Despre moralitatea imprumutului banesc

[Ratacitorul]

De unde ati scornit ideia ca Mantuitorul a indemnat: Se cuvenea deci ca tu sa pui banii mei la zarafi, si eu, venind, as fi luat ce este al meu cu dobanda.? Asa a zis stapanul din pilda si nu Mantuitorul!Aveti ochi sa vedeti dar tentatia pt inedit teribilist va determina sa nu vedeti ce este scris tot in pilda,ca si cum ati fi orbiIntr-adevar deca orb va conduce pe orb se va ajunge in prapastia ereziei.Ma mir ca procedati ca protestantii care scot un verset din context si ii modifica sensul dupa pofta lor Si de ce a zis asa?Pt ca sluga aburea ca il stie de stapan rau care...secera unde nu semana!Deci daca sluga gandea asa cu adevarat despre stapan era logic ca se cuvenea dupa gandirea lui sa puna bani la zaraf ca stapanul sa culeaga dobanda nemuncita!Deci asta ii reproseaza stapanul,ca minte si ca era doar lenes si viclean!


Despre zarafii din templu iar situatia este prezentata gresit!Erau acolo porumbei de vanzare si altele.Ori acei negustori foloseau banii castigati nu pt dare la templu ci pt cumparaturi in cetate unde functiona moneda romana.Dar la templu veneau evrei din multe regiuni unde erau in uz alte monede.Acestea trebuiau schimbate in in moneda romana si eventual in moneda templului.Pe de alta parte monedele de valoare mare trebuiau schimbate in monnede de valoare mica!Asta faceau zarafii din templu si pesemne nu prea cinstit.voi reveni la asta'
Abordand in mod corect textul biblic, intelegerea e alta si nu este nici o contradictie!

1.Zarafii, intradevar, practicau si un fel de schimb valutar, schimband diversele monede de pe cuprinsul Imperiului in moneda locala/a Templului/moneda romana. Percepeau un comision care era profitul lor. Cu banii schimbati la ei pelerinii cumparau animalele pt jertfe, cei care comercializau aceste animale avand tarabele fix langa zarafi pt fluidizarea circuitului comercial si religios.

2.Exista trei intrebari: conform Legii era permis sau nu acest tip de comert in incinta ansamblului Templului? Era ceva ilegal, corupt, in acest tip de comert? Impotriva cui a protestat Mantuitorul, impotriva conducatorilor Templului care girau activitatea, impotriva celor care a desfasurau efectiv comertul, impotriva ambelor categorii si a modului cum practicau (corupt/ilicit?) acest comert sau impotriva ideei de comert in sine in cadrul Templului?

[Ratacitorul]

Vezi la Ioan pe cine a scos afara Mantuitorul1

Zarafii nu erau acolo de capul lor. Si nici cei care vindeau animalele pt jertfe. Exista un singur om care detinea controlul complet asupra tranzactiilor lor si fara de care nu ar fi putut pune in aplicate nici o combinatie financiara. Indicii: detinea o pozitie politico-religioasa unica, controla direct situatia fluxurilor de numerar din Templu, provenea dintr-o familie bogata care detinea ferme in afara Ierusalimului, care erau conectate la comertul din Templu.Fara aprobarea lui nici un zaraf nu misca-n front.Ar fi fost primul care nu ar fi avut nici un interes ca aceasta stare de fapt sa se schimbe in vreun fel.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Exista trei intrebari: conform Legii era permis sau nu acest tip de comert in incinta ansamblului Templului?

Era permis, fiindca locul unde se facea comert (Curtea Strainilor) era perceput ca fiind in afara Templului. Doar cu cativa ani in urma se construise zidul care ingloba aceasta Curte a Strainilor in complexul Templului. Dar ea era exterioara vechiului zid.

Pe de alta parte, unii exegeti spun ca in zile de mare aflux la Templu, asa cum era si in apropierea Pastilor, zona de "comert tolerat" era extinsa abuziv, comerciantii intrand si in spatiul sacru. Chiar daca lucrul e verosimil, legatura cauza-efect intre acest lucru si alungarea negustorilor nu are sustinere, fiindca intelegem din Evanghelie ca Isus i-a alungat pe toti, indiferent de care parte erau.

Era ceva ilegal, corupt, in acest tip de comert?

Ilegal, nu. Corupt, da.
Acum Il vedem pentru singura data pe Isus manevrand biciul. Dar biciul cuvintelor il mai manevrase, folosind teribile imagini verbale precum "morminte varuite", "pui de vipere" etc. In ambele cazuri, tinta nu era faradelegea, ci hiper-legalismul. Fariseii, adepti si clienti ai "doctorilor Legii", denaturasera cuvantul lui Dumnezeu si, doar peste cateva zile, cu Legea in mana, il vor da mortii pe Cuvantul lui Dumnezeu.

Impotriva cui a protestat Mantuitorul, impotriva conducatorilor Templului care girau activitatea, impotriva celor care a desfasurau efectiv comertul, impotriva ambelor categorii si a modului cum practicau (corupt/ilicit?) acest comert sau impotriva ideei de comert in sine in cadrul Templului?

Adevaratul adresant era suprastructura sociala care controla tot acest comert putred. Toata lumea stia ca zarafii si negustorii sunt in cardasie cu marii preoti si lucreaza in contul lor, dar, ca si azi, nu existau dovezi publice. Fariseii intretineau o mentalitate a comertului cu Dumnezeu, potrivit careia dai mai mult, te ajuta Dumnezeu mai mult. In Curte se practica uzura si comertul corupt, iar inauntru, Templul devenise o macelarie. Preotii nu mai aveau timp pentru altceva decat pentru macelarirea pasarilor si animalelor provenind din fermele lor, vandute de oamenii lor si cumparate cu bani schimbati de oamenii lor. Era un cartel in mainile lor care ii imbogatea pe ei. De aceea Blandul Isus, in timp de rotea biciul impletit, vorbeste de "o pestera de hoti".

Semnele erau covarsitoare ca Isus este Mesia. Iar arhiereii erau ei hoti, dar nu erau tampiti. Pana si Diavolul stia cine era Isus. Din alte locuri ale Evangheliei, ne dam seama limpede ca si arhiereii stiau. Isus cucerise multimea si ar fi putut sa-i cucereasca si pe ei. Caiafa ar fi putut iesi si ar fi putut ingenunchea, spunand "Acum slobozeste, Doamne, pe robul Tau!". Dar slujirea Mamonei suceste mintile. Ca in tabloul lui Rembrandt, in care un zaraf cu toneta rasturnata sta cu spatele la Isus si cauta sa-si adune argintii cazuti, la fel au facut arhiereii, cei care ar fi trebuit sa slujeasca Lui si sa ii predea gestiunea. Dar, nu numai ca au ratat aceasta imensa ocazie, ci, spun doi evanghelisti din patru, dupa acest episod au cautat sa Il piarda.

In linii mari sustin cele scrise de dvs dar am cateva nuantari/ abordari diferite punctuale pe care, cu prima ocazie, le voi prezenta. A bientot !

[Mihnea Dragomir]

Ne-am obisnuit cu aparitia zilnica a tot felul de articole care trag semnale de alarma asupra iminentei unei noi crize financiare (si, in final, economice) fata de care cea din 2007, din care, de fapt, nu si-a revenit nimeni va parea dulce ca un vals vienez.

Ei bine, cand acest semnal de alarma nu e tras de ziaristi, amatori, cum stim, de stiri care sa vanda ziarul, cand nu e tras nici de specialisti din sistemul privat amatori sa-si vanda sfaturile, ci este tras de oficiali, adica cei care ar trebui sa vegheze asupra stabilitatii, ceva se schimba: si anume, convingerea ca e ceva putred in Danemarca incepe sa aiba o baza serioasa.

Este randul lui Claudio Borio, seful departamentului economico-monetar al Bancii de Reglementari Internationale sa justifice cele mai alarmante scenarii. Aceasta BRI este o banca centrala a bancilor centrale, adica summum-ul stabilitatii. Or, in ultimul sau raport trimestrial, cel care detine pozitia eminenta in cadrul unei asemenea banci afirma, in rezumat, ca regele este gol. "Nivelurile de indatorare mondiala raportate la PIB au continuat sa creasca. Dezindatorarea nu a avut loc cu adevarat. Acolo unde datoria privata a scazut, cel putin in anumita masura, datoria publica a crescut" afirma finantistul.

Datoria mondiala a trecut de la 276 % din PIB-ul mondial in 2008 la 327 % astazi. Tari care par culmea soliditatii financiare, precum SUA, se dovedesc colosi cu picioare de lut. Datoria publica a SUA a trecut de 20 000 de miliarde de dolari. Peste 55 la suta din Bugetul SUA se duce in trei directii incompresibile: apararea, sistemul de sanatate si exercitiul datoriei publice. Sub sintagma "exercitiul datoriei publice" se ascunde plata datoriilor deja contractate. Mai exact, macar a dobanzilor, fiindca la plata principalului nici nu mai indrazneste sa priveasca vreun plan bugetar.

S-a intrat intr-un cerc vicios: orice crestere a dobanzilor, chiar si de numai unu la suta ar atrage un faliment generalizat. Pe de alta parte, mentinerea dobanzilor la nivelul actual ridicol de mic nu incurajeaza rambursarile, ci noi imprumuturi, deoarece niciodata banul nu a fost mai ieftin. Sistemul politic republican-democratic, care incurajeaza politica lui "dupa noi, potopul" este un alt factor, de asta data politic, in favoarea nu a rambursarii datoriilor, ci a contractarii de noi datorii.

In situatia asta s-a ajuns prin incalcarea, pe scara larga, a unui principiu de doctrina politica a Bisericii. Iata cum sistemul financiar-bancar a ajuns in situatia sarpelui care isi musca din coada. Ce poate iesi in final din asta, decat fie rahat, fie sange, fie amandoua ?

[AlinB]

simplu, cu un mic razbel mondial si tot sistemul financiar isi ia reset..

[DragosP]

"Reset"-ul hotărât de învingător.
Pe de altă parte, nimic din ce se previzioneară apocaliptic nu s-ar putea întâmpla dacă n-ar fi lăcomia şi egoismul exagerate ale bancherilor.