Nestorieni - A suferit Dumnezeu pe cruce?

[Capy]

În prealabil postat de bogdan81

Si atunci de ce te razboiai cu noi care numeam Persoana lui Hristos "divino-umana" ? Acum cine e dus cu capul ?

Chiar trebuie să reiau de fiecare dată comentariile?
Am spus limpede pe celălalt topic, că sintagma de "Ipostas/Persoană divino-umană" nu este greşită, ci că este o sintagmă modernistă utilizată de extrem de puţini Sfinţi după al VII-lea sinod Ecumenic (utilizarea ei este o excepţie, nu o regulă), şi am menţionat în treacăt că poate produce confuzie prin înţelesul eronat că s-a fi format un ipostas din alte două ipostasuri, adică unul dumnezeiesc şi altul omenesc, fie prin acceptarea existenţei unui alt ipostas din două firi (adică firea omenească s-a unit cu cea dumnezeiască în ipostasul Cuvântului, dar prin unire, s-a format un nou ipostas, care nu mai este ipostasul Cuvântului), după cum foarte bine a sesizat marele teolog Vlădica Hierotheos Vlachos şi după cum s-a văzut şi la unii dintre comentatori. "Hristos este un Ipostas/Persoană în două firi", rămâne cea mai potrivită definire prin care se înţelege limpede că Ipostasul lucreaza şi este cunoscut în amândouă firile.

[Capy]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Ii intrebi de unde au scos stupiditatea ca Sfanta Biserica Catolica ar crede in harul creat ?

N-am folosit nicăieri sintagma de "har creat", ci m-am referit la "graţia creată" întâlnită în catolicism. Acesta este o eroare gravă şi evidentă în catolicism şi degeaba mai încercaţi să o mai ascundeţi acuma sub preş, dacă tot nu vreţi să vă lepădaţi de ea !

[bogdan81]

În prealabil postat de Capy

Chiar trebuie să reiau de fiecare dată comentariile?
Am spus limpede pe celălalt topic, că sintagma de "Ipostas/Persoană divino-umană" nu este greşită, ci că este o sintagmă modernistă utilizată de extrem de puţini Sfinţi după al VII-lea sinod Ecumenic (utilizarea ei este o excepţie, nu o regulă), şi am menţionat în treacăt că poate produce confuzie prin înţelesul eronat că s-a fi format un ipostas din alte două ipostasuri, adică unul dumnezeiesc şi altul omenesc, fie prin acceptarea existenţei unui alt ipostas din două firi (adică firea omenească s-a unit cu cea dumnezeiască în ipostasul Cuvântului, dar prin unire, s-a format un nou ipostas, care nu mai este ipostasul Cuvântului), după cum foarte bine a sesizat marele teolog Vlădica Hierotheos Vlachos şi după cum s-a văzut şi la unii dintre comentatori. "Hristos este un Ipostas/Persoană în două firi", rămâne cea mai potrivită definire prin care se înţelege limpede că Ipostasul lucreaza şi este cunoscut în amândouă firile.

Nu este o sintagma modernista si iata de ce. La vremea Sf. Grigorie Palama si expresia "energii necreate" era considerata modernista si o inovatie, dupa cum distinctia reala fiinta-energii pe care a facut-o Sf Grigorie nu o vei mai gasi exprimata clar probabil la nici un sfant parinte inainte. Da-mi exemplu de un singur parinte de dinainte de Sf Grigorie Palama care sa foloseasca expresia "energii necreate". Ceea ce nu inseamna ca energiile nu ar fi necreate sau ca distinctia fiinta-energii nu ar fi reala. Ea este reala si eu cred in ea cu putere, si o consider o invatatura fundamentala a credintei noastre. Dar faptul ca Sf Grigorie Palama a explicat mai bine anumite realitati ale credintei traite decat au fost explicate inaintea lui, asta nu face din el un modernist.
Fiindca dupa logica asta si Sf Grigorie Palama e un modernist.
Similar, eu cred ca expresia "persoana divino-umana" aplicata lui Hristos reda mult mai bine decat alte expresii realitatea Intruparii Fiului.

[bogdan81]

De exemplu, expresia "energii necreate". Sf Grigorie a exprimat mai clar ceea ce fusese experimentat si de altii, anume ca harul este de dincolo de lume si de posibilitatile ei si ca el este comuniune nemijlocita cu Dumnezeu. Ceea ce altii nu au reusit sa exprime in cuvinte insa cu maxima claritate, Sf Grigorie a reusit.
Asa cred eu ca e si cu celelalte expresii: "homoousios", "persoana divino-umana" etc. Toate au fost considerate la vremea lor moderniste. Dar rolul teologilor tocmai asta e: sa caute sa exprime mai clar realitatile traite ale credintei, care realitati sunt vesnice, dar exprimarea lor e o chestiune care tine si de iscusinta oamenilor.