Arhitectura bisericilor: dupa canon sau dupa gust?

[Mihailc]

În prealabil postat de Vitiate

Sfânta Cruce din turlă?

Iaca:

[delia31]

În prealabil postat de Mihailc

Iaca:

Tocmai cautam o imagine in care sa fie vizibila crucea. Bine ca ai aparut!

[tabitha]

În prealabil postat de delia31

Tocmai cautam o imagine in care sa fie vizibila crucea.

O cruce asa mică, pare pusă acolo parcă din greseală.

Oricum, mie una nu îmi place deloc biserica asta "arca noetica", mi se pare un moft arhitectural.

În prealabil postat de mirela.t

O cruce asa mică, pare pusă acolo parcă din greseală.

Good point. :)

În prealabil postat de mirela.t

Oricum, mie una nu îmi place deloc biserica asta "arca noetica", mi se pare un moft arhitectural.

Sau o construcţie neterminată. :)

[DragosP]

În prealabil postat de mirela.t

O cruce asa mică, pare pusă acolo parcă din greseală.

Crucea nu e mică deloc. Fă o comparaţie cu uşile, de ex, şi-o să-ţi dai seama de proporţii

[Vitiate]

În prealabil postat de DragosP

Crucea nu e mică deloc. Fă o comparaţie cu uşile, de ex, şi-o să-ţi dai seama de proporţii

Dar in comparatie cu cladirea in ansamblu?
Tu, cand te apropii de un lacas ortodox, de la ce distanta minima vezi Sf. Cruce de pe turle? Fa o comparatie a proportiilor. Hai, ca esti inginer. :P :)

[DragosP]

În prealabil postat de Vitiate

Dar in comparatie cu cladirea in ansamblu?

Mă verule, Crucea bisericii în discuţie e mai mare decât un stat de om. Cât oţi vrea să fie?

[Vitiate]

În prealabil postat de mirela.t

O cruce asa mică, pare pusă acolo parcă din greseală.

Oricum, mie una nu îmi place deloc biserica asta "arca noetica", mi se pare un moft arhitectural.

Exact. Nu ne pricepem ca si colegii Delia sau Mihail, dar ma gandesc ca Sf. Cruce este/trebuie sa fie departe de a fi un detaliu minor, dimpotriva. Din orice unghi si de la orice distanta te apropii de o biserica, fie ea ortodoxa, catolica, protestanta sau chiar in unele cazuri neoprotestanta, crucea este vizibila in primul rand, in afara de arhitectura in ansamblu. La urma urmei, Crucea este simbolul crestin prin definitie.
Acolo, "capacul" acela matahhalos obtureaza privirea. Trebuie sa fii la o distanta apreciabila, banuiesc ca distanta din poza postata de Mihail este cea minima, pentru a vedea crucea.
Bisericile apartinand Sf. Biserici Asiriene a Rasaritului sunt, desori, niste ziggurate, marturie a trecutului glorios al acelui popor, singurii semiti in totalitate crestini. Da, dar crucea este intotdeauna in varf, perfect vizibila.
Sincer, imi pare ca aceasta biserica a fost construita cu intentii ecumenice (atentie, nu am scris "ecumeniste"! :) ). Adica, la o adica, nu daca ci cand climatul politic general va deveni unul de persecutie fatisa asupra simbolurilor crestine esentiale amplasate public, crucea se poate scoate cu usurinta, oricum nu e prea observabila.
Ovidiu si Mirela au perfecta dreptate.

[delia31]

În prealabil postat de mirela.t

Oricum, mie una nu îmi place deloc biserica asta "arca noetica", mi se pare un moft arhitectural.

Deloc? Nici pe dinauntru? La pictura, ma refer.

În prealabil postat de ovidiu b.

Sau o construcţie neterminată. :)

Pe dinauntru, eu o vad exceptionala, fara cusur, o bijuterie. Nu ma pricep eu sa deslusesc viziunea parintelui ctitor, a iconarului si arhitectului, dar am inteles ca intentia era de a se integra unei viziuni/simbolistici foarte profunde.

Poate revin cu detalii, daca mai gasesc pe unde am citit (bine ar fi sa intervina Mihai, ca el se pricepe).

Pe dinafara, nu stiu, poate ca s-ar mai fi putut / s-ar putea adauga niste scene iconografice, prin care sa poata fi mai usor identificata drept biserica-corabie.

Dar, cum ziceam...cine-s eu sa dau sfaturi expertilor?

În prealabil postat de delia31

Deloc? Nici pe dinauntru? La pictura, ma refer.

Pictura pare destul de reuşită, a fost realizată de Ioan Popa, un pictor foarte talentat.

Iată un fragment dintr-un dialog cu acest pictor:

"Dacă te pregăteşti cu post şi rugăciune, te cutremuri când începi o icoană"

- Pictura murală din biserici îţi impune o anumită conduită morală şi spirituală, ca la icoană, ori ţine exclusiv de meşteşug şi de talent?

-Am cunoscut mulţi pictori de biserici foarte talentaţi, care aveau în schimb o viaţă duhovnicească neîngrijită. Şi mă minunam, căci făceau, într-adevăr, nişte lucruri... fără duh. Trebuie să ai răgaz şi timp pentru a simţi cum anume să pictezi. Şi foarte mult contează ca pictura ta să fie plăcută de un părinte duhovnicesc, chiar dacă nu are studii şi nu a văzut multe, pentru că el vede dincolo de culori, vede duhul picturii, care e transmis şi altor credincioşi. Acel duh care te face să plângi în faţa unor icoane, pe când în faţa altora n-ai nicio tresărire. Mi-am dat seama că, îngrijindu-mă de viaţa mea duhovnicească, mă apropii cu mai multă delicateţe şi dragoste de o icoană şi altfel reuşesc să o realizez. Dacă te pregăteşti cum se cuvine, cu post şi rugăciune, te şi cutremuri când începi o icoană. O pictezi, de exemplu, pe Maica Domnului, şi te rogi să ţi se dea de Sus ce lumină să-i pui în ochi, cum să-i conturezi gura, ce fel de expresie să-i aşezi pe chip. Dacă eşti curăţit sufleteşte, te inundă dragostea de Dumnezeu şi de oameni. Altfel, este mare pericolul căderii în mândrie: să crezi că ţi se datorează totul, să nu iei în considerare talantul pe care ţi l-a dat Dumnezeu la naştere şi ajutorul de Sus pe care îl primeşti constant.