Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #81  
Vechi 26.02.2016, 01:53:00
ahilpterodactil
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Mi-a atras atentia Mihai ca in film sunt cel putin doua momente cand se intampla ceva cu lumina. Basca, as adauga acum, episodul cu stingerea completa a becurilor, manevrarea lumanarilor etc. E chiar un moment curios: desi lumina revine, unul dintre jurati cere lumanarea mai aproape...

Imi pare ca e o disputa/impletire intre doua lumi, universuri, realitati care se intretaie. Cand spun lumi, zic la cel mai propriu mod. Nimic metaforic, nimic simbolic, pur si simplu sunt cateva momente cand mi se pare ca ... realitatea fluctueaza. Da, chiar asa. Ca un bec care incepe sa palpaie si te gandesti ca se stinge din clipa in clipa ori, mai stii, ca explodeaza...:)

Privind cu atentie unele scene, incepind chiar cu primele secvente ale filmului, am avut impresia acestei "clatinari" ori "reasezari" a realitatii lui. Ca intr-un puzzle cand cineva ia o piesa pentru o clipa si o readuce in scena, in acelasi loc sau in alta parte.
O sugereaza insasi lumea concreta a filmului. Ea, mai intai, se zdruncina, fluctueaza, se arata nestatornica, instabila, imprevizibila, gata sa ia o turnura neasteptata.
Am simtamantul de instabilitate a acestei lumi (a filmului, deocamdata), de precaritate, de organism "tinut pe aparate". Asistat, monitorizat permanent, condus discret.
Betonul primelor armuri e contaminat, treptat, de o mare vulnerabilitate. Si totusi nu se pierde nimic, dimpotriva, simtamantul e al unui castig pe care nu l-as putea numi, deocamdata.
Reply With Quote
  #82  
Vechi 26.02.2016, 02:33:27
ahilpterodactil
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

In incheiere as vrea sa va relatez un fapt din viata unui om pe care il cunosc de multi ani. Un fapt care contine un moment neverosimil, cand cele ale "realitatii" devin dintr-odata neobisnuite, ca sa spun asa...
Intr-o seara, cunoscutul meu a fost inconjurat de o duzina de indivizi, pe cand se indrepta spre casa. Mergea pe sosea cand a fost abordat, cu gesturi evident dusmanoase. Omul si-a dat seama ca a dat de belea si a reusit sa fuga, fara sa isi mai puna deocamdata prea multe intrebari. Om credincios, a fugit spre biserica (desi era aproape 10 noaptea, iarna), cautind acolo ajutor...
Dar a fost prins si lovit, batut, pana cand isi aminteste ca a cazut intr-un sant de pe marginea soselei, un sant cu peretii de ciment.
Cand cadea, isi aminteste ca i-a trecut prin minte ca il vor omori acolo.
Din momentul caderii nu isi mai aminteste nimic pana in momentul cand ajunge in fata usii, acasa. Pe picioare, nevatamat, ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic.
De acolo inainte isi aminteste totul, in mod firesc. Dar tot ce s-a intamplat intre momentul cand a cazut in santul de langa biserica si momentul cand s-a trezit in fata usii, ramane o enigma.

Problema e ca in afara de 4 rani destul de superficiale si de amnezia aceea, omul nu a patiti nimic evidentiabil.
Dar ce s-a intamplat dupa ce a cazut in sant?
Si, mai ales, cum a ajuns acasa (cale de vreo 2-300 de metri), cine i-a deschis poarta, cum a ajuns in pragul usii?

Ipoteza ca atacatorilor li s-a facut mila de el este exclusa, erau cu totii foarte agresivi, furiosi, cu chip bestial. Mai ales unul dintre ei care il lovea cu o furie de nedescris, cu o ura inexplicabila.
Iar din sant, cu toti gramada peste el, nu parea sa mai aiba scapare.

Uneori realitatea capata valente nebanuite.

Last edited by ahilpterodactil; 26.02.2016 at 02:35:32.
Reply With Quote
  #83  
Vechi 26.02.2016, 09:29:29
stefan florin's Avatar
stefan florin stefan florin is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 09.02.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 4.871
Implicit

Citat:
În prealabil postat de ahilpterodactil Vezi mesajul
In incheiere as vrea sa va relatez un fapt din viata unui om pe care il cunosc de multi ani. Un fapt care contine un moment neverosimil, cand cele ale "realitatii" devin dintr-odata neobisnuite, ca sa spun asa...
Intr-o seara, cunoscutul meu a fost inconjurat de o duzina de indivizi, pe cand se indrepta spre casa. Mergea pe sosea cand a fost abordat, cu gesturi evident dusmanoase. Omul si-a dat seama ca a dat de belea si a reusit sa fuga, fara sa isi mai puna deocamdata prea multe intrebari. Om credincios, a fugit spre biserica (desi era aproape 10 noaptea, iarna), cautind acolo ajutor...
Dar a fost prins si lovit, batut, pana cand isi aminteste ca a cazut intr-un sant de pe marginea soselei, un sant cu peretii de ciment.
Cand cadea, isi aminteste ca i-a trecut prin minte ca il vor omori acolo.
Din momentul caderii nu isi mai aminteste nimic pana in momentul cand ajunge in fata usii, acasa. Pe picioare, nevatamat, ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic.
De acolo inainte isi aminteste totul, in mod firesc. Dar tot ce s-a intamplat intre momentul cand a cazut in santul de langa biserica si momentul cand s-a trezit in fata usii, ramane o enigma.

Problema e ca in afara de 4 rani destul de superficiale si de amnezia aceea, omul nu a patiti nimic evidentiabil.
Dar ce s-a intamplat dupa ce a cazut in sant?
Si, mai ales, cum a ajuns acasa (cale de vreo 2-300 de metri), cine i-a deschis poarta, cum a ajuns in pragul usii?

Ipoteza ca atacatorilor li s-a facut mila de el este exclusa, erau cu totii foarte agresivi, furiosi, cu chip bestial. Mai ales unul dintre ei care il lovea cu o furie de nedescris, cu o ura inexplicabila.
Iar din sant, cu toti gramada peste el, nu parea sa mai aiba scapare.

Uneori realitatea capata valente nebanuite.
cum se spune, Dumnezeu nu doarme!
__________________
Cel ce nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire
Reply With Quote
  #84  
Vechi 26.02.2016, 17:15:58
crinrin
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Numai omul cazut in mocirla unei existente nefericite si salvat prin intelegere si iubire putea sa declanseze in ceilalti 11 un imbold spre cercetarea propriilor constiinte.
Cativa dintre cei 12 au un rol deciziv in declansarea, sustinerea si atingerea unei finalitati drepte.
In prima parte a filmului insa analizarea impresiei ca acuzatul este si faptuitorul declanseaza in majoritatea un rol de judecator pe care nimeni, niciodata, nu are dreptul sa si-l aroge. Nimeni, in afara de Dumnezeu!
Ei insisi nedesavarsiti, il judeca superficial pe baiat. Grabiti si indiferenti la inceput, se pleaca rand pe rand in fata milei, intelegerii si iubirii de care ei insisi isi aduc aminte ca au avut parte la un moment dat in viata. In asta vad o mare asemanare cu un alt moment din Biblie:

7. Și stăruind să-L întrebe, El S-a ridicat și le-a zis: Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei.
8. Iarăși plecându-Se, scria pe pământ.
9. Iar ei auzind aceasta și mustrați fiind de cuget, ieșeau unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni și până la cel din urmă, și a rămas Iisus singur și femeia, stând în mijloc.
10. Și ridicându-Se Iisus și nevăzând pe nimeni decât pe femeie, i-a zis: Femeie, unde sunt pârâșii tăi? Nu te-a osândit nici unul?
11. Iar ea a zis: Nici unul, Doamne.


Oameni obisnuiti dovedesc pe parcurs ca poarta in ei calitati nebanuite. Nu doar ca adevarul triumfa iar baiatul este repus in drepturile oricarui om nevinovat, dar unul dintre cei 12 preia pentru baiatul singur si lipsit de ajutor rolul lui "nenea". Unul este capul, altul mainile, altul ...

14. Căci și trupul nu este un mădular, ci multe.
15. Dacă piciorul ar zice: Fiindcă nu sunt mână nu sunt din trup, pentru aceasta nu este el din trup?
16. Și urechea dacă ar zice: Fiindcă nu sunt ochi, nu fac parte din trup, - pentru aceasta nu este ea din trup?
17. Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Și dacă ar fi tot auz, unde ar fi mirosul?
18. Dar acum Dumnezeu a pus mădularele, pe fiecare din ele, în trup, cum a voit.
19. Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul?
20. Dar acum sunt multe mădulare, însă un singur trup.
21. Și nu poate ochiul să zică mâinii: N-am trebuință de tine; sau, iarăși capul să zică picioarelor: N-am trebuință de voi.
22. Ci cu mult mai mult mădularele trupului, care par a fi mai slabe, sunt mai trebuincioase.
23. Și pe cele ale trupului care ni se par că sunt mai de necinste, pe acelea cu mai multă evlavie le îmbrăcăm; și cele necuviincioase ale noastre au mai multă cuviință.
24. Iar cele cuviincioase ale noastre n-au nevoie de acoperământ. Dar Dumnezeu a întocmit astfel trupul, dând mai multă cinste celui căruia îi lipsește,
25. Ca să nu fie dezbinare în trup, ci mădularele să se îngrijească deopotrivă unele de altele.
26. Și dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; și dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună.
27. Iar voi sunteți trupul lui Hristos și mădulare (fiecare) în parte.


Momentul care m-a surprins cel mai mult este cel de la final, cand ne este aratata iconita Maicii Domnului cu Pruncul! Asadar, adevaratul proces de stabilire a vinovatiei baiatului a avut loc intr-o sala de sport. Un proces facut din perspectiva lui "imi pasa", sub prezidarea Maicii Domnului.
Frumos film!
Reply With Quote
  #85  
Vechi 26.02.2016, 17:29:32
ahilpterodactil
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Dar unde este Jertfa?
Ca nu se poate metanoia fara jertfa. O jertfa micuta, acolo, cat de cat, tre sa fie pentru o schimbare de perspectiva.
Noi suntem obisnuiti, in histeriada generalizata a lumii, cu gesturi jertfelnice cat blocu. Musai trebe sa-si dea vreunul foc in piata mare, ori sa urle, sa stea daca se poate batut in cuie pe vreun par, ceva... Icoanele Jertfei le vezi oricum peste tot. Lumea e plina de crucifixuri de parca a uitat de celelalte fixuri. E inflatie de cruci, iti vine sa intorci privirea in alta parte, de parca are grija cineva sa planteze nu pomi ori lalele ci cruci. Asa, cruci peste cruci, toate la vedere, vreau sa zic. Prea multe si prea la vedere!

Unde e, asadar, oarece jertfa? Ori jertfa cea mare, cea autentica si posibil de experiat de catre fiecare om, in felul lui, in viata lui si a semenilor.
Reply With Quote
  #86  
Vechi 26.02.2016, 18:20:55
ovidiu b.
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de crinrin Vezi mesajul
Frumos film!
Așa este! :) Mărturisesc că nu am mai vizionat un film de foarte mult timp, nu am găsit dispoziția necesară de a aloca timp unui film, însă 12 m-a prins. :)

Pe mine m-a marcat seninătatea cu care copilul întemnițat pe nedrept și-a acceptat sorta. Și câți n-or fi asemenea! Imaginea lui în temniță m-a dus cu gândul la părintele Necula care, nu de puține ori, îi cercetează pe cei lipsiți de libertate...și care, pentru câteva minute, printr-o mică cuvântare, reușește să-i facă să se simtă liberi, să le aducă un zâmbet pe buze...și, cine știe, poate unora chiar schimbarea mântuitoare.

Pr. Constantin Necula - Oamenii sunt lumina: "Să nu transformăm ortodoxia în religie și biserica în sindicat, pentru că n-o să ne mai mântuim" https://www.youtube.com/watch?v=ZxCOL_XasQM&t=10m20s

Last edited by ovidiu b.; 26.02.2016 at 18:40:56.
Reply With Quote
  #87  
Vechi 26.02.2016, 18:50:58
Mihailc Mihailc is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.03.2008
Mesaje: 3.249
Implicit

Vă sunt recunoscător pentru gândurile exprimate aici, cred că toate au substanță.

O jerfă cât toate zilele ar fi situația în care, măcar noi ăștia care ne autonumim creștini, am reuși să ne crucificăm fixurile. Evident, identificându-le ca atare mai întâi.

Există momentul de iubire jerfelnică în film, unul de mare adâncime duhovnicească, un fel de străpungere a carapacei aparențelor cu văzul inimii în care și-a făcut sălaș o lumină din afara lumii.

Însă prefer să nu vorbesc eu primul despre acel moment.
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi)
Reply With Quote
  #88  
Vechi 26.02.2016, 19:00:40
ahilpterodactil
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Tot cautind, am gasit mai multe momente... Un sirag de jertfe de la un capat la altul al filmului...:) Discrete, toate, abia sugerate.
Reply With Quote
  #89  
Vechi 26.02.2016, 19:13:20
ahilpterodactil
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de ovidiu b. Vezi mesajul
Pe mine m-a marcat seninătatea cu care copilul întemnițat pe nedrept și-a acceptat sorta. Și câți n-or fi asemenea!
Eu, deocamdata vad in acuzat insusi sufletul omenesc, miezul nostru.
Pentru el, pentru acest napastuit vine si participa la judecata Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu.
Ea conduce discret (fara siluire, ci doar nutrind anumite disponibilitati omenesti latente in fiecare, latente ori prost orientate in viata cea obisnuita) pentru ca, inainte de toate, sa salveze pe acest tanar om.
Ma infricosez la gandul ca fiecare dintre noi suntem ori vom fi asistati in acest mod si nu stiu de vom avea un inger care sa staruiasca pe langa Ea, cerindu-i ajutorul pentru noi....

P.S. Nu cred ca e senin, Ovidiu. E pustiit, resemnat, dupa ce a invatat ani in sir ca tot ce iubeste e strivit, ucis, rapit... Poate undeva foarte adinc in el misca totusi apa vie a sperantei, apa vietii. Ea pare a iesi treptat la suprafata, dupa ce tanarul spune "mi-e frig". Intr-o tainica legatura cu ceea ce se intampla dincolo de zid, sufletul tanarului se dezmorteste treptat, reinvie. Mai intai tresare (e o clipita acolo cand tresare, atunci cand 1 devine 2), apoi incepe sa numere si sa mearga, apoi danseaza... Treptat sufletul lui iese din amorteala, este readus la viata. Pana acolo insa e doar singuratate si frica. Nu e senin, e inmanusat in frica si singuratate. E un condamnat, a pierdut totul si i se deschide, aparent cea mai neagra perspectiva. Totusi, inlauntrul lui, undeva nestiut, Cineva ii poarta de grija. Grija cea dinlauntru se contopeste apoi cu grija cea dinafara. Pronia isi face, dimpreuna cu oamenii, intreaga lucrare. Iar el este, in sfarsit, izbavit!

Last edited by ahilpterodactil; 26.02.2016 at 19:16:24.
Reply With Quote
  #90  
Vechi 26.02.2016, 20:18:23
ahilpterodactil
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Ovidiu, as vrea sa iti ridic la fileu o intrebare....:)
De ce crezi ca tanarul, atunci cand merge pe bicicleta, striga: "Mama, vorbeste ruseste!"
Se teme oare, ca mama lui va fi pedepsita crunt pentru ca vorbeste in alta limba decat cea oficiala?
Sau, poate, ca de fapt mama nu vorbeste in limba rusilor, nici in a cecenilor... Sau cum?
Cum vezi momentul acesta din film? pe mine ma intereseaza foarte mult sa il receptez, cumva...
Reply With Quote
Răspunde



Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Curtea constitutionala a respins legea cainilor vagabonzi !!! guardian knight Generalitati 192 01.08.2013 17:08:53
Manastirea Curtea de Arges Florina Opris Intrebari utilizatori 1 18.07.2010 13:26:46
Curtea de Apel - Decizie tot-Laurentiu Stiri, actualitati, anunturi 10 19.02.2009 19:37:55
HRAM la bisericuta din curtea spitalului Clinic de Urgență pentru Copii „Marie S Curi pui Generalitati 2 25.11.2008 23:01:58
Forma bisericii matad Secte si culte 8 15.09.2008 12:10:14