celibatar

[Florinvs]

În prealabil postat de ioana5760

Din pacate sunteti foarte idealist, nu stiu cati ani aveti, dar visele astea le avem prin scoala, pe la 15 ani poate, cand visam sa ne casatorim ca in basme si sa traim cum spuneti "o viata de familie armonioasa, echilibrata si fericita". Mare greseala sa va ganditi ca va astepta numai placere si bucurii dupa casatorie. E si placere, si bucurii , dar si cruce: obligatii, raspundere, jertfa, dureri etc.

Cand vorbiti de persoana iubita cu care doriti sa va casatoriti o idealizati, o faceti un soi de semi sfanta, dar ea e doar o fiinta umana care nu ofera nici o garantie la fericire pana cand moartea va va desparti.
Aveti muuulte asteptari dar trebuie sa va ganditi si invers, dvs ce oferiti?

Am spus ca nimeni nu este perfect, ca toti avem calitati si defecte. De asemenea, am spus ca orice casnicie implica si o mare responsabilitate, ca in orice casnicie mai apar si momente de neintelegeri , divergente sau greutati! Nicioadata nu am sustinut ca o casnicie este "vopsita" in roz si ca ar curge numai lapte si miere!

Insa ceea ce sustin este faptul ca doi oameni maturi, cu credinta in Dumnezeu, care nu au vicii grave de caracter (din cele enumerate) , si care sunt legati de sentimente autentice reciproce, vor sti si vor putea sa depaseasca orice neintelegere, cearta, greutati, etc- care inevitabil pot aparea in orice casnicie, si aceea casnicie va putea dura toata viata.

Este adevarat ca atunci cand ne casatorim cu cineva trebuie sa fim ferm convinsi ca vrem sa fim impreuna cu aceea persoana toata viata, este adevarat ca trebuie sa ne gandim foarte bine inainte de a face acest pas, insa nici nu trebuie sa nu ne casatorim de frica a ceea ce ar putea merge rau, dupa "principiul" drobului de sare!