Contradictie dogmatica ?

[AlinB]

În prealabil postat de iliegh

Daca Crestinismul nu are nimic de a face cu dilemele mele, atunci la ce e bun ?

Tu nu cunosti crestismul, ai doar o filosofie personala despre crestinism.

Ca sa aiba de a face cu dilemele tale, trebuie mai intai sa te straduiesti sa cunosti crestinismul si ai sa intelegi si cum se aplica de fapt la dilemele tale.

Ori tu incropesti o fantezie facila in baza careia pe nedrept te simti istetz si superior, careia ii spui "crestinism" si pe baza asta tragi restul concluziilor gresite.

[quote=AlinB;597105]

În prealabil postat de iliegh

Daca Crestinismul nu are nimic de a face cu dilemele mele, atunci la ce e bun ?

Tu nu cunosti crestismul, ai doar o filosofie personala despre crestinism.

Ca sa aiba de a face cu dilemele tale, trebuie mai intai sa te straduiesti sa cunosti crestinismul si ai sa intelegi si cum se aplica de fapt la dilemele tale.

Ori tu incropesti o fantezie facila in baza careia pe nedrept te simti istetz si superior, careia ii spui "crestinism" si pe baza asta tragi restul concluziilor gresite.

Nu, eu cunosc Crestinismul , stai linistit.
Numai ca nu raspunde la intrebarile mele.
Eu am niste intrebari suplimentare, si in acelasi timp, niste nelamuriri provenite din Crestinism, cum ar fi cea legata de "cel mai pacatos". Daca Isus a venit sa-i salveze pe cei mai pacatosi, ce se va intampla cu ceilalti, care nu au fost cei mai pacatosi. Sunt ignorati ? Chiar incep sa regret ca nu sunt cel mai pacatos, dar fac tot posibilul (ia-o cu titlu de gluma partea asta, mai trebuie si sa ne destindem cateodata).

[AlinB]

În prealabil postat de iliegh

Nu, eu cunosc Crestinismul , stai linistit.
Numai ca nu raspunde la intrebarile mele.

Repet, ai o fantezie despre crestinism, si e normal ca fantezia aia sa nu-ti foloseasca decat la fudulie.

Eu am niste intrebari suplimentare, si in acelasi timp, niste nelamuriri provenite din Crestinism, cum ar fi cea legata de "cel mai pacatos". Daca Isus a venit sa-i salveze pe cei mai pacatosi, ce se va intampla cu ceilalti, care nu au fost cei mai pacatosi. Sunt ignorati ?

Nu pentru "cei mai" ci pentru toti, pentru ca toti suntem pacatosi, doar ca unii mai fuduli (ca tine), se cred fara pacat si atunci, binenteles ca Hristos nu e pentru ei si da, sunt ignoranti.

Asta nu inseamna ca intr-adevar sunt fara pacat si nu vor suporta consecintele pacatului (moartea spirituala in primul rand).

Chiar incep sa regret ca nu sunt cel mai pacatos, dar fac tot posibilul (ia-o cu titlu de gluma partea asta, mai trebuie si sa ne destindem cateodata).

Vezi tu, "a fi cel mai mare pacatos" ca si constinta de sine, nu tine de evaluarea matematica, cantitativa a ceea ce ai facut gresit in viata - ci tine de o sensibilitate interioara care este darul lui Dumnezeu, este de natura harica si vine o data cu pocainta (autentica)

Ori, drumul spre "cat mai multe pacate" este exact opusul pocaintei.

[AlinB]

În prealabil postat de iliegh

Ca exemplu: tu confuzi incalcarea conduitei sociala, a regulilor facute de oameni cu pacatul.

De unde si pana unde concluzia asta?

[iuliu46]

În prealabil postat de iliegh

Cred ca sunteti toti la curent cu sintagma "cel mai umil dintre pamanteni", sau "cel mai pacatos". E o stare de spirit pe care crestinii ortodocsi ar fi bine sa o castige, cel putin asa zice parintele Cleopa, si cred ca am mai gasit-o prin ceva carti ale parintilor pustnci. Precis multa lume de aici poate sa precizeze exact in ce carti si ce sfinti parinti au abordat aceasta idee.

Probabil samanta provine din exemplul lui Isus cu intoarcerea celuilalt obraz.

Numai ca e posibil sa apara o contradictie, mai precis, dorinta de a fi cel mai umil sa apara din mandrie, adica, cand crezi ca esti cel mai pacatos, sau umil, deja crezi ca esti ceva, cand de fapt trebuie sa crezi ca nu esti nimic.

Al doilea punct in care sintagma are sincope este urmatorul: cand spui ca esti cel mai pacatos, inseamna ca ai atins un grad de evolutie spirituala destul de avansat, nu ai cum sa fi cel mai pacatos, asa ca afirmatia devine o minciuna. Tu minti.

Ca sa fi intradevar cel mai pacatos trebuie sa dovedesti asta. Trebuie ca lumea sa aiba motive sa te loveasca peste un obraz sau sa te scuipe. Trebuie sa fi INTRADEVAR cel mai pacatos. Trebuie sa te cobori la limita e jos a conditiei umane , sa te dezgusti pana si pe tine insuti realmente, nu din vorbe doar. Pana nu ai coborat acolo, nu o sa intelegi adevaratul sens al umilintei.

Cum ai putea sa faci asta ? Care e solutia ? Sa ucizi ? Sa furi ? Nu prea cred.

Are cineva idee?

Pui problema gresit.
Ideea este sa te imbunatatesti, nu sa te afunzi in mocirla doar pentru a le dovedi altora ceva. :)

[florin.oltean75]

În prealabil postat de iliegh

Cred ca sunteti toti la curent cu sintagma "cel mai umil dintre pamanteni", sau "cel mai pacatos". E o stare de spirit pe care crestinii ortodocsi ar fi bine sa o castige, cel putin asa zice parintele Cleopa, si cred ca am mai gasit-o prin ceva carti ale parintilor pustnci. Precis multa lume de aici poate sa precizeze exact in ce carti si ce sfinti parinti au abordat aceasta idee.

Probabil samanta provine din exemplul lui Isus cu intoarcerea celuilalt obraz.

Numai ca e posibil sa apara o contradictie, mai precis, dorinta de a fi cel mai umil sa apara din mandrie, adica, cand crezi ca esti cel mai pacatos, sau umil, deja crezi ca esti ceva, cand de fapt trebuie sa crezi ca nu esti nimic.

Al doilea punct in care sintagma are sincope este urmatorul: cand spui ca esti cel mai pacatos, inseamna ca ai atins un grad de evolutie spirituala destul de avansat, nu ai cum sa fi cel mai pacatos, asa ca afirmatia devine o minciuna. Tu minti.

Ca sa fi intradevar cel mai pacatos trebuie sa dovedesti asta. Trebuie ca lumea sa aiba motive sa te loveasca peste un obraz sau sa te scuipe. Trebuie sa fi INTRADEVAR cel mai pacatos. Trebuie sa te cobori la limita e jos a conditiei umane , sa te dezgusti pana si pe tine insuti realmente, nu din vorbe doar. Pana nu ai coborat acolo, nu o sa intelegi adevaratul sens al umilintei.

Cum ai putea sa faci asta ? Care e solutia ? Sa ucizi ? Sa furi ? Nu prea cred.

Are cineva idee?

Smerenia este o stare launtrica care rezulta in urma unor observatii corecte pe trei paliere: cu privire la ceilalti, Dumnezeu si propriul sine.


In primul rand, trebuie sa constientizam ca, fundamental, nu suntem diferiti de ceilalti. Ca avem aceleasi necesitati de baza, ca alergam dupa fericire ca si ceilalti, si fugim de durere, la fel ca si ceilalti.

Ca fundamental nu suntem mai valorosi decat nicio alta fiinta. Ca nu posedam nicio calitate intrinseca noua insine. Ca tot ce avem, ne este de fapt daruit.

Daca cineva are impresia ca este mai special decat ceilalti pentru ca apartine unei anumite familii, ca are o anumita pregatire, culoare a pielii, o anumita credinta sau abilitate - pierde din vedere adevarul fundamental - iar aceasta parere despre "un sine privilegiat, special" alunga smerenia din inima lui.

Cel care nu se vede pe sine mai special sau important decat ceilalti, deja a parcurs jumatate de drum pana la smerenia adevarata.

Insa omul este atat de coruptibil incat se agata chiar de nimicuri pentru a se inalta un pic fata de ceilalti. Iar aceste impresii sunt atat de fine cateodata incat este nevoie de un mare efort introspectiv pentru a le descoperi si extirpa.

De exemplu, una este sa apreciezi valoarea religiei tale si alta sa crezi ca esti mai special decat ceilalti pentru ca tu o validezi.

Nu sunt putini cei care cad in "mandrie de factura religioasa".

====

Cand spunem "sunt pacatos"! - trebuie sa fie exclamatia descoperirilor rezultate in urma unor atente observatii asupra sinelui, a miscarilor noastre exterioare si interioare, a calitatii interactiunilor clipa de clipa.

O repetare mecanica nedublata de realizare inteligibila poate fi contraproductiva - cu posibile efecte negative asupra psihicului.


Deci mare atentie, nu ne jucam cu cuvintele pentru ca au forta (constructiva si distructiva).


Sfintii spun "sunt cel mai mare pacatos" pentru ca intr-atat si-au curatat inima lor, incat pe ceilalti ii vad complet curati, puri - nu este o imaginatie sau constructie mentala, pentru ca fundamental toata faptura este perfecta (creata perfect).

Deci sfintii vad limpede miscarile pacatoase dinlauntrul lor si perfectiunea dinafara.

Spunem ca sunt "sfinti" pentru ca aceasta forma de vedere este pe deplin corecta, o vedere care identifica si exorcizeaza toate miscarile launtrice impure. Pentru ca acestia au in ei insisi Vederea Lui Dumnezeu.

----

De mandrie nu putem scapa complet (inclusiv de "mandria celui ce i se pare ca se smereste" - o forma mai insidioasa de mandrie care apare reflex atunci cand percepem ca facem ceva bun) decat atunci cand eradicam cu totul "parerea de sine".

Iar aceasta nu se poate decat realizand direct, inteligibil, natura fundamentala a sinelui ( in mod apofatic).

Dap. O explicatie destul de decenta din partea lui Florin Oltean.

Cand un om ajunge pe o treapta superioara de smerenie, el poate sa-i vada pe toti oamenii din jur curati. Pana la urma, cine suntem noi sa-i judecam pe altii. Comparatia cu altii nu are sens, poti sa te vezi numai pe tine si pacatele tale. Si atunci termenul de comparatie "cel mai pacatos" are sens, te compari mai degraba cu divinitatea decat cu alti oameni.

Mai am o intrebare, dar nu vreau sa deschid un topic nou, cred ca raspunsul e simplu si precis ma lamuriti in cateva posturi.

Intrebarea suna asa: e adevarat ca toti oamenii vor invia odata ?(sau ma rog, cei care merita sau care au fost mantuiti, etc). Mai precis, pana la venirea imparatiei cerului (a doua venire a lui Isus cred) toti oamenii care au murit stau in stare de moarte ? Si apoi vor invia ?

Sau sunt cativa care au inviat in cer pe parcurs si stau la dreapta Tatalui (vezi exemplu cu talharul de pe cruce).Sunt confuz. Ce zice dogmatica ortodoxa despre inviere ? Stiu ce zice crezul: "astept invierea mortilor", dar asta ma face si mai confuz.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de iliegh

Mai am o intrebare, dar nu vreau sa deschid un topic nou, cred ca raspunsul e simplu si precis ma lamuriti in cateva posturi.

Intrebarea suna asa: e adevarat ca toti oamenii vor invia odata ?(sau ma rog, cei care merita sau care au fost mantuiti, etc). Mai precis, pana la venirea imparatiei cerului (a doua venire a lui Isus cred) toti oamenii care au murit stau in stare de moarte ? Si apoi vor invia ?

Sau sunt cativa care au inviat in cer pe parcurs si stau la dreapta Tatalui (vezi exemplu cu talharul de pe cruce).Sunt confuz. Ce zice dogmatica ortodoxa despre inviere ? Stiu ce zice crezul: "astept invierea mortilor", dar asta ma face si mai confuz.

Procesul "moarte - inviere" poate fi inteles in doua feluri:
-grosier (literal) sau
-subtil.

Grosier presupune intelegerea trimodal-temporala:

1.colapsarea/dezintegrarea trupului material

2.suspensia sufletului descarnat intr-un spatiu nematerial - unele confesiuni neaga existenta acestei stari

3.reintegrarea elementelor trupului intr-o anumita faza sistemica - "inghetata" - (nentransformabila / neputrezitoare) - posibil "aceiasi" atomi sau atomi clona indestructibili (fara vibratii si microtransformari)

-----------


Subtil presupune un proces de golire-umplere:

1. moartea "eului vechi"

2. invierea "Eului nou"

Eul vechi moare pentru ca Dumnezeu sa invie inlauntru.

O astfel de persoana, care "a murit", simte ca nu are un sine propriu, ca este doar o oglinda in care se reflecta Dumnezeu. Este doar un gol umplut de Dumnezeu.

Aceasta moarte si inviere nu au legatura cu moartea - invierea fizica.

Este un proces care, de preferat, ar trebui sa se produca in acest trup cat inca este viu, functional.

-------

"Astept invierea mortilor"

"invierea mortilor" - in sensul de umplere cu Dumnezeire a tuturor fiintelor moarte spiritual.

"Astept.." - nu este o asteptare inactiva, ci o asteptare puternic lucratoare prin crez, care aduna in inima toate fiintele.

Florin
mai concret, acum, un om care a murit in ce stadiu este?