Contradictie dogmatica ?

[quote=AlinB;597105]

În prealabil postat de iliegh

Daca Crestinismul nu are nimic de a face cu dilemele mele, atunci la ce e bun ?

Tu nu cunosti crestismul, ai doar o filosofie personala despre crestinism.

Ca sa aiba de a face cu dilemele tale, trebuie mai intai sa te straduiesti sa cunosti crestinismul si ai sa intelegi si cum se aplica de fapt la dilemele tale.

Ori tu incropesti o fantezie facila in baza careia pe nedrept te simti istetz si superior, careia ii spui "crestinism" si pe baza asta tragi restul concluziilor gresite.

Nu, eu cunosc Crestinismul , stai linistit.
Numai ca nu raspunde la intrebarile mele.
Eu am niste intrebari suplimentare, si in acelasi timp, niste nelamuriri provenite din Crestinism, cum ar fi cea legata de "cel mai pacatos". Daca Isus a venit sa-i salveze pe cei mai pacatosi, ce se va intampla cu ceilalti, care nu au fost cei mai pacatosi. Sunt ignorati ? Chiar incep sa regret ca nu sunt cel mai pacatos, dar fac tot posibilul (ia-o cu titlu de gluma partea asta, mai trebuie si sa ne destindem cateodata).

[AlinB]

În prealabil postat de iliegh

Nu, eu cunosc Crestinismul , stai linistit.
Numai ca nu raspunde la intrebarile mele.

Repet, ai o fantezie despre crestinism, si e normal ca fantezia aia sa nu-ti foloseasca decat la fudulie.

Eu am niste intrebari suplimentare, si in acelasi timp, niste nelamuriri provenite din Crestinism, cum ar fi cea legata de "cel mai pacatos". Daca Isus a venit sa-i salveze pe cei mai pacatosi, ce se va intampla cu ceilalti, care nu au fost cei mai pacatosi. Sunt ignorati ?

Nu pentru "cei mai" ci pentru toti, pentru ca toti suntem pacatosi, doar ca unii mai fuduli (ca tine), se cred fara pacat si atunci, binenteles ca Hristos nu e pentru ei si da, sunt ignoranti.

Asta nu inseamna ca intr-adevar sunt fara pacat si nu vor suporta consecintele pacatului (moartea spirituala in primul rand).

Chiar incep sa regret ca nu sunt cel mai pacatos, dar fac tot posibilul (ia-o cu titlu de gluma partea asta, mai trebuie si sa ne destindem cateodata).

Vezi tu, "a fi cel mai mare pacatos" ca si constinta de sine, nu tine de evaluarea matematica, cantitativa a ceea ce ai facut gresit in viata - ci tine de o sensibilitate interioara care este darul lui Dumnezeu, este de natura harica si vine o data cu pocainta (autentica)

Ori, drumul spre "cat mai multe pacate" este exact opusul pocaintei.

În prealabil postat de AlinB

Nu pentru "cei mai" ci pentru toti, pentru ca toti suntem pacatosi, doar ca unii mai fuduli (ca tine), se cred fara pacat si atunci, binenteles ca Hristos nu e pentru ei si da, sunt ignoranti.

Asta nu inseamna ca intr-adevar sunt fara pacat si nu vor suporta consecintele pacatului (moartea spirituala in primul rand).

Nu ai inteles nimic din topicul asta nu-i asa ?


Pai eu spun exact contrariul a ceea ce spui tu ca spun in postul tau. Eu tocmai fudulia (mandria) o acuz cel mai tare, spunand ca poti sa scapi de ea numai lovit, scuipat injurat si lovit de oricine, de oameni sau de Dumenzeu. Nu exista alta cale. Ce nu intelegi ?

Si am o intrebare. Ce este moartea spirituala ?

No ... dacă aşa stau lucrurile, îţi propun o soluţie sigură să scapi de mândrie. Du-te în galeria de la Steaua şi strigă "hai Dinamo", la un meci dintre cele două rivale. :))

În prealabil postat de ovidiu b.

No ... dacă aşa stau lucrurile, îţi propun o soluţie sigură să scapi de mândrie. Du-te în galeria de la Steaua şi strigă "hai Dinamo", la un meci dintre cele două rivale. :))

Ha ha , tare de tot, numai ca mie nu-mi place fotbalul. Da-i tare faza.
Si cred ca as scapa si de haine, poate si de un deget pe acolo. Buna rau.

Cum ramane cu moartea spirituala ?

[AlinB]

În prealabil postat de iliegh

Pai eu spun exact contrariul a ceea ce spui tu ca spun in postul tau. Eu tocmai fudulia (mandria) o acuz cel mai tare, spunand ca poti sa scapi de ea numai lovit, scuipat injurat si lovit de oricine, de oameni sau de Dumenzeu. Nu exista alta cale. Ce nu intelegi ?

Este si asta una, a se vedea "nebunii pentru Hristos" (minus partea cu Dumnezeu care i-a binecuvantat) dar sunt si altele, prin milostenie empatizand cu suferintele altora, prin ascultare, nejudecare, etc.

Si am o intrebare. Ce este moartea spirituala ?

Despartirea de Dumnezeu.

[bogdan81]

Cred ca cel mai frumos raspuns la aceasta problema l-a dat C S Lewis.
Daca ne intrebam cum este posibil ca sfintii sa fie in har si in acelasi timp sa se vada pe ei insisi ca fiind foarte pacatosi , trebuie sa avem in vedere faptul ca sfintii spun adevarul.
Aici nu e vorba de o falsa smerenie sau ipocrizie, si cu atat mai putin de minciuna sau de inselare. Daca realitatea nu ar fi asta, daca sfintii ar minti sau ar avea iluzii cand spun ca sunt cei mai pacatosi, atunci ajungem la blasfemie, fiindca e ca si cum am spune ca harul lui Dumnezeu ii conduce pe sfinti la o stare de iluzie in care ei se vad ca fiind pacatosi dar de fapt nu sunt. Or harul lui Dumnezeu ne arata realitatea noastra, nu ne minte si nici nu ne conduce la trairi iluzorii si inselare.
Intr-adevar, atunci cand vine harul la sfinti, ei realizeaza ca pana atunci au stat in iad. Hristos Insusi S-a pogorat la iadul nostru ca sa ne scoata de acolo. Gasim ceva asemanator la Sf Siluan Athonitul. Harul NU e meritul sfintilor, e dar de la Dumnezeu. Poate ca Dumnezeu are in vedere stradania omului, dar stradania omului e nimic pe langa harul Lui.
Noi suntem pacatosi, chiar si sfintii sunt pacatosi. Diferenta intre noi si ei este ca ei stiu asta. Si o stiu fiindca harul le arata adevarata realitate a noastra, a tuturor.

[bogdan81]

Harul lui Dumnezeu nu poate coexista cu o stare de iluzie, de inselare sau de minciuna.
Cand sfintii spun ca sunt pacatosi, oricat ar suna de paradoxal, asa este, e o realitate.
Cu totii suntem pacatosi. Cu totii suntem in iad. Cu totii suntem nevrednici. De aceea sf Isaac Sirul spune undeva ca cel care isi simte pacatele e mai mare decat cel care invie mortii.

[CristianR]

În prealabil postat de bogdan81

Cu totii suntem pacatosi. Cu totii suntem in iad. Cu totii suntem nevrednici. De aceea sf Isaac Sirul spune undeva ca cel care isi simte pacatele e mai mare decat cel care invie mortii.

Prin urmare, ceea ce îl face pe cineva sfânt este să-și cunoască păcatele. Iar păcatele nu ți le poți cunoaște decât atunci când harul aruncă o lumină asupra lor, în inima ta. Și cu cât e mai mare această lumină, cu atât mai bine îți vezi păcatele, greșelile, împietrirea, răutățile de tot felul, mizeria, întunecimile de tot felul. Și ajungi, speriindu-te de ceea ce descoperi în inima ta, să crezi cu adevărat că ești cel mai mare păcătos. Cel puțin dintre cei pe care-i cunoști personal. Pentru că pe nimeni nu poți cunoaște pe dinlăuntru așa cum te poți cunoaște pe tine.