Împotriva EREZIILOR NEO-PROTESTANTE - Cuvântul al II-lea - ICOANELE

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

M-am hotarat sa mai complic si eu putin peisajul.

1. Nu stiu cum sunt folosite instrumentele in biserica adventista, am fost doar de cateva ori la serviciile lor de inchinare. Stiu insa cum e la noi. Da, noi folosim instrumentele muzicale in inchinare.
Dupa cum vad eu lucrurile, cantarea poate fi folosita si ca un mesaj catre auditoriul uman dar poate fi si o rugaciune adresata lui Dumnezeu. Atunci cand eu cant "o cantare de chemare" celor care au venit la o evanghelizare, NU ma inchin. Dar atunci cand cant Domnului un imn, de exemplu "Tie Isuse tie ma-nchin", este inchinare, desigur.
O inchinare pe care eu, macar ca ma acompaniez de instrumente, o consider adusa in duh si in adevar.

Creştinii primelor secole şi primului mileniu creştin, nu foloseau absolut niciun instrument, decât vocea, cântând împreună răspunsurile la Sfintele Slujbe. Oricine putea să cânte, cum putea el, erau în comuniune cu toţii.

Cântau suav, încet, plăcut, plăpând, în cor, toată Biserica din catacombele Romei, Cartaginei, Ierusalimului, Nicomidiei, Antiohiei, Alexandriei, şi oriunde în Imperiu, că peste tot era prigoana.

Nu îşi permiteau duhovniceşte să aibe instrumente, cădeau în mândrie. Nici financiar, fiind săraci şi având averile la comun, şi nici social, că îi auzeau prigonitorii şi îi găseau mai uşor, să-i ucidă.

Niciun Sfânt Apostol nu a folosit instrumente în Sfintele Slujbe, dar a folosit veşminte clericale, felonul de exemplu, care noi creştinii îl avem, dar nici un neo-protestant nu îl are. Apostolii foloseau cărţi de slujire a Sfintelor Slujbe, şi pergamente, vedem că spune Biblia, ceea ce nicio erezie nu mai are, decât noi, ortodocşii, care urmăm Biblia cu adevărat.

Niciun Sfânt Apostol din cei 70 şi din cei de după cei 12, niciun Sfânt Părinte, niciun episcop, preot sau diacon, din comunităţile ce le-am avut, în primul mileniu creştin, nu e pomenit niciunde, niciun izvor istoric, nicio cronică, nicioi mărturie, că ar cânta din instrumente, sau că ar fi avut vreun instrument.

De aceea cântările de atunci încă de la Cincizecime, erau ca şi azi 2015, în Bisericile lui Hristos ale noastrei Sfinte Ortodoxii, exact la fel, anume doar cu vocea, în stilul muzicii psaltice, stilul bizantin numit mai târziu, smerit şi sfâşietor, dulce şi plin de trăire duhovnicească.
Pe care şi musulmanii l-au imitat întro anumită măsură.

Închinarea creştinilor în duh şi adevăr, nu are legătură cu imnurile, rugăciunile, cu poziţia corpului, în picioare sau în genunchi, ci are legătură cu duhul în care eşti şi în duhul în care faci ceea ce faci, are legătură că câtă smerenie ai şi câtă dragoste, câtă dorire şi trăire ai după Dumnezeu şi în Dumnezeu.

De aceea nu foloseau intrumente, fiindcă sminteau, stricau liniştea celorlalţi, care se rugau cu adâncime de suflet, stricau smerenia şi simplitatea, pacea şi bucuria dorită şi arătată de Mielul Tatălui.

Aşa era atunci, aşa este şi azi, în orice Biserică scumpă şi dragă, ortodoxă.

"Domnul este în Biserica cea Sfântă a Lui" - Psalmul 10, 4.

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

2. Ma intreb insa, daca pentru ortodocsi icoana este doar un "mijloc ajutator", sau se considera ca icoana, la fel ca si moastele sau lemnul crucii, este plina de Duhul Sfant si credinciosul se poate inchina ei.
Din câte știu, in lumea evanghelica, a refuza sa canti la un instrument nu constituie chiar nicio problemă.
În lumea ortodoxă se pare că nu e tot la fel. Un credincios care refuza sa se inchine icoanei este tratat la fel cu ceilalți? Eu am citit pe un site ortodox că „a respinge cinstirea icoanei înseamnă a nesocoti întreaga lucrare de mântuire a neamului omenesc.”[/indent]
Chiar este similitudine intre inchinarea la icoane s™i inchinarea cu instrumentele? Sau...

Da, pentru noi, creştinii, Sfânta Icoană este un ajutor, asta arată Biblia. La fel cum toiagul lui Moise a fost ajutor evreilor, spre exemplu.
Exemple, sunt câteva sute, în Biblie. Măgăriţa care a vorbit, din nou a fost ajutor, fiind Duhul Sfânt în ea, la fel ca în sute de obiecte din Vechiul şi Noul Testament.

Deci Duhul Sfânt este în Sfânta Icoană, la fel cum este în Sfinţii din ceruri şi de pe pământ, ne dovedeşte Biblia, iar acei Sfinţi din Ceruri, se pot întoarce la noi, ne pot ajuta în mod direct şi personal, iar noi câteodată îi şi vedem, la fel cum s-au întors Sfinţii Ilie şi Moise, la schimbarea la faţă a Mântuitorului, şi Sfinţii Apostoli i-au văzut.

La fel cum a fost şi este Duhul Sfânt şi în chipurile cioplite de mâini omeneşti: serafimii de aur, de pe chivotul legii, şarpele de aramă, toiagurile lui Moise şi Aaron, sau umbrele şi prosoapele sau obiectele folosite de Sfinţii Apostoli.

Da, ne închinăm Sfintelor Moaşte, Sfintei Cruci şi Sfintelor Icoane, fiindcă ele sunt o dovadă şi mărturie că acolo este sfinţenie, este Duhul Sfânt şi lucrurarea mântuitoare a harului Sfintei Treimi.

Toate acestea, sunt făcătoare de minuni, celor ce cred şi osândă celor ce le osândesc sau le resping.

În Biserică, deci în creştinism, sinonim: în Ortodoxie, adică "lumea evanghelică" cea adevărată, există statornicie şi experienţă, aşezare şi rânduială. Dacă s-a văzut că un lucru, o faptă, o practică e biblică şi mântuitoare, s-a rămas la ea, fiind aducătoare de har.
În Biserică, nu se cântă cu instrumente, ci doar în afara Bisericii. Asta faţă de instrumente.
Iar faţă de Sfintele Icoane, în care este Duhul Sfânt, e alegerea fiecărui creştin, fiecărui ortodox, dacă vrea să se închine sau nu.

Da, acel om, este tratat la fel ca ceilalţi. Se consideră că e la început, şi nu ştie, nu înţelege, nu poate, fiindcă poate fi posedat, sau altele.

E credinţa lui, mai tare sau mai slabă. Aşa va şi primi har şi vindecare, curăţie, luminare, îndumnezeire. Sau nu.

Dar în principiu, da, cine nu se închină Sfintei Cruci, cine nu se însemnează cu Sfânta Cruce pe corpul lui, la fel ca Sfinţii Apostoli, încă din secolul 1, continuând apoi în catacombe, unde din nou e plin de Sfinte Cruci, mărturisind prin ea, moartea şi învierea lui Hristos, cine nu se închină Sfintelor Moaşte pline de Duhul Sfânt, trupuri pe care Dumnezeu le-a proslăvit, cum spune Biblia că îi va proslăvi pe ei, făcând asta ca dovadă şi mărturisire a sfinţeniei şi aflarea în comuniune cu Sfinţii din Cer şi de pe pământ, ca mărturie că aparţinem Bisericii Sfinţilor şi cine nu se închină Duhului Sfânt din Sfintele Icoane cele făcătoare de minuni în Duhul Sfânt, spre a primi binecuvântare şi har, început bun şi întărire în virtuţi şi tot folosul spre mântuire, şi cine chiar le respinge, le batjocoreşte, acela nu se află în lucrarea de mântuire a neamului omenesc, căci acela nu este creştin şi nu se poate mântui, spune Domnul în Sfânta Scriptură, prin gura şi mâinile Sfinţilor Lui şi apoi prin zecile şi sutele de Sfinţi de după Biblie, şi ei cei plini de Duhul Sfânt, la fel ca Sfinţii care au scris Biblia.

Asta-i lumea evanghelică cea adevărată. Amin.