Dumnezeu, Patrie, Famile

[Igor_Paslusnik]

Nu, nu eşti insectoid, eşti om şi porţi chipul lui Hristos pe faţa ta. Şi eşti binecuvântat.

Tocmai, au fost păcătoşi şi ucigaşi în armata lui x şi y, până au refuzat să se închine împăratului şi cu-i le-o fi cerut şi idolilor imperiului, şi au refuzat să jertfească (slujească) lor. ÎN ACEL MOMENT al refuzului lor, s-au căit şi pocăit de toate faptele lor de ucidere şi alte dedreptăţi ce le-au făcut şi ATUNCI le-a început sfinţirea şi apoi le-a fost dată Sfinţenia de Mucenici, când au fost ucişi, refuzând toate păcatele din acele momente.

Da, au făcut faptele de crimă bucuroşi, fiindcă nu cunoşteau deplin sau deloc pe Hristos. Un om, ca să devină Sfânt Mucenic, nu are nevoie de Botez, de Împărtăşanie, ci doar de acele minute, să-l mărturisească pe Hristos înaintea oamenilor şi oameni să-l ucidă apoi pentru asta. Şi se mântuieşte, cum a făcut şi tâlharul de pe cruce. Doar sub acele circumstanţe. Altfel, nu. Altfel, ai nevoie de Sfântul Botez şi de Sfânta Împărtăşanie. Dar atunci, acolo, orice om, prin sângele vărsat, mărturisind pe Hristos, chiar păgân fiind, sau ateu, sau eretic, primeşte prin sângele lui vărsat în numele lui Hristos, primeşte Botezul, Împărtăşania, devine (azi) pe loc, ortodox şi se mântuieşte. La fel şi ei, Sfinţii Mucenici atunci.

Iar ce exemplu dai tu din Sfântul Apostol Ioan, "nu şi-au iubit viaţa până la moarte", este tocmai dorinţa, trezirea lor, şi devenirea de Sfinţi Mucenici, nu are treabă cu crimele ce le-au făcut înainte de trezirea lor.

Tocmai, acele efecte de care spui, Împărăţia Cerurilor, au participat la trezirea lor, la conştientizarea atrocităţilor ce le-au făcut până atunci. La fel ca Saul, pe drumul Damascului.

Ei nu vroiau să scape de martiriu, nici prin rebeliune, nici prin niciun alt mod şi fel. De ce? Că a avut loc trezirea, au cunoscut pe Hristos, în inima şi mintea şi întreagă fiinţa lor.

Ai spus minunat, cuvintele ce le-ai subliniat, dar cumva incomplet.
Da, aşa e, atunci când a contat cu adevărat, să nu ucidă, nu au mai ucis şi nu numai atât, dar le-a părut rău cu amar şi greaţă de tot răul ce l-au făcut până atunci şi şi-ar fi dorit să nu-l fi făcut niciodată. Aceea le-a fost trezirea.

Răzvrătirea a avut loc tocmai când au refuzat să se închine împăratului şi să jertfească zeilor. Răzvrătirea în ochii celor bolnavi de bolile necredinţei în Hristos. Alegerea lor, în libertatea lor, vor da răspuns la Hristos.
Deci oricum nu ar mai fi fost nevoie să le spună întreaga lor procedură de convertire, că oricum nu se poate explica în cuvinte, când ajung să creadă în Hristos, nu mai avea rost să le spună că nu vor să mai ucidă pe nimeni pentru împărat, oricum nu mai conta pentru împărat, că l-au jignit prin nejertfirea. Nu era nevoie să spun că instituţia militară e demonică. Deşi asta simţeau.

În acele momente, de trezire a lor, de mărturisire a lui Hristos, chiar dacă martirajul lor, să zicem că nu ar mai fi avut loc, ei oricum, nu ar mai fi ucis pe nimeni apoi, niciodată.

Nu ştiu ce-i aia troll, nu ştiu dacă sunt troll, că nu ştiu ce-i ăla, sau aia.
Dar oricum, de rău sau bine dacă ar fi, nu-mi pasă. Oamenii sunt schimbători, şi nu am nevoie de răsplătire de la ei, vreau doar să-i ajut, acolo unde pot, să-mi fac datoria de creştin. Nici cu osânda lor, n-am ce să fac.

Iertare.