Minunile Sfantului ARSENIE BOCA

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de bogdan81

De ce psihanaliza NU e stiinta? Conform scolii de la Viena si epistemologiei Popperiene, pentru ca o anume teorie sa fie stiintifica trebuie ca ea sa indeplineasca criteriul falsificabilitatii. Ca o paranteza, Karl Popper e considerat unanim cel mai mare epistemolog si filozof al stiintei in secolul 20. Sper ca nu o sa zici si de el ca are lecturi la mana a saptea.
Ce inseamna ca o teorie este falsificabila? Inseamna ca ea face predictii riscante. Adica se poate imagina un experiment in cadrul caruia daca se obtine un anumit rezultat, teoria cade.
Cu alte cuvinte, pentru ca o teorie sa fie stiintifica, ea trebuie sa precizeze in care anume caz ea devine invalida. Ce anume trebuie sa se intample intr-un experiment ca teorie sa devina invalida? Acesta este testul ei de falsificabilitate.
Sa dau un exemplu, ca sa fiu bine inteles. Teoria relativitatii a lui Einstein este foarte contra-intuitiva, mult mai contra-intuitiva decat marxismul sau freudismul. Si totusi teoria relativitatii este stiintifica, pe cand celelalte 2 nu. De ce? Fiindca Einstein a oferit o predictie riscanta. El a spus ca daca in timpul eclipsei de soare din 1919 pozitia unor stele va aparea putin modificata datorita curbarii razelor de lumina in apropierea soarelui(datorita gravitatiei soarelui), atunci teoria este adevarata. Daca pozitia stelelor nu apare modificata, atunci inseamna ca teoria e falsa. Deci Einstein a spus in ce caz anume, daca se intampla, teoria sa devine invalida.
Diferenta este insa ca marxismul si psihanaliza, desi explica totul, NU fac nici o predictie riscanta. Pentru ca orice teorie poate fi trasa de par ca sa explice orice. Dar NU face nici o predictie riscanta. Este si cazul marxismului, nu doar al psihanalizei.

Atenţie la cadru!
Din capul locului circumscrii evaluarea teoriei păsihanalitice unui cadru care de fapt e cuprins în psihanaliză, ca fenomen mintal, şi nu o cuprinde!
Orice fapt de cunoaştere se validează ori ba printr-un cadru superior lui. Care să îl conţină! Dincolo de limitele fenomenologice proprii funcţionării curente.
Or, e dovedit şi iar dovedit (vezi lupta lui Nietzsche cu terapeutul lui pentru a frânge cadrul de oţel care îl ţinea prizonier în nebunie) că a te abandona conţinătorului nu e lucru uşor.
Freud era smerit.
Când vei înţelege aceasta îl vei asculta şi urma, acolo unde el chiar are ceva de spus. Restul e altă mâncare de peşte. Freud nu e sfânt, nici preot. E doar un om care a trăit fără să facă umbră pământului. Ar fi bine să îi dăm atenţia cuvenită, fie şi cu scepticism - dar nu cu înfumurare tâmpă şi cu negare etc. etc.
*
Te rog să mă ierţi, frate, dar aş vrea să mă opresc aici. Azi am vorbit prea mult.
Doamne ajută!