Partea mai putin discutata a lui Hristos

În prealabil postat de AlinB

Deznadejdea e pacat impotriva Duhului Sfant.
Nadejdea exagerata la fel.
Catehismul.

Linia de demarcatie? Atunci cand increderea exagerata e folosita ca baza pentru a pacatui (Dumnezeu ma/ne iarta, nu va tine cont de cutare si cutare ca dragostea e mai mare decat astea, etc.)

Catehismul inteles ca lista de memorat propozitii nu prea vad ce rost are. Sa ne batem in citate si in editii ale uneia sau alteia dintre carti, iarasi nu prea vad rostul.
Eu credeam ca discutam in baza ori in aria invecinata cu experierea personala si colectiva a articolelor din catehism. Deoarece tocmai in incercarea de a trai ceea ce auzim si citim consta "aventura" dreptei credinte a fiecaruia si a comunitatii.
Boala si dracii nu ma hartuiesc pe mine, crestinul, pentru ca am lipit frumos cateva citate din catehism pe o coperta de caiet sau pe tabla mnezica a mintii. Razboiul nevazut incepe, insa, de cum incep sa traiesc (sa imi asum si sa incerc sa practic) ceea ce am aflat ca scrie in catehism.

Si-mi pare, Alin, ca tu nu ai precizat acolo linia de demarcatie (cine o poate face? fiecare si-o descopera cumva, in propria experienta adeseori imposibil de trait si de inteles in acelasi timp). Ci mai degraba ai dat un exemplu de ce ar putea fi o forma exterioara (gand, da, insa unul exterior/gand-manifestare) a acestei nedesavarsiri launtrice.

Imi pare rau ca nu putem dezbate mai la adinc, mai la amanunt delicat, mai la intimitate aceste lucruri. Probabil ca se intampla asa deoarece nu acesta (spatiul forumistic) e locul adecvat pentru asemenea chestiuni. Ori pentru ca in general nu prea stim ce vorbim, desi vorbim la nesfarsit... (Si aici ma refer in primul rand la mine.)