|
#11
|
|||
|
|||
Citat:
342. Ce intelegem prin energiile necreate ale lui Damnezeu, dupa invatatura Bisericii Ortodoxe ? Prin cuvintele " energii necreate ale lui Dumnezeu " se inteleg lucrarile felurite ale lui Dumnezeu prin care El lucreaza si a lucrat din veac la facerea si conducerea lumii vazute si a celei nevazute. Despre aceste energii sau lucrari necreate ale lui Dumnezeu sa se vada in disputele teologice ale Sinodului VI Ecumenic din Constantinopol ( 681 ), in care se arata clar despre cele doua firi si cele doua vointe ale firii dumnezeiesti si umane a lui Hristos. Prin aceste energii sau lucrari necreate, Dumnezeu misca creatia Sa si Se misca si El insusi, ramanand totusi nemiscat si neschimbat. Energiile necreate izvorasc din dumnezeirea comunl a celor trei ipostasuri ale Prea Sfintei Treimi. Prin energiile necreate se impartaseste omul de darul lui Dumnezeu, iar nu de fiinta Sa, care ramane pururea neatinsa de vreo zidire a Sa vazuta sau nevazuta. Nu te mai lasa dus de nas de aburelile asa zis "budiste" (o filosofie relativ moderna care nu are treaba cu budhismul lui Budha care de altfel era ...ateu).
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
#12
|
|||
|
|||
Citat:
In primul rand, Dumnezeu e infinit, in timp ce soarele este finit. Una din 'caracteristicile' infinitatii este ca el cuprinde tot. Nu exista "loc" de altceva pe langa infinitate. In al doilea rand, soarele si pamantul sunt separate, e adevarat, dar exista ceva dincolo de ele, si anume substanta din care sunt facute, suportul pe care exista. Nu cred ca exista o "substanta", un "mediu" dincolo de Dumnezeu. |
#13
|
|||
|
|||
Citat:
Concentreaza-te pe cele care conteaza pentru subiectul discutiei. Argumentul cu "infinitatea" se leaga cu niste definitii care sunt stabilite prin conventii relativ la anumite realitati si capacitatea umana de a le experimenta, nu poti pe baza lor sa tragi concluzii absolute. In ceea ce priveste "substantele", ele exista, insa numai din ele se poate intersecta cu capacitatea umana de perceptie.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
#14
|
|||
|
|||
Citat:
Of, cand vor lasa unii intelectuali altfel onesti si profunzi, ca dvs., hibrizii spirituali imposibil de definit, balta? |
#15
|
||||
|
||||
Citat:
------------- Aceasta experiere prin simturi a Lui Dumnezeu este dificil de explicat. Pentru ca in mod necesar trebuie patrunse cognitiv-apofatic cele cinci simturi si cele cinci obiecte corespondente lor. Adica realizarea goliciunii lor de orice esenta materiala si imateriala. Este o falsitate a spune ca iL pipaim pe Dumnezeu atunci cand mintea nu cunoaste ca pipaitul este lipsit de o esenta proprie. Insa atunci cand realizam direct vacuitatea pipaitului, lipsa unei esente intrinseci a senzatiei de pipaire - a spune ca iL pipai pe Dumnezeu nu mai este o falsitate - pentru ca in mod esential nu pipai nimic, nu atingi nimic. Actul pipairii nu exista in sine (dificil de inteles daca nu imposibil fara studiul metodic al doctrinei vacuitatii). Atunci se poate spune ca Dumnezeu se face cunoscut prin fiecare pipaire a acestei realitati. Orice atingere iL descopera. Orice atingere devine extatica. Pentru a intelege aceasta extraordinara cunoastere prin simturi a Lui Dumnezeu, eu cred ca in mod necesar trebuie bine inteles apofatismul extins nu doar referitor la Dumnezeu ("Dumnezeu nu face parte din existente" - Sf. Ioan Damaschin) ci la intreaga realitate inconjuratoare. Cunoastere prin simturi a Lui Dumnezeu reprezinta maturitatea ascezei apofatice, plecand de la "Iesi din Lume si Urmeaza-ma", trecand prin dragoste de toata faptura pana la cognitia negativa.
__________________
|
#16
|
||||
|
||||
Citat:
Credinciosul strabate orice energie care se arata mintii fie creata, fie necreata. Nevoitorul apofatic nu se limiteaza la Daruri (energii necreate) ci patrunde cu mintea prin ele, iL cauta pe Dumnezeu din ce in ce mai adanc. Efortul sau este de a transcende si energiile necreate pentru ca energiile fac parte din existente. El este insetat de Fiinta, nu de energii. Energiile sunt doar manifestari fie create, fie necreate.
__________________
|
#17
|
||||
|
||||
Citat:
O astfel de concepție reclamă, într-adevăr, un dumnezeu impersonal, pentru că nu te poți uni ființial cu o persoană fără a-i știrbi integritatea. De aceea mi se pare că bine a zis cine a zis că budismul, prin această contopire cu Absolutul pe care o afirmă, și care nu se poate realiza decât prin depersonalizare, duce în cele din urmă la aneantizare. Toți am fi niște picături care își găsesc cea mai mare fericire, desăvârșirea, în contopirea cu Infinitul Ocean, diluându-ne într-atât încât vom deveni în cele din urmă... nimic (dacă înțeleg bine). Aici văd eu o lipsă de măsură a misticii orientale, care cred că vine din faptul că îi lipsește adevărul revelat. Pentru că numai acesta te face să înțelegi că Dumnezeu este Persoană veșnică, că și tu ești persoană pentru totdeauna și că înaintarea ta către El, deși fără sfârșit, se face într-un fel de spațiu intermediar, cel al harului, al energiilor necreate, dincolo de care nici nu poți și nici nu vrei să treci. Și nu vrei întrucât sunt lumină și sunt inepuizabile. Nu vrei să te unești cu Soarele. Pe de altă parte, dacă afirmând că omul vrea să transceadă și energiile necreate vrei să spui că vrea să ajungă la supra-existență, asta mi se pare că este tocmai dorința luciferică de a fi ca Dumnezeu, Singurul care este supra-existent, fiind izvor al întregii existențe. Iar această calitate de a fi prin Sine – „Eu sunt Cel ce este“ – este, cu siguranță, neîmpărtășibilă.
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea) |
#18
|
||||
|
||||
Citat:
Cristian, inima omului nu se poate satura pana nu transcende orice este manifestabil, adica orice fel de energii, fie create, fie necreate. Ea este atrasa de Dumnezeu. Si nu-si gaseste adevarata pace decat in Dumnezeu. Omul care se lipeste de un anumit Har (sunt multe feluri de haruri, mangaieri, epifanii), este ca cineva care uita unde trebuie sa ajunga. De aceea Parintii avertizeaza de aceasta multumire in anumite manifestari, fie ele si sfinte. Omul multumeste pentru aceste Daruri, dar menirea lui este sa-si continue calatoria. Aceasta nu este dorinta Luciferica. Dorinta Luciferica se bazeaza pe o mare eroare - crede ca eul este ceva in sine, iar acest eu "autoexistent" poate acapara, se poate inalta fata de alte euri sau poate stapani ceva. Este un eu fals relationat cu o realitate conceputa fals. De aceea Lucifer se afla intr-o eroare, intr-un adanc intuneric al intelegerii (neadevar, minciuna). "Soare" si "spatiu intermediar" sunt doar constructii mentale. Nevoitorul apofatic isi da seama de aceasta, si orice ii apare mintii stie ca nu este Dumnezeu. Si stiind ca nu este Dumnezeu iL cauta si cu mai mare ardoare, cu dragoste mistuitoare. Acesta este apofatismul - o transcendere progresiva a tot ceea ce apare mintii. Asa se limpezeste mintea si inima celor iubitori de Dumnezeu. Cum se poate afirma ca acestia nu isi doresc se uneasca cu "Soarele"? In abisul apofatic, am postat anterior, spatiul si timpul isi pierd cu totul semnificatia. Chiar si afirmatia ca omul se uneste cu Dumnezeu dar ramane despartit de El; sau "contopirea" - nu pot exprima de fapt experienta cunoasterii negative. "Contopirea" este o eroare la fel de mare ca si "Energia" - in sensul ca omul poate afirma "M-am contopit!" sau se multumeste cu experiente de natura energetica. Apofatismul ii asigura o miscare perpetua spre Dumnezeu, care paradoxal ii asigura in acelasi timp si nemiscare - o pace covarsitoare. Ramaneti in Mine, si Eu voi ramane in voi.
__________________
Last edited by florin.oltean75; 09.01.2016 at 18:22:32. |
#19
|
||||
|
||||
Citat:
Citat:
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea) Last edited by CristianR; 09.01.2016 at 18:44:55. |
#20
|
|||
|
|||
Soarele nu este Dumnezeu pt ca este creatie!Notiunea de infinit are nevoie de un punct de referinta,adica de ceva finit prin care sa se defineasca.Cum definim infinitul?Ca ceva fara inceput si sfarsit.Deci ca sa il definim ca infinit pe Dumnezeu ar trebui sa il putem observa/Dar noi fiind in interiorul creatiei nu cunoastem un punct de referinta exterior creatiei in raport cu care sa etalonam infinitul Dumnezeirii.Noi existand in creatie avem repere ,nastere si moarte.Putem sti doat ca Dumnezeu a existat inainte de nasterea noastra,exista cat traim noi si va exista si dupa moartea noastra.Deci fiind in creatie nu putem cunoaste pe Dumnezeu prin analiza logica totala adica prin relevare.Dumnezeu insa ni se face cunoscut noua prin revelare.De aceea la viata vesnica nu putem ajunge individual,ci prin Iisus Hristos care este Dumnezeu deplin.Conditia este de a fi una cu Dumnezeirea.Acesta este sensul ..ca si acestia sa fie una cu NOI....Ori conditia de a fi una cu Dumnezeu este de a fi curat,Dar numai Dumnezeu este curat.Noi trebuie sa fim pe langa curatirea pe care o facem singuri sau cu ajutorul oamenilor,si curatiti de Dumnezeu pt cei ce meritam!Ori curat inseamna sfant.Ori Numai Dumnezeu este sfant prin Sine!Asta inseamna ca este curat absolut.Si in aceast absolut sta infinitatea lui Dumnezeu.Mai mult nu putem releva prin gandire umana pt ca intrarea in absolut nu sta in puterea noastra ci in cea a lui Dumnezeu!
__________________
Binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul! |
|