Caut icoană cu Sf. Muceniță Cecilia

[oitza ratacita]

În prealabil postat de ovidiu b.

De acord, exact ca originalul nu ai cum să obţii, dar foarte aproape se poate (mă refer la cromatică). Să înţeleg că doar icoana autentică este purtătoare de har, copiile (litografiile) pierd harul? Cum se face că majoritatea mănăstirilor din Sf. Munte au la vânzare litografii ale icoanelor reprezentative ale mănăstirii (spre exemplu la Filoteu găseşti litografii cu Glicofilusa)?

Imi cer scuze, am ramas datoare cu un raspuns. Incerc sa fiu succinta; cu toate ca aceasta problema ar merita sa fie abordata si discutata intr-un subiect aparte.
Problema nu este litografierea in sine. Si nici icoanele obtinute in acest mod. Cred doar ca acest procedeu ce ne este acum mai la indemana ne determina sa nu mai stim sa apreciem valoarea autentica a lucrurilor. Ceva asemanator se intampla si cu viata noastra duhovniceasca: litografiem modele celebre, ramanand insa goi pe dinauntru. Prin cateva operatii mecanice simple si la indemana oricui, producem fara prea mare efort icoane ireprosabile din punct de vedere dogmatic. Procedeul il repetăm si la nivelul sufletului nostru obtinand, cu maxima satisfactie, aceleasi simulacre ale vietuirii crestine. Deci, prin procedee tehnice simple, lipsa de autenticitate se transforma, cutremurator, in fenomen de masa. Asta ne face apti pentru orice apostazie si orice erezie posibila, deoarece nemaiexistand un contact direct cu Duhul, in ciuda faptului ca repetam cuvintele corecte, nu mai putem face diferenţa intre adevar si fals.
Iconografia bizantina este o arta sacra; este arta duhovniceasca in esenta si in aspiratie; si nu doar in continut ci si ca modalitate de expresie.
Deasemenea, vedeti definitia cuvantului kitch. Ma doare sufletul sa fac o asemenea asociere....
Il citez in incheiere pe Pr.prof. Nikolai Ozolin „Am invatat iconografie la neintrecutul mester Leonid Uspensky, autorul Teologiei icoanei in Biserica Rasaritului. Acesta era impotriva copierii icoanelor. Nu doar reproducerii lor litografice, adica prin metoda tirajarii in masa, ci si contra copierii icoanelor dupa metoda izvoadelor. Icoanele pravoslavnice trebuie pictate dupa canoane, dar canonul iconografic permite si presupune libertatea iconografului, inspirat prin Duhul Sfant (in limitele canonului, se intelege). Zugravul nu trebuie sa copieze ce au facut cei de dinaintea lui, ci prin experienta rugaciunii sa "filtreze" ceea ce picteaza, si sa o infatiseze asa cum o vede el, nu cum au reprezetat-o altii. A vinde litografii, adica niste facaturi, în locul icoanelor -- este o crima! Ce pacat ca nu toti parohii din locasurile noastre inteleg asta. In ceea ce priveste scumpetea icoanelor, aici e vina iconografilor, care supraliciteaza pretul. Icoana nu trebuie sa fie foarte scumpa.”