Povesti adevarate , de prin lume adunate !

[cristiboss56]

Era în după amiaza zilei de 2 iunie 1979. Stareţul abia îşi adusese lucrurile la Coliba „Panaguda”, dar nu apucase să le pună în ordine. Se pregătea pentru Vecernie şi a întrebat pe monahul care îl ajuta care Sfânt se prăznuieşte a doua zi, dar acela nu-şi amintea. I-a răspuns că a doua zi, când va veni, îi va spune şi a plecat grăbit pentru că se înnopta. După aceea, Stareţul a povestit următoarele: „Aveam Mineiele puse în cutii. Am căutat ochelarii ca să văd ce sfânt se prăznuieşte, dar nu i-am găsit. Dar ca să nu pierd timpul, am făcut Vecernia cu metania, spunând: «Sfinţilor ai zilei, rugaţi-vă pentru noi.» Atunci când m-am sculat, după miezul nopţii, am căutat cu lanterna cam o jumătate de oră, ca să aflu ce sfânt este, dar fără niciun rezultat. Văzând cât timp am pierdut, mi-am spus: «S-a dus Miezonoptica». Dar ca să nu petrec noaptea în zadar căutând prin mineie, am început să mă rog din nou: «Sfinţilor ai zilei...»
Atunci am văzut intrând în chilia mea pe Sfântul Pantelimon, care însoţea un alt sfânt.
– Cine eşti?, l-am întrebat.
– Sfântul Luchilian, a răspuns acela.
Şi fiindcă nu-mi aminteam să existe un sfânt cu un astfel de nume, l-am întrebat din nou:
– Luchian?
– Nu, Luchilian.
– Cum? Longhin?, am întrebat pentru a doua oară.
– Lu-chi-li-an, a repetat a treia oară Sfântul, pronunţând rar numele său.
După aceea, adresându-se Sfântului Pantelimon, i-a spus să-mi cerceteze rănile de la operaţie, să vadă dacă s-au vindecat. Atunci Sfântul Pantelimon, care purta un halat alb ca medicii, s-a apropiat de mine şi, după ce le-a examinat punându-şi mâna pe pieptul meu, în locul unde fusese făcută operaţia de plămâni, i-a spus Sfântului Luchilian: „Sunt bine. Să le ai în vedere (la examinare)”.
Apoi Sfinţii s-au făcut nevăzuţi, iar Stareţul, slăvind pe Dumnezeu şi mulţumind Sfinţilor, a aprins o lumânare şi a găsit că în acea zi de 3 iunie se făcea pomenirea Sfântului Luchilian.
În dimineaţa zilei următoare, când a venit monahul care îl ajuta, Stareţul l-a întrebat zâmbind: „Sfântul Luchilian, nu-i aşa?” şi i-a povestit arătarea Sfinţilor.
Stareţul, citind viaţa Sfântului, a rămas uimit atunci când a observat următoarea „coincidenţă”: viaţa pe larg a Sfântului, care se află la Mănăstirea Iviron, este inclusă în Sinaxar la 27 februarie, adică la data în care i s-a arătat Sfânta Eufimia. Această legătură a Mucenicului cu Sfânta la care avea atâta evlavie, precum şi apropierea datelor şi locurilor de mucenicie ale celor doi Sfinţi l-au bucurat în mod deosebit.
Îndată după aceasta a mers la Schitul Mănăstirii Kutlumuş şi s-a închinat icoanei Sfântului Pantelimon de pe iconostas, despre care spunea că seamănă mult cu sfântul lui chip.
De atunci, în fiecare an îi cinstea pomenirea şi din deosebita evlavie ce o avea către el, a pus icoana lui în bisericuţă şi în chilie.
Această minunată întâmplare l-a mângâiat pe Stareţ şi a alungat de la el oboseala şi mâhnirea prin care trecea în acea perioadă a mutării de la coliba Sfintei Cruci la Panaguda.
(Ieromonahul Isaac, Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul )

[Grabriella]

'Astăzi tot mai mulți credincioși află despre viața și proorociile Sfântului
otroc Veaceslav Krașeninnicov, care s-a născut pe 22 martie 1982, în
orășelul Iurga, regiunea Kemerovo(Ural) Rusia și a murit pe 17 martie
1993. Mama lui, Valentina Krașeninnicova, provine dintr-o familie unde a
primit o educație creștină deosebită. În familia ei au fost preoți, bunelul
ei, diacon, a murit în gulagul sovietic. Veaceslav a început să slujească
oamenilor de la 5 ani jumătate. Foarte mulți oameni au primit vindecare
de la el, și continuă să primească și astăzi cei care îi cer ajutorul. El a
proorocit evenimente zguduitoare, dar sufletele oamenilor dorm în somn
letargic. În mediul bisericesc nu se sfârșesc contrazicerile despre faptul
daca era de la Dumnezeu acest otroc. Mama lui ne povestește că
deoarece toată mass-media, televiziunea lucrează împotriva lui, au venit
ca să-i răstoarne mormântul, ea singură se întreba cine este el. Când
Veaceslav s-a îmbolnăvit, mama l-a întrebat cine-l poate ajuta, daca mai
există un asemenea om care să-l poată ajuta, și el a spus că el este
singurul, că Dumnezeu nu va mai trimite un altul ca el, că atunci când în
Lavra Troite-Serghieva din Zagorsc se va găsi o carte unde va fi scris
despre cine este el, atunci mulți se vor speria pentru că nu s-au
comportat așa cum trebuie cu dânsul, dar apoi se vor bucura. Slavic
(prescurtarea numelui Veaceslav) a zis mamei lui că el a spus totul
oamenilor și că nimeni nu le va mai vorbi așa pentru că Dumnezeu nu va
mai trimite un altul ca el. La sfârșitul vremurilor se vor petrece așa niște
schimbări mari care nu au mai fost proorocite. Nu i-a spus mamei când
va veni antihrist, doar că ea va trăi în timpurile lui. Multe din proorociile
lui s-au împlinit deja. Noi să ne pregătim pentru grele încercări, să ne
cultivăm curaj și să ne rugăm.
Iată ce spunea Veaceslav:
Masonii mă vor numi vrăjitor. Vor fi peste tot instalate sisteme de
ascultare (oamenii și pe străzi vor vorbi în șoaptă, dar oricum vor fi
auziți), control total pe pământ și sub ape.
Va fi mai rău ca pe timpul lui Stalin. Bisericile se vor pustii. Trebuie de
mers până la urmă la biserică. Vor avea loc evenimente care nu au fost
proorocite. Foame va fi peste tot, dar cine nu va trăda pe Dumnezeu,
cine nu va primi pecetea, nu va muri de foame, Domnul le va ajuta
creștinilor să se ascundă și niciunul nu va muri de foame ...'

Film recomandat de cititoarea Anca Maria, prilej cu care ii multumesc pentru sugestie.

Mai jos aveti si comentariul Ancai referitor la seria de filme Inger Rus-Otroc Veaceslav:

„A apărut pe youtube, subtitrat, filmul documentar rusesc Inger Rus – Otroc Veaceslav (în total, peste 10 ore). Otroc se traduce prin copil, mucenic, baiat. Are Film 1 seria 1, 2, 3, 4 si Film 2 seria 1, 2, 3, 4.

A fost coplesitor pentru mine sa vad inca o data lucrarea Iubirii lui Dumnezeu pentru oameni. Ce mari Sfinti daruieste Dumnezeu lumii ! Slavocica parca este un Arhanghel întrupat ! Aşteptăm să ne descopere Dumnezeu duhul cărui Sfânt a grăit prin Sfântul Otroc Veaceslav !”

Eu le-am grupat pe toate intr-un singur post. Vizionare placuta!

http://vremuritulburi.com/2015/11/19...ilme-ortodoxe/

[cristiboss56]

D oamna Katerina Ţekoma, de 35 de ani, care locuieşte în Kipseli, ne-a povestit despre modul în care a intrat în viaţa ei Sfântul Partenie şi i-a făcut bine.
Doamna Katerina cu soţul ei, funcţionar la Ministerul Apărării Naţionale, trăiau, timp de patru ani după căsătoria lor, o mare dramă: nu puteau să aibă copii. Alergau întruna pe la medici, care nu găseau nici o cauză patologică. „Sterilitate inexplicabilă” era concluzia lor, de aceea cauza problemei lor o puneau pe seama stresului, pe care sarcina îndelung aşteptată a creat-o cuplului.
Pe măsură ce trecea timpul, ei erau tot mai disperaţi şi începură să recurgă la toate mijloacele de care dispune ştiinţa secolului nostru în acest domeniu. Doamnei Katerina i se administra hormoni, dar nu se întâmpla nimic. În cele din urmă recurseră la fertilizare artificială, dar nici în acest fel nu reuşiră ceea ce îşi doreau atât de mult.
Însă, pentru că amândoi sunt oameni credincioşi, în toţi aceşti ani nu cerură ajutor numai de la medici, ci şi de la Dumnezeu şi sfinţii Lui. Alergau mereu la mănăstiri şi biserici şi îi rugau pe sfinţi şi mai presus de orice pe Maica Domnului, ca mamă ce este, să i se facă milă de ei.
Timp de patru ani nu obţinură nimic, cu toate eforturile lor pline de nerăbdare şi cu toate rugăciunile lor. Katerina a obosit să mai alerge pe la medici şi să încerce fiecare metodă nouă care i se propunea ca să facă copil; aşa că s-a hotărât să oprească toate acestea şi să lase totul în mâinile lui Dumnezeu, pe Care Îl rugau tot mai mult.
Trecură cinci luni, până când prietena ei, Dimitra, o fată care a crescut la Fundaţia Lyrios, iar acum este căsătorită cu copii, îi vorbi de Sfântul Partenie, un sfânt cu totul necunoscut pentru ea.
Într-o zi, pe 14 februarie 1999, în zi de duminică şi la o săptămână după prăznuirea zilei de pomenire a sfântului, o conduse la Fundaţia Lyrios. Acolo ajunse disperată şi dezamăgită. Împreună cu soţul ei şi cu Dimitra, spuseră problema lor părintelui Emmanuil Makri, care, după ce-i ascultă, le propuse să facă o rugăciune şi să-l roage cu toţii pe Sfântul Partenie.
Au urcat la bisericuta lui şi au făcut rugăciune, rugându-l fierbinte să-i miluiască, pentru că speranţele lor ca să seîmplinească marea lor dorinţă se micşorau întruna.
Luând sfârşit rugăciunea, părintele Emmanuil le-a dat câteva sfaturi: le-a spus să se spovedească, să aibă credinţă, iar Dumnezeu o să-i ajute. Când coborâră la Fundaţie, i-a mângâiat cu ştirea că sfântul trebuie să fi auzit rugăciunea lor, întrucât a dat semn în timpul rugăciunii lor: candela care se află în faţa marii sale icoane, s-a mişcat într-un fel deosebit, pe toată durata Paraclisului. Acest amănunt nimeni altul nu l-a băgat în seamă.
Cu adevărat, în ajun de 25 martie, primind rezultatul testului de sarcină pe care l-a făcut la îndemnul medicului (ea însăşi nici nu a vrut să-l mai facă, pentru că era disperată să facă teste care ieşeau toate negative), constată că rămăsese însărcinată în intervalul de la 14 februarie, cănd făcuse Paraclisul Sfântului, până la 4 martie.
Bucuria lor a fost de nedescris. Sfântul, pe care nu-l cunoscuseră până atunci, le-a dăruit copilul pe care l-au aşteptat timp de cinci ani. Astfel, în noiembrie 1999 Katerina a adus pe lume un băieţel sănătos, iar acum ţine fericită în braţe marele dar al sfântului, marele dar al lui Dumnezeu şi Îl preamăreşte pe Dum*nezeu şi pe Sfântul Partenie, care i-a binecuvântat familia, rugându-l, dacă este voia lui Dumnezeu, să-i trimită şi alţi copii.
(Maria Meletiou-Makri )

În prealabil postat de Grabriella

...
cine nu va primi pecetea, nu va muri de foame, Domnul le va ajuta
creștinilor să se ascundă și niciunul nu va muri de foame ...'

Iar pecetea?
Tot aia cu 666 scris pe mana si pe frunte?
Si iarasi ascunderea si iarasi obsesia mortii prin infometare...
Cliseul se repeta mecanic, obsesiv, la nesfarsit...

Mare-i gradina Ta, Doamne!
Fereste-ne, Stapane, de "credinciosi", de cipofobi si "evlaviosi", ca de noi am invatat sa ne mai ferim si singuri, cu mare Mila Ta!

[cristiboss56]

Bună mireasmă - smirnă: a trecut şi anul acesta slujba Prodromiţei cu bună rânduială, slujbă frumoasă, masă aleasă. După plecarea oaspeţilor, merg în Biserica Mare şi rostesc o scurtă rugăciune înaintea Sfintei Icoane a Prodromiţei, de smerită mulţumire pentru ajutor. Deodată simt un puternic miros de smirnă. M-am ridicat de la sfânta icoană, am mers în Sfântul Altar să văd dacă nu cumva vine mireasma de la cădelniţă. Nu era nimic, iar smirnă nu aveam deloc pentru tămâiere.
„Bucură-te trandafir cu bună mireasmă, bucură-te crin cu dulce miros!” (12 iulie 1990)
(Părintele Petroniu de la Prodromu )

[cristiboss56]

Odată Stareţul a povestit: „Era în ziua Sfântului Isidor Pelusiotul. Treceam printr-o perioadă cu multe supărări şi de aceea aveam dureri mari de cap. Din cauza tensiunii ridicate mi se zbătea un ochi și mă primejduiam să fac comoţie cerebrală. Simţeam ca şi cum cineva mi-ar fi lovit ochiul pe dinauntru cu un ciocan, iar acesta voia sa iasă afară. Pe Ia ora 9 seara, pe când stăteam întins pe pat, am văzut un înger foarte frumos, cu chipul ca al unui copil de doisprezece ani şi care mi s-a părut că a ieşit din mine. Părul lui era foarte blond şi ajungea până Ia umeri. Mi-a zâmbit şi mi-a atins uşor ochii cu mâna. Îndată mi-a dispărut toată rnâhnirea și mi-au încetat durerile. Am simțit atâta dulceaţă, încât preferam să sufăr din nou, numai să mai văd o dată pe îngerul meu păzitor...”.
(Ieromonahul Isaac , Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritu l )

[cristiboss56]

Doctoriţa P. îl cinstea foarte mult pe Arhiepiscopul Serafim şi, trecând pe lângă Biserica Rusă, întotdeauna intra să se roage la mormântul lui. Iar când ieşea în oraş cu soţul ei, care era necredincios, îl lăsa în bulevard, iar ea cobora la criptă să se roage. Odată, fiul lor s-a îmbolnăvit foarte greu, până la pierderea cunoştinţei. Medicii erau nedumeriţi ce diagnostic să-i pună: meningită sau altă boală. Mama şi-a chemat colegii de serviciu acasă să-i consulte fiul bolnav, iar ea, singură, a alergat la Vlădica Serafim ca să-l roage să-i lumineze pe medici şi să-i salveze fiul.
Şi s-a întâmplat o minune! Când s-a întors acasă, şi-a găsit băiatul ridicat din pat, în deplină cunoştinţă. El i-a spus: „Mamă, unde ai fost? Dă-mi să mănânc, mi-e tare foame!”.


(Viața, minunile și învățăturile Sfântului Ierarh Serafim (Sobolev), făcătorul de minuni din Sofia )