Capodoperele din curtea Bisericii

Ce-au astia, fratilor, de "lucreaza" din 40 in 40?
Min. 80, poftim, e de necomentat........

P.S. ma apar si eu cum pot... Foarte solicitant... tot iadul meu s-a rasculat in mine.... si tot samburele acela de Rai.... Ce mi-ati facut? Nu pot comenta acum. Nu se cuvine. E prea frumos. E prea bun. Slava Domnului!

Cum se fac baietii astia "complicii" adevarului?
Incep, treptat, ca plecind de la o scanteie, sa se asculte, sa se ingaduiasca unul pe altul, sa isi picure marturisirile.
Apoi fac scenarii impreuna. Cauta, acum sunt colegi, coopereza, de aceeasi parte a baricadei, nu ii mai intereseaza decat sa inteleaga ce s-a intamplat de fapt.
Aha!

Prin fiecare actor care intra in scena se developeaza un strat din mizeria lumii/omenescului.
Treptat, fiecare si toti devin constienti de ce se intampla de fapt. E un proces colectiv, asumat individual, de trezire.
P.S. Oamenii incep sa isi retraga armurile, jocurile preferate, lasitatile. Se descleiaza, devin persoane si/in comunitate. Sunt nerabdator sa vad cum vor judeca soarta tanarului dupa ce ajung la un alt nivel de fiintare...

Denigratorii hipnozei pot vedea ce putere terapeutica are un exercitiu de imaginatie dirijata.
Omul acela chiar a racnit cand i s-a "taiat" gatul. Noroc cu mingea aceea grea, foarte grea, grea, ca de plumb...:)
O scena asemanatoare prezinta Irving Yaloom in povestea cu Nietzsche si dr. Breuer...
Trucuri ale trezirii constiintei....:)
Ma rog, uneltiri ale dracilor, ma iertati.