Cugetari din Dharma

[florin.oltean75]

Lumea din oglinda

Cand eram mai mic, in copilarie, privind la televizor, nu eram capabil sa evaluez corect realitatea existentiala a personajelor, lumii care se perinda acolo pe ecranul tubului catodic. Aveam instinctul sa le acord acestora o realitate concreta - in sensul ca ma asteptam la un moment dat sa treaca de bariera de sticla si sa paseasca direct in camera mea. Privit fiind in ochi de acele personaje, unele blande, altele violente, nu eram sigur daca eram cu adevarat privit de acestea sau privirea lor era una "€œoarba"€, care de fapt nu realiza ca eu exist, nu percepea realitatea mea imediata cu jucariile care ma inconjurau si peretii aceia zugraviti cu motive vetuste.

Insa, mai tarziu evident ca am ajuns sa inteleg ca toate minunatiile pictate pe sticla care imi luminau incaperea, acolo, chiar in fata mea, nu aveau de fapt o realitate concreta, ca erau pur si simplu lipsite cu desavarsire de o existenta proprie. Erau doar fenomene reflexii, goale de existenta pe care eu, in mod reflex le-o acordam.

Si mai tarziu am inteles ca, de fapt, orice fenomen este lipsit cu desavarsire de o existenta proprie siesi pentru ca este generat din altele, ca fiecare fenomen nu este altceva decat o reflexie trecatoare. De la atom pana la egoul care se pretinde a fi ceva, uneori chiar ceva maret.

Chiar daca intelectual realizez aceasta "mare scamatorie"€ a realitatii, cand ma privesc in oglinda inca este dificil sa realizez transparenta propriei reflexii, cu atat mai putin a formei care cred ca sunt. Un film pe care il privesc astazi pe Led-screen are atata putere asupra mea proportional cu doza de realitate pe care sunt dispus sa-i o acord.