Unde se poate "ascunde" de lume un om bolnav ?

[julianms]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Un om cu vocaţia prieteniei sau, mai simplu şi mai concret, un om cu sentimentul prieteniei, nu poate spune că prietenul său îi este dator. Trebuie să fie o mare falsificare ori tulburare de sine la mijloc, aşa încât să confunzi un sentiment atât de frumos cum este prietenia cu un alt sentiment, cu totul opus.
Am şi eu o mulţime de prieteni. Mă simt cu totul îndatorat lor, aşa cum intuiesc că şi ei se simt, poate, îndatoraţi mie. Cu ce ne simţim datori unii altora? Cu dragostea pe care a primit-o fiecare de la prietenul lui.
Dacă îmi trece prin minte că prietenul meu îmi e dator cu ceva, în clipa aceea prietenia noastră a murit. Am ucis-o eu, cu gândul cel rău, cel străin.
Prietenul îşi pune sufletul pentru prietenul lui. I se pare lucrul cel mai firesc din lume şi ştie că şi prietenul lui ar face acelaşi lucru pentru el. Tocmai pe această ghicire reciprocă şi nemărturisită, care dă prieteniei o lumină şi un gust aparte, se clădeşte una din cele mai frumoase trăsături ale omului: bucuria jertfei de sine pentru un alt om, ca semn al împlinirii şi fericirii omenescului din om.

Există totuși o DATORIE. (Eu nu mă refeream DOAR la bani, la timp pierdut cu pregătiri pe degeaba, la traduceri în limbi străine, reparat de calculatoare...etc)
Ce e important este că pe mine nu m-a ajutat VREODATĂ decât o persoană dintre toți care mă numesc pe mine «prietenul» lor (Dar mărturisesc că eu nu îi numesc «prieteni adevărați» pe unii dintre ei). Și am avut și eu nevoie de câte ceva (banalități, de exemplu chestie de câteva minute de scris ceva pe o foaie... Dar nu... cum să facă cineva așa ceva...). Totuși eu îi consider prieteni pe unii dintre ei (Nu știu la ce «folosește» prietenia lor, până azi nu m-am gândit serios la asta).

...Dar ar însemna să fac caz de propria-mi persoană. De aia mă opresc în a mai scrie cel mai mic detaliu, fiindcă nu îmi pasă DELOC de ce a fost în trecut (chit că mulți mi-au zis că sunt prea altruist și că n-o să fac nimic risipind așa). Mie însă, ÎNCĂ îmi pasă de viitor. Poate mâine n-o să-mi mai pese nici de viitor. (Bine ar fi...)