Nestorieni - A suferit Dumnezeu pe cruce?

[Capy]

În prealabil postat de AlinB

Cum este de fapt natura lui Dumnezeu doar sfintii pot (eventual) intelege, restul isi dau cu parere de la marimea furnicii despre cum ar fi de fapt anatomia elefantului.

Natura lui Dumnezeu nu poate fi înţeleasă de către nimeni, nici măcar de către Sfinţi. Dumnezeu este incognoscibil şi inaccesibil în natura Sa. Oamenii şi în mod special Sfinţii, Îl pot înţelege şi cunoaşte întrucâtva pe Dumnezeu în lucrările şi energiile Sale necreate, însă niciodată în natura Sa divină, fiindcă aceasta este inaccesibilă oamenilor, fie că vorbim de sfinţi, fie că vorbim de păcătoşi !

Recomand articolul. Iată un fragment:

Erezia masalienilor

"Masalienii, auzindu-l pe Sfântul Apostol Petru spunând: ,,Pentru aceasta faceţi-vă părtaşi firii dumnezeieşti (I Petru 1, 4), s-au lăsat înşelaţi crezând că creştinii au primit de la Dumnezeu harul de a deveni părtaşi firii Lui Dumnezeu, fire care, după ei, este văzută şi de care ne putem împărtăşi. Nicidecum! Acest lucru nu este posibil pentru nici o fiinţă creată, atât pentru îngeri, cât şi pentru oameni. De aceea şi sinodul care s-a ţinut împotriva masalienilor a hotărât că ,,se poate ca, din voia Mângâietorului, Dumnezeu să locuiască peste cei vrednici, dar nu cu firea Sa." Natura Lui Dumnezeu cea mai presus de fire şi prea mărită, nu doar că nu poate fi accesibilă fiinţelor create, dar este şi nevăzută, dar nu doar nevăzută este, ci şi incomprehensibilă, neînţeleasă cu mintea şi nedescoperită. Fiindcă ceea ce este nesfârşit nu poate fi încăput în ceea ce este limitat. Aşadar, împărtăşirea de dumnezeiasca fire, despre care spune Sfântul Petru, este ca creştinii să participe şi să se împărtăşească aceia care s-au curăţit şi s-au desăvârşit prin credinţă şi viaţă cuvioasă din lucrările, puterea, harul şi, mai simplu, din atributele lui Dumnezeu, pe care fire a Lui Dumnezeu a numit-o corifeul Apostolilor, Sfântul Petru, fiindcă aceasta este unită cu firea Lui Dumnezeu, şi neîmpărţită de aceasta, şi, prin urmare, substanţială şi, firescă, din Dumnezeu. Şi, după cum dumnezeiasca fire este veşnică şi necreată, la fel şi aceasta este împreună-veşnică cu Dumnezeu şi necreată. Aşadar, de vreme ce aceia care sunt curăţaţi de păcate devin părtaşi energiilor Lui Dumnezeu, se şi îndumnezeiesc şi devin dumnezei după har acum şi aici ca într-o însoţire [logodnă], pe când atunci, desăvârşit şi definitiv, cu toate că şi această împărtăşire se face cu îngăduinţa Lui Dumnezeu[6].

Lucrul acesta, pe care apostolul Petru l-a spus mai sus, şi anume faptul că creştinii vor deveni părtaşi dumnezeieştii firi, este acelaşi lucru pe care îl spune Sfântul Cosma Melodul (de Maiuma) în cel de-al doilea tropar al cântării a treia al canonului iambic la Naşterea Domnului, şi anume că Hristos ne-a transmis ceva şi nouă din dumnezeiasca Sa fire. La fel spune şi Sfântul Ioan Damaschin în primul tropar al cântării a şaptea a celui de-al doilea Canon la Schimbarea la Faţă: ,,Acum s-au văzut de către apostoli cele nevăzute, dumnezeirea în trup strălucind în muntele Taborului celor ce strigă: Bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeule în veci. Însă, aici, ,,dumnezeirea nu se referă la natura şi firea cea mai presus de fire a Lui Dumnezeu, aşa cum considerau masalienii, ci este energia dătătoare de dumnezeire, Harul şi Lumina Lui Dumnezeu[7]."

.................................................. ............................................

Cu natura/ousia Lui Dumnezeu, care este incomprehensibilă şi inexprimabilă, credinciosul nu poate intra în contact. Relaţionează, însă, şi devine părtaş dumnezeieştilor energii ale Lui. Acestea, însă, ca şi dumnezeiasca esenţă, sunt necreate şi neplăsmuite. Adică, este altceva faţă de dumnezeiasca esenţă/ousia, dar nu este altceva decât Dumnezeirea. Credinciosul, prin pocăinţă, asceză, rugăciune şi participare la viaţa mistică a Bisericii, comunică cu dumnezeieştile energii necreate şi devine ,,părtaş dumnezeieştii firi. Adică, cu ajutorul energiilor dumnezeieşti necreate, şi, printr-un urcuş duhovnicesc continuu, inima credinciosului se curăţă de patimi, mintea se luminează şi se învredniceşte să vadă ,,lucruri dumnezeieti", în mod tainic, dumnezeiasca slavă, Lumina necreată.
.................................................. .............................................

"În Tradiţia Patristică există două îndumnezeiri. O îndumnezeire este firească, adică este a fiinţei lui Dumnezeu. Aici este vorba de posesia fiinţei lui Dumnezeu. La aceasta participă doar Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, pentru că fiinţa Treimii este cunoscută numai Sfintei Treimi.

Singura dintre cele create care participă la această îndumnezeire este firea omenească a lui Hristos. Astfel că Hristos ca Dumnezeu, dar şi ca Om, are fiinţa lui Dumnezeu ca îndumnezeire. De aceea unirea în Hristos a celor două firi, dumnezeiască şi omenească, este şi "după fiinţă" şi "după ipostas" şi "după fire". (Teologia Patristică, Ioannis Romanides - Bucureşti: Ed. Metafraze, 2012, pag. 283)

[iustin10]

Ca sa incerc sa recapitulez :
Iisus Hristos ,Fiu al lui Dumnezeu cel de o fiinta cu Tatal , a suferit pe cruce dupa firea sa umana ,si impreuna cu intreaga fire umana ,dar si ca persoana dumnezeiasca ,fara insa a suferi si in firea dumnezeiasca durerea
Dumnezeu Tatal si Sfantul Duh nu pot suferi acelasi fel de suferinta ca si Fiul intrupat ,pentru ca ei nu simt durere, nu au corp sau alte limite ce pot fi strapunse (dar nu dsitruse!) , ,nu pot fi batjocoriti de oameni ,nu pot muri .
Oricat de tainica ar fi coexistenta celor 2 firi in Hristos, oricine incearca sa nege ca Fiul lui Dumnezeu a suferit pe cruce , neaga de fapt mantuirea omului .