Citat:
În prealabil postat de sophia
Eu nu ma simt implinita si nici femeie si am sa-mi port suferinta pana la sfarsitul vietii. Si sotul meu la fel.
Si eu ma intreb adeseori pentru ce am trait si m-am zbatut si cui ii va ramane tot ceea ce am de oferit. Asta este totusi sensul vietii. Sa te nasti, sa te dezvolti si sa lasi in urma ta ceva cuiva, atat fiinte omenesti cat si alte valori.
|
Sophia, întăriți-vă și încercați să vă împacați cu asta. Poate Dumnezeu v-a ferit de alte dureri pe care le au uneori părinții prin copii, sau gândiți-vă că totuși, neputând avea copii, ați evitat unele păcate și aveți șanse mai mari la mântuire. Eu cunosc o familie ce nu a putut avea copiii câțiva ani, dar urmând tratamente îndelungate, minunea s-a produs. S-a născut un copilaș, dar cu oarece probleme. Durerea părinților nu e mică. Dumnezeu știe cum supraviețuiesc părinții când copilul pleacă la Domnul înaintea lor.
[/quote]Ma uit la copii, fac ce pot pentru ei, dar...atat. Nici un copil botezat nu este in fapt al tau.[/quote]
Păi copiii sunt de fapt ai lui Dumnezeu, ca noi toți dealtfel. Nici noi părinții nu-i putem păzi de toate necazurile și de la o anumită vârstă e chiar firesc ca ei să se detașeze într-o anumită măsură de părinți și să se dedice propriei familii.
Vă doresc toate cele bune! Doamne ajută!