am nevoie de sfat

[sophia]

Poate ca ai dreptate.
Dar nu inteleg notiunile. Eu sunt doar un om.
Ce inseamna pentru tine bucurie sau tristete duhovniceasca?
Cum le percepi adica si cum se diferentiaza de cele lumesti?

Eu nu inteleg asta.
Eu stiu ca daca mi-ar muri cineva drag mi-ar trebui un pic de timp. N-as putea sa ma duc o vreme sa ma bucur, sa petrec, sa ma bucur (indiferent de cel fel).
Mi-ar trebui timpul asta si respectul fata de fiinta pierduta.
Si asta ar in acelasi timp si respect pentru fiinta draga pe care o botez/cunun. Sa ma duc acolo cu sufletul usor si cu gandul numai la ceea ce fac atunci.

În prealabil postat de sophia

Poate ca ai dreptate.
Dar nu inteleg notiunile. Eu sunt doar un om.
Ce inseamna pentru tine bucurie sau tristete duhovniceasca?
Cum le percepi adica si cum se diferentiaza de cele lumesti?

Eu nu inteleg asta.
Eu stiu ca daca mi-ar muri cineva drag mi-ar trebui un pic de timp. N-as putea sa ma duc o vreme sa ma bucur, sa petrec, sa ma bucur (indiferent de cel fel).
Mi-ar trebui timpul asta si respectul fata de fiinta pierduta.
Si asta ar in acelasi timp si respect pentru fiinta draga pe care o botez/cunun. Sa ma duc acolo cu sufletul usor si cu gandul numai la ceea ce fac atunci.

Da, inteleg. Si e firesc ce spui. Doliul, ca fapt psihologic, are legile, constrangerile, solicitarile lui.
Numai ca tocmai in fata doliului putem sa meditam mai cu folos la cele duhovnicesti si putem lucra talantul credintei.
Avem Scriptura, avem Parintii, avem fratii crestini, avem preotul, avem de voim toata Cultura Duhului gata sa ni se ofere. Avem, adica, Biserica tocmai pentru a face fata intalnirii cu moartea.
Una e suferinta omului firesc fata de o pierdere semnificativa, alta e trairea duhovniceasca inaintea mortii. Alte intelesuri, alte repere, alte sensuri, alte trairi.

Despre bucuria duhovniceasca au scris multi oameni imbunatatiti. Ma astept sa ai la indemana literatura crestina pe tema asta. De exemplu "Bucuriile credintei", autor Teofil Paraianu.
Eu nu am de spus prea multe, cand vreau sa inteleg mai bine cum e cu cele duhovnicesti citesc cartile potrivite. Poti face si tu asta si cred ca ai avea mult de castigat.

Sunt carti scrise de oameni tot pentru oameni. Asa ca argumentul "eu sunt doar om" nu prea inseamna nimic in fata altor oameni. Cu atat mai putin inaintea lui Dumnezeu. Si sfintii sunt oameni, si eu sunt om, si tu esti om. Nu aici e problema...

În prealabil postat de ahilpterodactil

Sunt carti scrise de oameni tot pentru oameni. Asa ca argumentul "eu sunt doar om" nu prea inseamna nimic in fata altor oameni. Cu atat mai putin inaintea lui Dumnezeu. Si sfintii sunt oameni, si eu sunt om, si tu esti om. Nu aici e problema...

Sau, poate, tocmai aici ar putea sa fie!
Anume, cum de-o fi devenit conditia omeneasca ... o scuza! Cum si de ce? Si la ce ajuta asta pe om.

[delia31]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Sau, poate, tocmai aici ar putea sa fie!
Anume, cum de-o fi devenit conditia omeneasca ... o scuza! Cum si de ce? Si la ce ajuta asta pe om.

Poate n-a zis-o ca scuza, ci ca recunoastere a limitelor firii umane.
(Re)cunoastem de fapt, fara sa ne dam seama ca natura noastra umana n-are autonomie in sine. Ca uman autentic nu exista decat in divino-uman. Eu cred ca omul nu poate fi cu adevarat om decat in Dumnezeu, fiindca e facut special pentru viata cealalta.
Poate ai dat candva de aforismul asta al lui Blaga, ca tot a fost vorba de perfectiunea/imperfectiunea lui Adam pe alt topic: „Trebuie sa fie foarte greu sa fii om: numai Dumnezeu, o singura data, a izbutit asta”.
Eu nu-l vad ca o scuza pentru om, desi ar putea parea. O falsa scuza, da, doar in masura in care nu suntem dispusi la colaborare. Ca toata treaba grea din om, El o face oricum. Noi, doar sa vrem asta si sa nu ne tot impotrivim ca salbaticii.

În prealabil postat de delia31

„Trebuie sa fie foarte greu sa fii om: numai Dumnezeu, o singura data, a izbutit asta”.

..........:)

[sophia]

Of, tare va complicati!
Delia, e un amestec la tine in mesaje....

Pruncul este pur sufleteste, nu are pacate (facute de el).
Poarta insa pacatul stramosesc.
Eu n-am inteles ca botezul anuleaza pacatul stramosesc.
Nimic nu-l sterge.
Botezul are pentru noi rolul de a ne aduce la Domnul, de a ne aduce in credinta.
Nasii se leapada pentru noi de "cel rau".

Iisus s-a botezat pentru a ne invata cum sa o facem si noi.
EL s-a intrupat ca om ca sa coboare la nivelul nostru si sa ne invete noua lege.
A vrut sa spuna: iata, sunt om ca voi si ma botez si eu. S-a smerit.

Si eu am tendinta sa vad diferente intre taine. Nu pot sa explic, dar le vad diferit.
Au alt scop si alte cerinte.
Aici era in fond vorba despre cerinte pentru botez si cununie.
Un nas de botez si unul de cununie au cerinte si roluri diferite.

Cred ca la asta se referea si Demetrius.

[delia31]

În prealabil postat de sophia

Eu n-am inteles ca botezul anuleaza pacatul stramosesc. Nimic nu-l sterge.

Sophia, nu stiu cum e in alte religii, ce cred altii ca anuleaza sau nu anuleaza botezul.

Da' iti pot spune cum e in Biserica ortodoxa. Desi m-as fi asteptat sa stii, de vreme ce zici ca frecventezi o biserica ortodoxa.

Credinciosii ortodocsi cred ca efectele Tainei Sf. Botez sunt:
1. iertarea pacatului stramosesc si a tuturor pacatelor savarsite inainte de Botez in situatia celor ce se boteaza la varste mai mari
2. nasterea din nou, pentru a putea trai o viata noua, duhovniceasca, de sfintenie.
3. primirea celui botezat intre fiii Bisericii intemeiate de Hristos, putandu-se impartasi de toate celelalte Sfinte Taine.

Nu stiu cum e in acea religie de care zici tu, in care se spune ca nimic nu sterge pacatul stramosesc. Poate ai vrut sa zici altceva.

Din ce stiu eu, in credinta Bisericii Ortodoxe, ceea ce nu sterge Botezul sunt urmarile pacatului stramosesc, adica slabirea vointei, inclinarea spre rau, poftele, suferintele, bolile si moartea trupului. Dar vina si pedeapsa pentru pacatul stramosesc se sterg prin Botez.

Repet, nu stiu cum e la altii cu pacatul stramosesc. Ziceam cum e la ortodocsi, dar fiindca eu n-am nicio autoritate in domeniu, daca doreste cineva, poate sa caute in Dogmatica Ortodoxa scrisa de cel mai mare teolog ortodox al sec. XX, Parintele Dumitru Staniloae:

Selectez un singur fragment: "Prin Botez, adica prin scufundarea omului în apa in numele Sfintei Treimi, se produce moartea omului vechi si renasterea lui la viata adevarata a lui Hristos. Odata cu aceasta omul se spala de pacatul stramosesc si de toate pacatele savarsite mai inainte si se imprima chipul lui Hristos în el. "

Cartea citata in link, pag. 26 - https://calindragan.files.wordpress....tica-vol-3.pdf

***
Despre un nou-nascut, asa-zis pur sufleteste, nu am nimic de adaugat. S-a zis si s-a tot zis. Cine mai are nelamuriri, sa citeasca exorcismele pre-baptismale, care nu degeaba se fac inainte de Botez, ci de „pura ce este” orice faptura nascuta din primul Adam, adica despartit de Dumnezeu adica in starea de moarte duhovniceasca.

***
Botezul lui Hristos nu e doar un simplu model pt. noi. Importanta lui e mai mult decat atat, e ontologica. El a botezat in sine Umanitatea intreaga, insasi firea umana, fara ca asta sa insemne ca oamenii nu mai trebuie sa se boteze. Ramane ca rand pe rand, si apartinatorii speciei umane sa-si insuseasca nasterea asta din nou, in noua fire umana.

[CristianR]

În prealabil postat de sophia

Dar nu inteleg notiunile. Eu sunt doar un om.
Ce inseamna pentru tine bucurie sau tristete duhovniceasca?
Cum le percepi adica si cum se diferentiaza de cele lumesti?

S-a vorbit despre un botez, respectiv despre bucuria ce îl însoțește.
Dacă te gândești că cel botezat se naște din nou și se îmbracă în Hristos, cum spune Biserica, primind adică viața Lui, dacă te gândești că prin asta el scapă de consecințele păcatului primordial – care este moartea veșnică – și devine făptură nouă, fiu al Tatălui ceresc, atunci te bucuri duhovnicește. E o bucurie a credinței, iar credința este dar al Duhului Sfânt, de aceea bucuria este duhovnicească.

Dacă te bucuri că împlinești o tradiție folositoare, ca pruncului să-i meargă bine și să fie ferit de rele în viață, că, iată, cu ocazia asta s-a strâns toată familia și ne bucurăm cu toții că ne vedem și petrecem cu mâncare, băutură, muzică, zgomot și dans – atunci te bucuri sufletește; și trupește.