Împotriva EREZIILOR NEO-PROTESTANTE - Cuvântul al II-lea - ICOANELE

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Aha, deci ne-am făcut 4 (îl includ automat şi pe Igor care, deocamdată îi dă nainte cu Dumnezeu în lucruri, dar care cred că ştie foarte bine şi foarte corect/creştineşte ce înţeles acordă Dumnezeirii în acest caz).
Hopa!, începe să fie a mirare... Cuaternitatea asta nu-i a bună, unul tre să fie intrus...:) Cine va începe primul harţa?

Frate Ioan, frate drag...

Simt în cuvintele tale teamă, nepregătire, ezitare, lipsa rugăciunii, puţinătatea de credinţă şi de dragoste, acestea în lipsa îndrăznelii mărturisirii Hristosului lui Dumnezeu, Cel Unul Viu, Mântuitorul, împotriva hristoşilor mincinoşi.

Dar asta simt, din cauza ispitirilor, slăbiciunilor şi neputinţelor mele. Pomeneşte-mă în sfinţitele tale rugăciuni.

Intrusul de care vorbeşti, e orice frăţior eretic, frăţior rătăcit, care vine la noi pe forum şi cu sete caută să afle, să cunoască, să înţeleagă, să trăiască şi să se mântuiască.
Fie ei şi cu iscodiri şi încercări, tot căutarea lor scumpă şi minunată este, a Adevărului.

Să ne fie spre veselie, că Biserica şi credinţa e cercetată, căci:

"Am şi alte oi, care sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc, şi vor auzi glasul Meu" - Ioan 10, 16.

Iată oiţele care trebuie aduse, care au auzit glasul Domnului, şi vin să caute Biserica cea mântuitoare.
E datoria noastră să le aducem Acasă, în Biserică.

Cine e învederat şi încercat, spune Scriptura.
Cine face nevoinţă, post şi rugăciune, cine plânge pentru ei, cine cunoaşte că e în Adevăr cu adevărat, acelora dintre noi, cărora ne pasă cu adevărat de ei şi de mântuirea lor.

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Igor, dă-mi te rog un ajutor spre bună înţelegere, biblică/patristică/bisericească sau cum ştii tu mai bine (...:)),
faţă de următorul fapt:
Întâlnesc de-o vreme prin Bucureşti oameni care au pe braţe sau pe spate, ori şi pe braţe şi pe spate,
tatuată o cruce pe care este încolăcit un şarpe.
Întrebînd, fie nu am primit răspuns (cel mult o privire de compasiune-dispreţuitoare, dacă poate exista aşa ceva), fie mi s-a spus scurt (ca zilele trecute) că "acesta-i adevărul".
Eu bănuiesc că e vorba de ceva satanism pe-acolo, dar nu ştiu nimic precis. Tu ce ştii şi/sau crezi?
Precizez că mă interesează în mod deosebit subiectul deoarece o cunoştinţă de-a mea, un vechi prieten de care mă leagă multe întâmplări frumoase din tinereţile noastre, tocmai a ţinut să-şi arate muşchii şi am văzut că avea tatuat pe braţ şi pe spate (chiar pe coloană, între omoplaţi) aceste însemnuri.
Mulţumesc pentru eventuala opinie şi te asigur că nu încerc să te ispitesc ca un nerod. Chiar nu ştiu despre ce-i vorba şi poate mă orientează frăţia voastră un pic. Doamne ajută!

Da, frate Ioan, cu tot dragul, în neputinţele mele cele multe.

A te însemna cu semnul Sfintei Cruci pe corp, nu înseamnă tatuaje. Ci forma Sfintei Cruci, cu trei degete unite, care o facem noi creştinii, la frunte, la pântec, apoi în partea dreaptă prima dată, căci Duhul Sfânt este Drept şi este Dreptatea, iar apoi în partea stângă, Amin-ul, care arată că adică noi, cei căzuţi, vrednici în păcatele noastre de cele de-a stânga, dorim şi nădăjduim mântuirea Sfintei Treimi, spunând Amin.

Tatuajele pe care le-ai văzut, sunt o formă modernă, pioasă, de mărturisire a Sfintei Credinţe Creştine. Sunt minunaţi, în simplitatea lor.
Nu ne putem gândi la satanism.
Oamenii cei simpli, care nu cunosc teologie şi mulţimea versetelor Scripturii şi mărturia Sfinţilor Părinţi, nu pot fi condamnaţi.
Ori sunt puţini la minte, ori nu au suficientă voinţă sau nu au suficient timp. Dumnezeu tot îi iubeşte şi dacă sunt tatuaţi, dacă caută cu adevărat pe Dumnezeu.
Cu cât mai fierbinte va fi căutarea lor, cu atât se vor trezi şi se vor îmbunătăţi mai curând, mai minunat şi mai repede, lepădând şi biruind cele ale încercărilor şi neputinţelor lor.
Unora "mult li s-a dat, mult li se va cere, şi celor cărora puţin li s-a dat, puţin li se va cere" spune Biblia, nu?
Depinde de fiecare.
Dumnezeu lucrează în pronia Lui, dar nu obligă niciodată, căci nu există predestinaţie, ci luptă în fiecare ceas.
Dacă doresc cu adevărat să se mântuiască şi nu vor cădea în erezii, se vor mântui. Oricine ar fi, va lepăda întunericul şi îl va spăla în lumina Sfintei Spovedanii şi Sfintei Împărtăşanii.

Iar satanismul, frate Ioan, e tot o formă de căutare a lui Dumnezeu.
Au luat simboluri creştine şi le-au folosit în prostioarele lor.

Sfânta Cruce întoarsă invers, e semn satanist?
Sigur că nu e.
E Crucea Sfântului Apostol Petru, a fost răstignit pe o Cruce întoarsă invers.

Dacă un satanist, vine şi îţi dă o cruce întoarsă invers să o săruţi, o vei săruta?
Frate Ioan, să o săruţi degrabă, cu dragoste şi fără îndoială şi te vei umple de har tu şi îi vei da şi satanistului har şi va fi mişcat în neputinţele lui.
Am văzut un dreptslăvitor creştin care a făcut asta, iar satanistului au început să-i curgă lacrimi pe obraz şi fratele nostru l-a îmbrăţişat şi apoi cel suferind, mai tare a început să plângă.

Dacă un neputincios, ia un simbol creştinesc şi îl necinsteşte, nu înseamnă că acel simbol şi semn creştin, încetează să fie semn creştin. Nu. Rămâne simbol creştin. Doar că harul nu lucrează asupra aceluia care nu crede, pentru păcatele lui.

Dar când vine un om credincios, harul va lucra minunat, prin acel obiect, căci Duhul Sfânt este pretutindeni, aşteptând smerenia noastră, şi dorinţa de a lucra împreună cu Sfinţii, şi nu de capul nostru, singuri şi egoişti...

Iertaţi-mă dacă am smintit pe cineva cu ceva, e din cauza păcatelor mele multe, ca nisipul mării.