Dumnezeu, Patrie, Famile

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Vitiate

http://antimedia.proweb.md/ortodoxie...-ortodoxe.html

http://www.crestinortodox.ro/religie...xa-120840.html

http://www.catholica.ro/2002/06/09/p...dor-stratilat/

În prealabil postat de AlinB

Pai n-ai inteles?

Astia erau militari doar cu haina, pe campul de lupta lasau sabia jos si se puneau la rugaciune.
La sfarsit, mergeau si incasau solda de ostasi, ca doar au luptat si ei, cu duhul.

De la Igor-Botos-Emilian citire.

Am mai spus, repet cu mult drag, ori de câte ori e nevoie:

Sfinţenia înseamnă tocmai lepădarea vieţii de păcat pe care-a avut-o acel om, care a urmat apoi desăvârşit lui Hristos şi a ajuns Sfânt, prin înţelepciunea dată Bisericii.

Acel om, nu este sfânt pentru crimele, tâlhăriile sau orice rele le-a săvârşit el înainte de sfinţenie. Ci e sfânt, tocmai pentru lepădarea blestematelor fapte de dinainte de-a urma în toate lui Hristos.

Înţelegeţi oameni ! Că vorbim româneşte !

Acei Sfinţi, NU erau Sfinţi pe câmpul de luptă, ucigând alţi oameni, sau NU erau Sfinţi când tâlhăreau, desfrânau, sau făceau alte rele. NU atunci erau ei Sfinţi. Ci când plângeau, şi când vroiau intenţionat, să nu mai meargă pe câmpul de luptă să ucidă alţi oameni, niciodată! Când nu mai vroiau să meargă la desfrânare niciodată! Când se sileau să placă lui Hristos în toată făptuirea lor, în tot timpul vieţii lor. ATUNCI deveneau Sfinţi.

Vă spun Adevărul !

Oare de ce nu înţelegeţi ?

[Vitiate]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Am mai spus, repet cu mult drag, ori de câte ori e nevoie:

Sfinţenia înseamnă tocmai lepădarea vieţii de păcat pe care-a avut-o acel om, care a urmat apoi desăvârşit lui Hristos şi a ajuns Sfânt, prin înţelepciunea dată Bisericii.

Acel om, nu este sfânt pentru crimele, tâlhăriile sau orice rele le-a săvârşit el înainte de sfinţenie. Ci e sfânt, tocmai pentru lepădarea blestematelor fapte de dinainte de-a urma în toate lui Hristos.

Înţelegeţi oameni ! Că vorbim româneşte !

Acei Sfinţi, NU erau Sfinţi pe câmpul de luptă, ucigând alţi oameni, sau NU erau Sfinţi când tâlhăreau, desfrânau, sau făceau alte rele. NU atunci erau ei Sfinţi. Ci când plângeau, şi când vroiau intenţionat, să nu mai meargă pe câmpul de luptă să ucidă alţi oameni, niciodată! Când nu mai vroiau să meargă la desfrânare niciodată! Când se sileau să placă lui Hristos în toată făptuirea lor, în tot timpul vieţii lor. ATUNCI deveneau Sfinţi.

Vă spun Adevărul !

Oare de ce nu înţelegeţi ?

Twilekule, insectoidule, sau ce oi fi, ca un uman pana acum intelegea: cei 40 de mucenici din Sevasta Armeniei, si multi alti militari din toate sinaxarele erau in exercitiul functiunii militare cand au fost luati la Cer. Vrei o schema, o holograma, un desen in nisip, ceva? Deci, pana in momentul in care au avut de ales intre inchinarea la imparat si inchinarea la Cristos, au omorat dusmanii, da. Care e problema? Au facut-o bucurosi pentru patria lor, Imperiul. Si inca mai bucurosi au tinut la credinta lor "si nu si-au iubit viata pana la moarte", cum zice in Revelatia Sf. Ioan. Iubirea de Cristos a coplesit si depasit deci in efecte (efectele privind viata de apoi, intelegi sper) activitatea pamanteasca de soldati. Ar fi putut poate sa scape de martiriu comitand rebeliune. Poate. Dar, atunci cand a contat cu adevarat sa nu ucida, atunci nu au mai ucis, pentru ca s-au supus din smerenie crucii date. Adica nu si-au ucis comandantii de legiune, sau centurionii, sau ce grad aveau comandantii lor care erau idololatri, desi pana in acel moment ucisesera absolut legitim dusmani ai Imperiului. Deci nu au facut mutiny, doar ca sa scape de osanda pentru refuzul arderii tamaiei la imparat si tot panteonul. La asta ma refeream ca nu au ucis.
Nici unul nu s-a razvratit, zicand ca institutia militara e de kkt.
Chiar ca esti troll. Alin are dreptate. Asta e ultimul meu raspuns catre matale.

[Igor_Paslusnik]

Nu, nu eşti insectoid, eşti om şi porţi chipul lui Hristos pe faţa ta. Şi eşti binecuvântat.

Tocmai, au fost păcătoşi şi ucigaşi în armata lui x şi y, până au refuzat să se închine împăratului şi cu-i le-o fi cerut şi idolilor imperiului, şi au refuzat să jertfească (slujească) lor. ÎN ACEL MOMENT al refuzului lor, s-au căit şi pocăit de toate faptele lor de ucidere şi alte dedreptăţi ce le-au făcut şi ATUNCI le-a început sfinţirea şi apoi le-a fost dată Sfinţenia de Mucenici, când au fost ucişi, refuzând toate păcatele din acele momente.

Da, au făcut faptele de crimă bucuroşi, fiindcă nu cunoşteau deplin sau deloc pe Hristos. Un om, ca să devină Sfânt Mucenic, nu are nevoie de Botez, de Împărtăşanie, ci doar de acele minute, să-l mărturisească pe Hristos înaintea oamenilor şi oameni să-l ucidă apoi pentru asta. Şi se mântuieşte, cum a făcut şi tâlharul de pe cruce. Doar sub acele circumstanţe. Altfel, nu. Altfel, ai nevoie de Sfântul Botez şi de Sfânta Împărtăşanie. Dar atunci, acolo, orice om, prin sângele vărsat, mărturisind pe Hristos, chiar păgân fiind, sau ateu, sau eretic, primeşte prin sângele lui vărsat în numele lui Hristos, primeşte Botezul, Împărtăşania, devine (azi) pe loc, ortodox şi se mântuieşte. La fel şi ei, Sfinţii Mucenici atunci.

Iar ce exemplu dai tu din Sfântul Apostol Ioan, "nu şi-au iubit viaţa până la moarte", este tocmai dorinţa, trezirea lor, şi devenirea de Sfinţi Mucenici, nu are treabă cu crimele ce le-au făcut înainte de trezirea lor.

Tocmai, acele efecte de care spui, Împărăţia Cerurilor, au participat la trezirea lor, la conştientizarea atrocităţilor ce le-au făcut până atunci. La fel ca Saul, pe drumul Damascului.

Ei nu vroiau să scape de martiriu, nici prin rebeliune, nici prin niciun alt mod şi fel. De ce? Că a avut loc trezirea, au cunoscut pe Hristos, în inima şi mintea şi întreagă fiinţa lor.

Ai spus minunat, cuvintele ce le-ai subliniat, dar cumva incomplet.
Da, aşa e, atunci când a contat cu adevărat, să nu ucidă, nu au mai ucis şi nu numai atât, dar le-a părut rău cu amar şi greaţă de tot răul ce l-au făcut până atunci şi şi-ar fi dorit să nu-l fi făcut niciodată. Aceea le-a fost trezirea.

Răzvrătirea a avut loc tocmai când au refuzat să se închine împăratului şi să jertfească zeilor. Răzvrătirea în ochii celor bolnavi de bolile necredinţei în Hristos. Alegerea lor, în libertatea lor, vor da răspuns la Hristos.
Deci oricum nu ar mai fi fost nevoie să le spună întreaga lor procedură de convertire, că oricum nu se poate explica în cuvinte, când ajung să creadă în Hristos, nu mai avea rost să le spună că nu vor să mai ucidă pe nimeni pentru împărat, oricum nu mai conta pentru împărat, că l-au jignit prin nejertfirea. Nu era nevoie să spun că instituţia militară e demonică. Deşi asta simţeau.

În acele momente, de trezire a lor, de mărturisire a lui Hristos, chiar dacă martirajul lor, să zicem că nu ar mai fi avut loc, ei oricum, nu ar mai fi ucis pe nimeni apoi, niciodată.

Nu ştiu ce-i aia troll, nu ştiu dacă sunt troll, că nu ştiu ce-i ăla, sau aia.
Dar oricum, de rău sau bine dacă ar fi, nu-mi pasă. Oamenii sunt schimbători, şi nu am nevoie de răsplătire de la ei, vreau doar să-i ajut, acolo unde pot, să-mi fac datoria de creştin. Nici cu osânda lor, n-am ce să fac.

Iertare.

[AlinB]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Da, au făcut faptele de crimă bucuroşi, fiindcă nu cunoşteau deplin sau deloc pe Hristos.

Adica nu cunosteau pe Hristos, dar l-au marturisit, au imbratisat cu bucurie crimele si alte nedreptati dar s-au suparat cand a fost vorba sa devina idolatri si au preferat sa plateasca cu viata pentru asta.

Se invoca exemple biblice care se potrivesc ca nuca in perete, de fapt ca orice idee a omului nostru pe discutiile celorlalti.

Pe ce baza si logica, pana la urma nu stim, mister igorian, probabil pentru ca nu e voie sa se faca sex decat marti si joi - asta e cea mai plauzibila si potrivita explicatie.
Si universala.

Oricum, la asa intereptare a Sinaxarelor pana si un sectar s-ar ascunde sub o piatra de rusine de la fatza unui asa guru.

Raman insa pe ideea unui experiment social din partea unui trol ceva mai sofisticat decat majoritatea.
Dar tot un trol pana la urma si nu se va potoli decat cand va fi tratat ca atare.

Atat timp cat se vor gasi unii sa caute vreun sens in ceea ce spune, crezand ca vorbeste cineva ravnitor dar cu oarece greseli de aboardare, cautand sa-l convinga ca a luat-o pe aratura pe ici pe colo (desi cam peste tot pana la urma) va continua sa umble pe aratura si sa improaste cu aiureli.

Pana la urma nu el este in control, ceilalti sunt, dar atat timp cat ii vor ada atentia lor, vor fraterniza cu el, chiar daca indirect.

[Igor_Paslusnik]

Aline, forţează-te să înţelegi puţin... Că poţi, nu-i greu. Azi, la nivelul întregului pământ, fiecare om, în proporţie de 99% a auzit de Hristos şi ştiu câte ceva despre El. Dar nu vor să-L accepte, să-L mărturisească, să-L iubească, să-L trăiască, asta-i altceva. Alegerea lor.

Deci şi aceia, mucenicii care au ucis pe alţii până în clipele trezirii lor, atunci şi acolo, până să jertfească idolilor, au auzit din teorie de Hristos, deci l-au cunoscut, dar nu deplin, sau deloc, adică nu ştiau mai nimic despre El, doar că se închină creştinii la EL. Cum era şi cu Pavel pe drumul Damascului. Îl cunoştea pe Hristos, ca idee, dar prigonea pe creştini. Până L-a văzut pe Hristos şi a stat de vorbă cu EL, deşi EL era demult înălţat la cer. Că spune Hristos la ultimul verset de la Matei: "şi iată Eu cu voi sunt, în toate zilele vieţii voastre şi până la sfârşitul veacurilor". Deci era cu noi, când Saul ne prigonea, înainte să devină Pavel.

Aşa şi acei Sfinţi Mucenici, nu cunoşteau deplin sau deloc pe Hristos, când săvârşeau acele crime oribile.Până la momentul trezirii, când au înţeles ce este păcatul, adică crimele, jertfirea idolilor imperiului, desfrânarea şi altele rele şi le-au abandonat definitiv. Atunci, înaintea jertfirii, ei cu siguranţă au avut simţiri, sau au văzut pe Hristos, ca şi Pavel, spre Damasc, sau străpungerea inimii de dragostea Dumnezeiască. Şi s-au schimbat. Au început sfinţirea.
Şi până atunci, ei Sfinţii Mucenicii, erau oameni simpli, păcătoşi, păgâni chiar. Dar după trezire şi conştientizarea vieţii păcătoase, au refuzat crimele, jertfirea şi orice păcat, fiindcă au cunoscut pe Hristos în adâncul fiinţei lor.

Înţelegi acum? Am explicat cât de simplu am putut...

Nu, nu sunt un trol, că nu sunt uriaş, am înălţime medie şi nu vânez oameni noaptea, Doamne fereşte şi nici ziua. Am căutat pe net ce-i un trol.

Şi mai ales, Doamne fereşte, nu caut să fiu în control, n-am căutat asta niciodată. Sunt egal cu voi, sau chiar mai rău ca voi. Nu vreau să controlez pe nimeni, niciodată.

Vă rog să mă iertaţi dacă v-am smintit, dar trebuie să mărturisesc adevărul, pe Hristos. Iertaţi-mă, nu vreau să vă fac rău, vreau să ajut.

Hristos în mijlocul nostru.

[DragosP]

În prealabil postat de Vitiate

Twilekule, insectoidule, sau ce oi fi, ca un uman pana acum intelegea:

Uşor cu acarienii pe scări!