Citat:
În prealabil postat de GMihai
Nu mai folosi termenul "merite". Folosește termenul "răsplată", semantic este cel mai apropiat de ceea ce se înțlege în engleză prin "merit".
Deci: a promis Dumnezeu că va da răsplată pentru faptele bune ?
|
Incerc sa duc discutia la un alt nivel. Fiindca nici termenul rasplata nu e deloc fericit. Ce vreau sa spun ? Sa spunem ca Dumnezeu daruieste harul, nemeritat, nu pentru ca faptele noastre bune l-ar indatora, ci fiindca asa a promis iar El isi tine promisiunea. Pana aici suntem cu totii de acord. Bun. Dar chiar daca admitem ca Dumnezeu acorda mantuirea in virtutea promisiunii Sale ca o rasplata, totusi aceste fapte bune nu se pot tezauriza. Fiindca abia aici intervine mentalitatea juridica dupa parerea mea, in credinta ca aceste fapte devin un tezaur, ceva care prisoseste. Si astfel ajugem iar la conceptul de merit.
Aici ma intereseaza pe mine acest aspect. Accept ca Dumnezeu poate acorda mantuirea nemeritata ca un fel de rasplata pentru faptele bune in virtutea promisiunii Sale. Dar atunci, daca e doar promisiunea Lui libera si mantuirea ramane totusi dar infinit superior faptelor noastre, atunci nu mai poate fi vorba de tezaur.