nunta in zi de post

[Mihnea Dragomir]

Sunt surprins sa constat o polemica acolo unde nu ar trebui sa fie una. Sa fie de vina dezorientarea, sau sa fie de vina pasiunea polemicii de dragul ei si pornirea de a face teoria chibritului din orice ? Postul nu poate fi incalcat (fara dezlegare) decat din binecuvantate pricini. Caz in care nici nu mai vorbim tocmai de o incalcare. Bolnavul, calatorul, cel cazut rob pot incalca postul, in sensul ca sunt dezlegati automat de obligatia postului de insasi starea (situatia) lor. Este exact ca participarea la Liturghie, obligatie fata de care cea a postului nu poate trece inainte.

In toate celelalte cazuri este nevoie de dezlegare, care se poate da fiindca postul, ca si obligatia duminicala, este porunca a Bisericii si nu a lui Cristos. Prin urmare Biserica a primit autoritate de a ridica aceasta obligatie intr-un caz sau altul. Daca echipa mea are Duminica dimineata meci de rugby, sau daca trebuie sa stau sa pazesc zidarii care nu si-au gasit alta zi sa lucreze, ori daca trebuie sa duc copilul la scoala fiindca il cheama Duminica dimineata sa duca o coroana de flori la Statuia Democratiei: toate acestea NU sunt binecuvantate pricini ca sa nu ma duc la slujba. Si tot asa este si in cazul postului. Deci, am nevoie de dezlegare.

Vedem bine ca participarea la o nunta la care "trebuie sa particip", nunta insemnand cheful de la carciuma numita "salon" NU este binecuvantata pricina. Deci, am nevoie de dezlegare. Daca nu o obtin, nu ma duc. Fiindca alternativa de a ma duce si a posti la nunta se soldeaza cu o solutie din doua: fie reusesc sa tin postul si atunci eu nu ma voi simti bine, ceialalti nu se vor simti bine si voi fi pricina de sminteala pentru toti, fie voi cadea si atunci ma fac vinovat nu doar de nerespectarea postului, ci si de aceea ca nu am fugit de ispita.

De fapt, e foarte simplu. De ce, atunci, sa complicam lucrurile ?