeu trebuie sa spargi barierile codificarii si sa te intorci la ocunoastere de rang 1 specifica sufletului in stare de nelimitare prin codificare!!Si la asta se refera:ca si acestia sa fie Una cu NOI!Aceasta stare nu depinde de SOLA SCRIPTURA care este o codificare de grad4