Diferenta intre teologie rationalista si ortodoxia

[iuliu46]

În prealabil postat de Wryetui

Buna tuturor. Citesc momentan din cartea "Apologetica Ortodoxa" si desi este grea pentru mine o citesc cu placere. In carte se "condamna" scolastica rationalista care se dezvolta mai mult si mai mult in Apus si ca rationalismul nu e bine placut credintei, sau cam asa ceva. Dar atunci, care este contrarul ortodox al acestui principiu? Daca Apusul este rationalist, noi ce suntem?

In teorie, la noi se pune accentul pe rugaciune, pe contemplare si pe revelatie. Adica nu te apuci tu cu mintea ta cazuta sa intelegi lucrurile ci te rogi, iti cureti inima, si Dumnezeu iti va descoperi intelesurile cele mai adanci.

Personal cred ca functioneaza. De asta cei care au inventat rationalismul sunt toti eretici ( chiar biserica lor declarandu-i eretici ). Sau altii ca Origen au cazut in erezie. Iar sfinti precum Sf. Grigore Palama ne-au lasat bijuterii.

[bogdan81]

În prealabil postat de iuliu46

In teorie, la noi se pune accentul pe rugaciune, pe contemplare si pe revelatie. Adica nu te apuci tu cu mintea ta cazuta sa intelegi lucrurile ci te rogi, iti cureti inima, si Dumnezeu iti va descoperi intelesurile cele mai adanci.

Personal cred ca functioneaza. De asta cei care au inventat rationalismul sunt toti eretici ( chiar biserica lor declarandu-i eretici ). Sau altii ca Origen au cazut in erezie. Iar sfinti precum Sf. Grigore Palama ne-au lasat bijuterii.

Si eu cred ca adevarata ratiune provine numai de la Dumnezeu, de la Iubirea Lui. In lipsa lui Dumnezeu, totul se intuneca, totul se transforma in haos. Numai in comuniune cu El se dezvaluie sensurile creatiei.

[bogdan81]

Eu as vedea mai degraba inceputul dezastrului in Renastere.
Marele pacat al Renasterii apusene a fost acela ca a considerat valoarea omului ca fiind inerenta lui insusi, a considerat ca ratiunea autonoma, lipsita de har, armonia si frumusetea sa sunt valori in sine, in afara lui Dumnezeu. Renasterea a preluat sintagma lui Protagoras : Omul este masura tuturor lucrurilor. Aici este izvorul ereziei si al indepartarii de Dumnezeu.
Valoarea omului si rationalitatea lumii vin de la iubirea lui Dumnezeu, iar fara El si fara iubirea lui, totul se scufunda in non-sens.

[Wryetui]

În prealabil postat de iuliu46

In teorie, la noi se pune accentul pe rugaciune, pe contemplare si pe revelatie. Adica nu te apuci tu cu mintea ta cazuta sa intelegi lucrurile ci te rogi, iti cureti inima, si Dumnezeu iti va descoperi intelesurile cele mai adanci.

Personal cred ca functioneaza. De asta cei care au inventat rationalismul sunt toti eretici ( chiar biserica lor declarandu-i eretici ). Sau altii ca Origen au cazut in erezie. Iar sfinti precum Sf. Grigore Palama ne-au lasat bijuterii.

Aha, deci la asta se refera, multumesc, esti prima persoana care m-a facut sa inteleg asa usor!

[bogdan81]

În prealabil postat de Wryetui

Aha, deci la asta se refera, multumesc, esti prima persoana care m-a facut sa inteleg asa usor!

Dar asta este un alt tip de reductionism. De ce crezi tu ca occidentalii nu se roaga, sau nu se rugau, daca vorbim la trecut despre medievali ?
De unde este ideea asta ca numai noi, ortodocsii, ne rugam? Ceilalti nu se roaga, doar gandesc. Asta este o gogomanie, scuza-ma ca-ti spun.

[bogdan81]

Sa nu uitam ca rationalismul renasterii a fost adus in occident de catre invatatii greci, bizantini, adica tocmai de rasaritenii astia rugatori.
Si sa nu uitam ca adversarul Sf Grigorie Palama, Varlaam Calabrezul era grec si ortodox.
Asa ca explicatia asta, cum ca occidentalii ar fi exclusiv inclinati catre ratiune si ar neglija rugaciunea, in timp ce noi astia ortodocsii suntem tot timpul cu rugaciunea in inima, e o falsificare.

[catalin2]

Cred ca are legatura cu ce spune Sf. Ignatie:
"Evanghelia ne invata ca prin cadere noi ne-am agonisit o ratiune pervertita, ca ratiunea firii noastre cazute, oricat de valoroasa ar fi prin natura, oricat de ascutita ar fi prin invatatura lumeasca, isi pastreaza caracterul capatat prin caderea in pacat, continua sa ramana o ratiune pervertita. Trebuie sa o lepezi, sa te dai pe mana calauzitoare a credintei si, sub aceasta conducere, la timpul sau, dupa o insemnata nevointa intru evlavie, Dumnezeu daruieste robului Sau credincios ratiunea Adevarului sau Judecata Duhovniceasca.

Temelia judecatii duhovnicesti este Dumnezeu. Pe piatra aceasta neclintita se nalta ea, si intru aceasta nu se clatina si nu cade. Ceea ce numiti dumneavoastra ratiune sanatoasa noi, crestinii, cunoastem ca este o ratiune atat de bolnavicioasa, atat de intunecata si ratacita, incat vindecarea ei nu poate avea loc decat prin retezarea cu palosul credintei a tuturor stiintelor si cunostintelor care o compun, si prin lepadarea lor. Daca insa vom socoti ratiunea ca sanatoasa, considerand-o astfel pe baza a ceva necunoscut, sovaielnic, nedeterminat, mereu schimbator, atunci ea, ca "sanatoasa", va renega neaparat pe Hristos."

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de catalin2

Cred ca are legatura cu ce spune Sf. Ignatie:
"Evanghelia ne invata ca prin cadere noi ne-am agonisit o ratiune pervertita, ca ratiunea firii noastre cazute, oricat de valoroasa ar fi prin natura, oricat de ascutita ar fi prin invatatura lumeasca, isi pastreaza caracterul capatat prin caderea in pacat, continua sa ramana o ratiune pervertita. Trebuie sa o lepezi, sa te dai pe mana calauzitoare a credintei si, sub aceasta conducere, la timpul sau, dupa o insemnata nevointa intru evlavie, Dumnezeu daruieste robului Sau credincios ratiunea Adevarului sau Judecata Duhovniceasca.

Temelia judecatii duhovnicesti este Dumnezeu. Pe piatra aceasta neclintita se nalta ea, si intru aceasta nu se clatina si nu cade. Ceea ce numiti dumneavoastra ratiune sanatoasa noi, crestinii, cunoastem ca este o ratiune atat de bolnavicioasa, atat de intunecata si ratacita, incat vindecarea ei nu poate avea loc decat prin retezarea cu palosul credintei a tuturor stiintelor si cunostintelor care o compun, si prin lepadarea lor. Daca insa vom socoti ratiunea ca sanatoasa, considerand-o astfel pe baza a ceva necunoscut, sovaielnic, nedeterminat, mereu schimbator, atunci ea, ca "sanatoasa", va renega neaparat pe Hristos."

Foarte bine ai ales textul, mulţumesc Cătălin!