Despre moralitatea imprumutului banesc

[Ursu-WiFi]

În prealabil postat de dani2004

Eu nu am inteles nimic.

Pai banul in sine nu exista.Exista notiunea de datorie care se poate manifesta sub
diferite forme.Daca datoria se manifesta sub forma de bancnote/monezi de metal atunci
aia sunt bani.
Poti sa spui ca banul este unitatea de masura cu care se masura datoria.
Ce este datoria ? O notiune inventata de ala mai tare in brand pt al face sclav pe ala
mai slab.Deci o metoda de sclavie/subjugare.E veche din epoca de piatra.

Datoria este o chestie fictiva.Ea nu exista in realitate. Este doar un instrument de sclavie
subjugare inventat de mintea omeneasca.Problema este ca in numele unei chestii
care nu exista(datorie/ban) tu garantezi cu bunuri care exista(case, terenuri sau orice alt bun) si cu
insusi persoana ta( ca si tu esti considerat o resursa dar umana, de aici resursa-umana.Deci atentie nu esti
considerat om ci resursa.E foate important acest aspect,asa cum il vei observa in viitorul apropiat)

De ce nimeni nu a protestat pana acum ? Deoarce banul(datoria) este cea mai rapida
metoda de a junge bogat si de-ai subjuga pe altii.Si toti sunt lacomi si doresc ca ei
sa fie stapanii.De aceea banul mai este cunoscut si ca "ochiul dracului" atunci cand
motivul pt al avea este lacomia.

[Mosh-Neagu]

...Si nu ne duce pre noi in ispita!...

Doamne, Tu pe toate le stii! Tu stii ca te iubesc, dar cu un lucru nu sunt de acord la Tine. De ce, Doamne l-ai facut pe leu si pe balaur? De ce, Doamne, l-ai facut pe lupu' cel rau care papa si oite si pe bunica din padure la care Scufita-Rosie mergea cu bucurie? Pai nu e corect, Doamne!...

Pentru titlul topicului am cateva remarci. Recurg la Sf. Scriptura, ca asa se cade in astfel de situatii:
De aceea, asemanatu-s-a imparatia cerurilor omului imparat care a voit sa se socoteasca cu slugile sale. Si, incepand sa se socoteasca cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanti. Dar neavand el cu ce sa plateasca, stapanul sau a poruncit sa fie vandut el si femeia si copiii si pe toate cate le are, ca sa se plateasca. Deci, cazandu-i in genunchi, sluga aceea i se inchina, zicand: Doamne, ingaduieste-ma si-ti voi plati tie tot. Iar stapanul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul si i-a iertat si datoria. Dar, iesind, sluga aceea a gasit pe unul dintre cei ce slujeau cu el si care-i datora o suta de dinari. Si punand mana pe el, il sugruma zicand: Plateste-mi ce esti dator. Deci, cand cel ce era sluga ca si el, il ruga zicand: Ingaduieste-ma si iti voi plati. Iar el nu voia, ci, mergand, l-a aruncat in inchisoare, pana ce va plati datoria. Iar celelalte slugi, vazand deci cele petrecute, s-au intristat foarte si, venind, au spus stapanului toate cele intamplate. Atunci, chemandu-l stapanul sau ii zise: Sluga vicleana, toata datoria aceea ti-am iertat-o, fiindca m-ai rugat. Nu se cadea, oare, ca si tu sa ai mila de cel impreuna sluga cu tine, precum si eu am avut mila de tine? Si maniindu-se stapanul lui, l-a dat pe mana chinuitorilor, pana ce-i va plati toata datoria. Tot asa si Tatal Meu cel ceresc va va face voua, daca nu veti ierta – fiecare fratelui sau – din inimile voastre. (Matei 18, 23-35)
........................................

“14. …un om, plecand departe, si-a chemat slugile si le-a dat pe mana avutia sa.
15. Unuia i-a dat cinci talanti, altuia doi, altuia unul, fiecaruia dupa puterea lui si a plecat.
16. Indata, mergand, cel ce luase cinci talanti a lucrat cu ei si a castigat alti cinci talanti.
17. De asemenea si cel cu doi a castigat alti doi.
18. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a sapat o groapa in pamant si a ascuns argintul stapanului sau.
19. Dupa multa vreme a venit si stapanul acelor slugi si a facut socoteala cu ele.
20. Si apropiindu-se cel care luase cinci talanti, a adus alti cinci talanti, zicand: Doamne, cinci talanti mi-ai dat, iata alti cinci talanti am castigat cu ei.
21. Zis-a lui stapanul: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria domnului tau.
22. Apropiindu-se si cel cu doi talanti, a zis: Doamne, doi talanti mi-ai dat, iata alti doi talanti am castigat cu ei.
23. Zis-a lui stapanul: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria domnului tau.
24. Apropiindu-se apoi si cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am stiut ca esti om aspru, care seceri unde n-ai semanat si aduni de unde n-ai imprastiat.
25. Si temandu-ma, m-am dus de am ascuns talantul tau in pamant; iata ai ce este al tau.
26. Si raspunzand stapanul sau i-a zis: Sluga vicleana si lenesa, stiai ca secer de unde n-am semanat si adun de unde n-am imprastiat?
27. Se cuvenea deci ca tu sa pui banii mei la zarafi, si eu, venind, as fi luat ce este al meu cu dobanda.
28. Luati deci de la el talantul si dati-l celui ce are zece talanti.
29. Caci tot celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce n-are si ce are i se va lua.
30. Iar pe sluga netrebnica aruncati-o intru intunericul cel mai din afara. Acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor.”


Ce e "datoria". Are ea menirea sa ne trezeasca constiinta, sau ne doare la basca pentru "cecul in alb"? Fiecare dintre noi are de la botez un "cec in alb"! Se poate fara el? Daca privim prin "moralitatea" omului, bineinteles ca se poate. Ateii stiu cel mai bine!!! Nimic pe lumea asta nu e numai bine sau numai rau. In timp ce unii se folosesc de anumite lucruri ingaduite sau oranduite de Dumnezeu, altii se plang pentru exct aceleasi lucruri, ca si cum Dumnezeu ar obliga pe cineva sa faca un imprumut, iar daca il face, trebuie sa-i dea si indicatii pentru ce sa-l faca? Daca mergi la banca sa-ti ipotechezi casa pentru un imprumut pe care sa-l duci la "Caritas", ce vina are Dumnezeu? Daca faci imprumurt pentru a merge in Dubai, ce vina are Dumnezeu? Unii considera imprumutul o sansa pentru a se vindeca de o boala, pentru a face o inmormantare, pentru a-si ridica o casa... Moralitatea este... relativa. Omul obisnuieste ca dupa ce-si rezolva treburile (sau poate ca a fost atat de nechibzuit incat n-a avut niciodata un scop CURAT), sa carteasca la inapoierea datoriei? Sau pur si simplu sa nu doreasca s-o restituie vreodata. Imi amintesc cum prin 2000, din 100 de romani ajunsi in UK, 99 doreau sa tepuiasca bancile prin imprumuturi cat se poate de consistente. Si multi au reusit, parand sa aiba o constiinta imaculata, desi nu pricep in ruptul capului de ce au pierdut pe alte cai atat de mult si continua sa piarda!... Raspunsul il da mucalitul din carciuma: "Dumnezeu nu bea rachiu!"
Moralitatea imprumutului nu se deosebeste de moralitatea televizorului sau a internetului sau a comertului sau a oricarei ingaduinte ale lui Dumnezeu. Oricare dintre ele pot fi bune, daca ne raportam la ajutorul si mila Lui, sau poate fi povara unei Cruci cu mult mai grele, nu fiindca asa vrea Dumnezeu, ci fiindca asa decidem noi in deplina cunostinta de cauza.
Datoriile - de oriunde ar veni ele - ne obliga. Cand Dumnezeu ne da semne, cand Maicuta Domnului ne sare in ajutor, cand sfintii la care ne rugam, intervin pentru noi, ce ne-am face fara "imprumut"? Ce suntem datori sa restituim? Smerenie si multumire. Atat!!!
Cand pe toate le facem pe dos, cand vrem din mandrie si slabiciune sa ne bucuram de viata si sa o traim dupa alte legi decat cele ce tin de... moralitate, ne umplem de datorii la alt stapan, si nu numai ca devenim sclavi, dar pana si bietii nostri copii si nepoti, nevinovati fiind, vor plati datoriile noastre... In timp ce noi... vom fi..."unde"?

[Ursu-WiFi]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Moralitatea imprumutului nu se deosebeste de moralitatea televizorului sau a internetului sau a comertului sau a oricarei ingaduinte ale lui Dumnezeu. Oricare dintre ele pot fi bune, daca ne raportam la ajutorul si mila Lui, sau poarte fi povara unei Cruci cu mult mai grele, nu fiindca asa vrea Dumnezeu, ci fiindca asa decidem noi in deplina cunostinta de cauza.
Datoriile - de oriunde ar veni ele - ne obliga. Cand Dumnezeu ne da semne, cand Maicuta Domnului ne sare in ajutor, cand sfintii la care ne rugam, intervin pentru noi, ce ne-am face fara "imprumut"? Ce suntem datori sa restituim? Smerenie si multumire. Atat!!!

Dar aici nu vorbim despre altfel de imprumuturi, aici vorbim strict de imprumtul banesc.

In LEVITIC, Dumnezeu spune ca n-ai voie sa imprumuti pe un sarac cu dobanda:

Dacă fratele tău sărăceşte şi nu mai poate munci lângă tine, să-l sprijini*, fie ca străin, fie ca venetic, ca să trăiască împreună cu tine.
Să nu* iei de la el nici dobândă, nici camătă: să te temi** de Dumnezeul tău, şi fratele tău să trăiască împreună cu tine.
Să nu-i împrumuţi banii tăi cu dobândă şi să nu-i împrumuţi merindele tale pe camătă.

Deci la Dumnezeu imprumutul de bani este de fapt milostenie.(ca daca nu-i iei dobanda
atunci aia nu este afacere, ci o faci din mila).
Si atunci poti sa cuplezi cu ce zicea apostolul Pavel si anume, datoria ca modalitatea de
exprimare a milosteniei si recunostiintei.

Dar in contextul nostru, Mihnea se refera probabil la acel sistem la care m-am referit si eu
si anume ca fariseii foloseau datoria/banii/imprumutul nu in scopul descris de tine sau
de apostolul Pavel, ci in scopul descris de mine.Adica actiona ca un sistem de control al
maselor catre buzunarele fariseilor.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Ursu-WiFi

Dar aici nu vorbim despre altfel de imprumuturi, aici vorbim strict de imprumtul banesc.

In LEVITIC, Dumnezeu spune ca n-ai voie sa imprumuti pe un sarac cu dobanda:

Dacă fratele tău sărăceşte şi nu mai poate munci lângă tine, să-l sprijini*, fie ca străin, fie ca venetic, ca să trăiască împreună cu tine.
Să nu* iei de la el nici dobândă, nici camătă: să te temi** de Dumnezeul tău, şi fratele tău să trăiască împreună cu tine.
Să nu-i împrumuţi banii tăi cu dobândă şi să nu-i împrumuţi merindele tale pe camătă.

Deci la Dumnezeu imprumutul de bani este de fapt milostenie.(ca daca nu-i iei dobanda
atunci aia nu este afacere, ci o faci din mila).
Si atunci poti sa cuplezi cu ce zicea apostolul Pavel si anume, datoria ca modalitatea de
exprimare a milosteniei si recunostiintei.

Dar in contextul nostru, Mihnea se refera probabil la acel sistem la care m-am referit si eu
si anume ca fariseii foloseau datoria/banii/imprumutul nu in scopul descris de tine sau
de apostolul Pavel, ci in scopul descris de mine.Adica actiona ca un sistem de control al
maselor catre buzunarele fariseilor.

Cred ca vorbim despre lucruri diferite. Daca lucrul e rau, de ce-l ingaduie Dumnezeu? Dintru inceput am pus accent pe acest principiu simplu, doar noi vedem doar partea goala a paharului. Pe cine intereseaza pacatul in sine? Vrem sa traim pe spatele celor slabi, vrem sa facem fapte mai putin sau deloc ortodoxe... Acestea intra in "datoriile la celalalt stapan"! Am pus mai sus bolduit un anume citat, ingaduit, deci de Dumnezeu:
Se cuvenea deci ca tu sa pui banii mei la zarafi, si eu, venind, as fi luat ce este al meu cu dobanda. De aici fiecare intelege ce vrea. Eu insa ma refer la cealalta parte a baricadei: smerenia... Constiinta ca suntem "datori" lui Dumnezeu (sau omului, sau institutiei abilitate) la care am apelat din proprie vointa. Imprumutul, chiar si in bani cu dobanda, este ingaduit de Dumnezeu, pentru a-l ajuta pe cel ce nu prea are abilitati sa faca economie... Este o sansa si o mana (parsiva) intinsa si acelora care sunt constienti ca vor munci inzecit, sa plateasca datoriile. Iar asta, in fata lui Dumnezeu inseamna smerenie, ascultare si supunere. Din acest punct de vedere trebuiesc privite lucrurile, nu din punctul de vedere al profitorilor... Ei vor plati intr-un fel sau altul, dar sa nu uitam ca vamesii s-au mantuit in timp ce carturarii si fariseii au ramas mandri si vicleni!

[Ursu-WiFi]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Am pus mai sus bolduit un anume citat, ingaduit, deci de Dumnezeu:
Se cuvenea deci ca tu sa pui banii mei la zarafi, si eu, venind, as fi luat ce este al meu cu dobanda. De aici fiecare intelege ce vrea.

Pai in legatura cu acest citat , preotii nostrii(ortodocsi) spun asa:

Prin aceasta Mântuitorul Hristos vrea să ne arate că Dumnezeu nu este mulțumit dacă omul ține doar pentru sine calitățile pe care le are, ci trebuie să le pună în slujba semenilor săi.
(se refera la citatul dat de tine, care face parte din pilda talantilor).

Aha deci , talantul este ceea ce Domnul ti-a dat la nastere cu imprumut(adica calitatiile unice, gen IQ mare, vorbaret, iscusit in afaceri, pianist desavarsit, etc,etc) ca tu sa le
dezvolti si sa le pui in aplicare in folosul comunitatii(ceea ce inseamna milostenie in
contextul pildei talantilor).Ceea ce ma duce cu gandul la Matei: "in dar ati luat, in dar sa dati"

Acum ce intampla daca, sa zicem un om are ca talant de la Dumnezeu, capacitatea de a
face bani.Pur si simplu are talentul de a invartii banul.Stie cum sa faca bani(legal ibineinteles). ?
Ce-i spune Dumnezeu ? Conform interpretarii ortodoxe a cititatului bolduit de tine, un
astfel de om trebuie sa impartaseaca cu comunitatea roadele lucrarii talantului sau.
Pai cum as putea eu sa dau "in dar bani ?" .Pai as putea s-o fac in doua moduri:
1.fie fac milostenie
2.fie imprumut fara dobanda.
Hopa si picam exact pe Levitic.(N-ai voie sa imprumuti cu dobanda, etc, etc).
Deci :
"Se cuvenea deci ca tu sa pui banii mei la zarafi, si eu, venind, as fi luat ce este al meu cu dobanda"(pilda talantilor)=> "in dar ati primit in dar sa dati" (MATEI ) =>
"Să nu-i împrumuţi banii tăi cu dobândă şi să nu-i împrumuţi merindele tale pe camătă."
(LEVITIC)
Deci n-ai voie sa imprumuti cu dobanda, asa cum a spus Domnul in Levitic.

Nema dobanda =))

PS: stiu ca pot exista "N" tipuri de datorii dar subiectul era datoria de ordin banesc.
Deci Domnul a zis clar si tare : "Nema dobanda" :D

PS2: mergem mai departe.Pai daca eu imprumut fara dobanda asta inseamna ca nu zoresc pe imprumutat ca sa-mi
dea banii inapoi.CI sa mi-i inapoieze cand doreste /poate el.Pai si daca nu mai poate sau chiar nu poate ?
Pai in momentul ala "sa fie primit" si se considera milostenie.Si uite asa disparea datoria. si apare milostenia.

Aha, pai in contextul ortodoxiei dobanda semnifica datoria de a fi milostiv cu aproapele tau, ceea ce duce la
iubierea de aproape.Si gata, ne oprim aici ca o dam in toate Evanghelia, pt ca toate se leaga inclusiv cu VT.
(dupa cum ai vazut si tu).

[Ratacitorul]

De unde ati scornit ideia ca Mantuitorul a indemnat: Se cuvenea deci ca tu sa pui banii mei la zarafi, si eu, venind, as fi luat ce este al meu cu dobanda.? Asa a zis stapanul din pilda si nu Mantuitorul!Aveti ochi sa vedeti dar tentatia pt inedit teribilist va determina sa nu vedeti ce este scris tot in pilda,ca si cum ati fi orbiIntr-adevar deca orb va conduce pe orb se va ajunge in prapastia ereziei.Ma mir ca procedati ca protestantii care scot un verset din context si ii modifica sensul dupa pofta lor Si de ce a zis asa?Pt ca sluga aburea ca il stie de stapan rau care...secera unde nu semana!Deci daca sluga gandea asa cu adevarat despre stapan era logic ca se cuvenea dupa gandirea lui sa puna bani la zaraf ca stapanul sa culeaga dobanda nemuncita!Deci asta ii reproseaza stapanul,ca minte si ca era doar lenes si viclean!


Despre zarafii din templu iar situatia este prezentata gresit!Erau acolo porumbei de vanzare si altele.Ori acei negustori foloseau banii castigati nu pt dare la templu ci pt cumparaturi in cetate unde functiona moneda romana.Dar la templu veneau evrei din multe regiuni unde erau in uz alte monede.Acestea trebuiau schimbate in in moneda romana si eventual in moneda templului.Pe de alta parte monedele de valoare mare trebuiau schimbate in monnede de valoare mica!Asta faceau zarafii din templu si pesemne nu prea cinstit.voi reveni la asta'
Abordand in mod corect textul biblic, intelegerea e alta si nu este nici o contradictie!

1.Zarafii, intradevar, practicau si un fel de schimb valutar, schimband diversele monede de pe cuprinsul Imperiului in moneda locala/a Templului/moneda romana. Percepeau un comision care era profitul lor. Cu banii schimbati la ei pelerinii cumparau animalele pt jertfe, cei care comercializau aceste animale avand tarabele fix langa zarafi pt fluidizarea circuitului comercial si religios.

2.Exista trei intrebari: conform Legii era permis sau nu acest tip de comert in incinta ansamblului Templului? Era ceva ilegal, corupt, in acest tip de comert? Impotriva cui a protestat Mantuitorul, impotriva conducatorilor Templului care girau activitatea, impotriva celor care a desfasurau efectiv comertul, impotriva ambelor categorii si a modului cum practicau (corupt/ilicit?) acest comert sau impotriva ideei de comert in sine in cadrul Templului?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Se cuvenea deci ca tu sa pui banii mei la zarafi, si eu, venind, as fi luat ce este al meu cu dobanda. De aici fiecare intelege ce vrea.

Daca citesc strict litera, eu inteleg asa: in acest citat, Domnul spune ca putem, ba chiar e foarte bine ca, de vreme ce exista zarafi (bancheri), sa avem la ei cont pozitiv aducator de dobanda.

Ce nu spune Domnul nostru in acest citat:
-ca e un lucru bun ca exista zarafi
-ca, din moment ce tot exista zarafi, e bine sa ne indatoram noi lor.

Pe scurt, Domnul se refera la situatia in care au zarafii debite la noi si nu la situatia in care avem noi debite la ei.

În prealabil postat de dani2004

Eu nu am inteles nimic.

Templul catolic din Roma este un stat in stat. Sa-i spunem "Vatican". Imaginati-va ca acolo nu functioneaza euro, ba chiar e interzisa orice tranzactie in euro. Acolo functioneaza o moneda speciala. Sa-i spunem "demi-euro-ul catolic". Sau, daca preferati, "obolul lui Petru". Sub coloanele lui Bernini, adica in Curtea Strainilor exista Exchange Office-uri. Ca sa ai un Exchange-Office acolo, iti trebuie patalama de la scribii Episcopului Romei. Nimeni nu poate practica schimb valutar fara o hartie semnata de Papa Caiafa. In mod normal, ar trebui ca Exchange Office-ul sa schimbe un euro roman pe doi oboli ai lui Petru. Dar nu-i schimba la aceasta rata, ci la una mult mai mare, fiindca o parte din bani merg sa-i imbogateasca pe cei care au facut din Templul Tatalui o pestera de hoti. Orice participare le Jertfa ar presupune schimb. Acolo, intre Coloanele lui Bernini, ar fi si vanzatori de lumanari, de faina, de ulei, de alte prinoase, care toate se vand in oboli ai lui Petru. Practic, oricine intra in Templul din Roma are nevoie de oboli ai lui Petru si ii poate cumpara acolo, la o rata artificiala si necuviincioasa impusa de zarafi in stransa legatura cu scribii arhiereului. Dar nu numai cine intra in Templul din Roma, ci noi toti, evreii dintre neamuri, chiar daca nu intram niciodata in Templu, suntem jefuiti de acest sistem, deoarece contributia noastra, a mea de exemplu, la parohie (simbria sau zeciuiala) nu s-ar face in lei romanesti, ci in echivalentul in lei romanesti la aceasta moneda, echivalent al carei cuantum e fixat de acest sistem corupt de care am vorbit.

Acum, imaginati-va ca cineva se ridica impotriva acestui sistem. Mai mult, isi confectioneaza un bici si matura cu el Coloanele lui Bernini si toata Curtea Strainilor dintre ele. Rastoarna tarabele schimbatorilor de bani, da cu lumanarile de pamant, spre groaza negustorilor de prinoase, de care depinde bunastarea arhiereului Caiafa, a fiului lui deja numit succesor pe baza de nepotism, a tuturor preotilor din Templul Romei. Partea proasta e ca tipul cu biciul are sustinere populara. A fost intampinat de dimineata, de cand a intrat in Roma, cu "Hosanah, filius Davidi !" Oamenii i-au adus ramuri de finic si lauri ca unui invingator si unui rege. Se poarta ca un invingator si ca un rege, primul lucru notabil pe care l-a facut dupa ce a intrat a fost confectionarea biciului ca sa faca ordine in locul stapanit de Caiafa, loc pe care il numeste "casa tatalui meu". Razmerita e declansata. E vorba de un om cu care nu se poate negocia, fiindca filozofia lui este "ce e da, da. Ce e nu, nu".

Ei bine, in aceste conditii e de asteptat ca oamenii lui Caiafa sa faca tot ce pot ca sa il piarda. Si cum, la proces, nu se pot ridica sa spuna "acest om m-a atins la portofel, acest om a maturat cu biciul si a rasturnat pe jos sistemul care ne imbogateste pe noi", vor gasi pretexte mai teologice, spunand "acest om a incalcat Legea: a facut vindecari in zile in care n-avea voie. A apelat la tehnici vrajitoresti.".

Acum e mai limpede ce vroiam sa spun ?

Ursu am trei obiectii referitoar la ce ai spus tu, cu privire la controlul exercitat de farisei.In primul rand marea preotime a Templului nu era formata din farisei si nu farisei controlau operatiunile monetare din Templu. In al doilea rand preturile practicate, istoric vorbind, nu erau exagerate, cel putin nu s-au gasit dovezi in acest sens in raport de alte date ale acelui context. In al treilea rand nu imi dau seama cum puteau aplica legea mozaica fara acele sacrificii si fara acele vanzari. La Templu, de Pasti, nu veneau doar evreii din Ierusalim, ci foarte multi din Diaspora. Sacrificiile se derulau efectiv pe banda rulanta pt a putea fi implinite pt toti. Era inevitabil sa nu aplice un fel de sistem monetar pt ca toti sa-si poata procura animalul de jertfa care, nota bene, nu putea sa fie oricum. Pana la urma impotriva la ce anume a protestat Domnul? Impotriva practicii sacrificiilor? Era prevazuta de legea mozaica. Impotriva folosirii banilor? Imposibil, nu aveau cum sa doneze populatiei atatea animale de sacrificiu. Impotriva unor preturi exagerate? Nu s-au gasit dovezi economice pt asta.

[Mihnea Dragomir]

O initiativa legislativa populara din Elvetia a intrunit conditiile pentru a fi supusa unui referendum. Este vorba de initiativa "moneda plina", care ar da un raspuns interesant criticii pe care Biserica a adus-o timp de secole tranzactiilor uzurare. Potrivit acestei initiative, singura institutie din Elvetia care va putea genera moneda electronica este Banca Nationala. Ea o va putea face pana la un cuantum care sa corespunda cu cresterea PIB-ului.

Aparent, pare un detaliu. In realitate, este o propunere-soc care, daca va fi adoptata, va face grea viata speculatorilor.

Sursa:
http://reinformation.tv/suisse-monna...lhein-49033-2/