Citat:
În prealabil postat de AlinB
E o abordare prea pompoasa si nerealista.
Lucrurile la baza sunt simple, un om nu-si doreste moartea decat atunci cand nu intrevede alte solutii pentru crizele din viata lui.
Daca tu reusesti sa-i oferi speranta, alternative rezonabile si inspirate, ideea de sinuciderea trece in planul doi.
Chestii cu viata de dupa moarte e un pas prea mare, prea filosofic si care cu certitudine va esua daca va fi pus in discutie ca singura "alternativa".
Oamenii, mai ales in situatia asta, reactioneaza la chestii mult mai concrete, hrana, adapost, siguranta, afectiune, etc.
|
Total de acord! Nu ajuți un om aflat într-o asemenea situație, băgându-i pe gât traforaje retorice din lemnul putred pe care-l folosești ca suport pentru propriul sistem de iluzii. Când cineva e în pericol de înec, fie sari după el să-l aduci la mal, fie îți vezi de drumul tău, mulțumind lui Dumnezeu ca un bun fariseu ce ești, că nu te-au înghițit pe tine apele ca pe nenorocitul acela. A treia variantă e de o cruzime barbară: să-i predici de pe mal vrăjeli răsuflate despre cum să se salveze învățând singur să înoate și despre ce soartă nașpa îl așteaptă când ajunge în empireul lui Platon, imediat după ce se îneacă.