Contradictie dogmatica ?

În prealabil postat de forever...

Poate ar trebui să conştientizăm câte a făcut Dumnezeu pentru noi, câte ne-a iertat, câte ne-a răbdat, câte ne-a dat şamd, iar noi cât de puţin suntem recunoscători, buni, iubitori...
Nu e cazul să ne apucăm să păcătuim de bunăvoie, dintr-o eroare de înţelegere a unei expresii a pocăinţei.

In legatura cu cate a facut Dumenzeu pentru noi, iata parerea mea:

In primul rand Dumnezeu ne-a facut PE NOI, nu "pentru noi".
Pentru cine ne-a facut pe noi ?
Pentru noi ?
Nu, pentru EL. Dumnezeu ne-a facut pe NOI pentru EL.

Facandu-ne pentru El, e firesc sa dea pentru noi tot ce e mai bun. Noi nu suntem niste straini care am intrat pe nepusa masa in casa lui Dumnezeu, ca sa multumim de bunavointa si de primire. Suntem chiar copiii lui din acea casa, pentru care ar face totul.

Isi aminteste careva dintre voi sa ceara sa fie facut astfel incat sa fie recunoscator dup aceea ?


P.S. Ok, recunosc, acest post intrece orice asteptari ale voastre, nu cred ca o sa am recenzii prea placute din partea voastra, dar nu are nici o importanta.