Cugetari din Dharma

În prealabil postat de flying

Apoi afirmatia ca se intrupeaza in trupuri de animale plante care nu au ratiune,arunca in aer ideea de karma,caci orice suferinta care nu e internalizata ,asumata,inteleasa nu are nici un sens...

Florin, plecând de această idee, am şi eu o curiozitate: în cazul reîncanării într-un animal/plantă cum mai evoluezi spiritual pentru a te reîncarna într-un om?

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ovidiu b.

Florin, plecând de această idee, am şi eu o curiozitate: în cazul reîncanării într-un animal cum mai evoluezi spiritual pentru a te reîncarna într-un om? Dar în cazul "reîncarnării" într-o plantă?

Odata sufletul prins in capcana samsarei inferioare (iad, fantome, regn animal) este aproape imposibila evadarea.

Durata de circulatie in samsara inferioara este incalculabil de mare (frizeaza vesnicia) - pentru ca sufletul nu mai poate practica disciplina morala care este singura cauza a ascensiunii in samsara superioara (taram uman, taramuri celeste).

Samsara inferioara este asemuita cu "noaptea" pentru ca nu se poate lucra spiritual, iar samsara superioara cu "ziua" pentru ca sufletul este luminat de ratiune - poate ascensiona pana la desavarsire - transcenderea samsarei / iesirea din ciclul transformarilor.

Nasterea ca om a unui suflet din samsara inferioara este vazuta de budism ca o exceptie, un eveniment miracol. Pentru a explica importanta vietii umane, cvasi-unicitatea ei, Buddha compara probabilitatea de incarnare a unui suflet intr-un corp uman cu probabilitatea ca o broasca testoasa ce sta pe fundul unui ocean imens, mult mai extins decat suprafata planetei Pamant, si care se ridica o singura data la 1000 de ani, sa nimereasca exact cu capul in centrul unui mic inel care pluteste pe suprafata apei.

Insa, totusi si acest miracol are la baza tot ratiunea karmei. Karma este cel mai tainic si dificil de inteles aspect, nu poate fi realizata si inteleasa direct decat atunci cand este atinsa desavarsirea. In budism, karma negativa se consuma prin suferinta iar karma pozitiva prin complacere in patimi.

Deci sufletul are foarte, foarte putin timp la dispozitie sa faca lucrare spirituala (viata umana este extrem de scurta), sa acumuleze bogatii launtrice care sa-l propulseze pe trepte existentiale superioare.

Sufletele din taramurile celeste care nu afla Adevarul, care se opresc din cautare, care isi consuma darurile launtrice pe delectari celeste, cad si ele dupa o vreme, unele in trup uman, altele in samsara inferioara.

[delia31]

În prealabil postat de florin.oltean75

Odata sufletul prins in capcana samsarei inferioare (iad, fantome, regn animal) este aproape imposibila evadarea.

Durata de circulatie in samsara inferioara este incalculabil de mare (frizeaza vesnicia) - pentru ca sufletul nu mai poate practica disciplina morala care este singura cauza a ascensiunii in samsara superioara (taram uman, taramuri celeste).

Samsara inferioara este asemuita cu "noaptea" pentru ca nu se poate lucra spiritual, iar samsara superioara cu "ziua" pentru ca sufletul este luminat de ratiune - poate ascensiona pana la desavarsire - transcenderea samsarei / iesirea din ciclul transformarilor.

Nasterea ca om a unui suflet din samsara inferioara este vazuta de budism ca o exceptie, un eveniment miracol. Pentru a explica importanta vietii umane, cvasi-unicitatea ei, Buddha compara probabilitatea de incarnare a unui suflet intr-un corp uman cu probabilitatea ca o broasca testoasa ce sta pe fundul unui ocean imens, mult mai extins decat suprafata planetei Pamant, si care se ridica o singura data la 1000 de ani, sa nimereasca exact cu capul in centrul unui mic inel care pluteste pe suprafata apei.

Insa, totusi si acest miracol are la baza tot ratiunea karmei. Karma este cel mai tainic si dificil de inteles aspect, nu poate fi realizata si inteleasa direct decat atunci cand este atinsa desavarsirea. In budism, karma negativa se consuma prin suferinta iar karma pozitiva prin complacere in patimi.

Deci sufletul are foarte, foarte putin timp la dispozitie sa faca lucrare spirituala (viata umana este extrem de scurta), sa acumuleze bogatii launtrice care sa-l propulseze pe trepte existentiale superioare.

Sufletele din taramurile celeste care nu afla Adevarul, care se opresc din cautare, care isi consuma darurile launtrice pe delectari celeste, cad si ele dupa o vreme, unele in trup uman, altele in samsara inferioara.

De unde reiese din nou ca hristosul in care cred unii budhisti e un hristos mincinos, fara nicio putere, iar creaturile n-au decat sa se chinuie in enshpe mii de reincarnari succesive ca oricum nu le vine nimeni vreodata in ajutor.
Sadic si cretin, budhismul asta!

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Odata sufletul prins in capcana samsarei inferioare (iad, fantome, regn animal) este aproape imposibila evadarea.

Si pana la urma toate plantele au suflet sau doar cele care sunt produsul unei reincarnari "inferioare"?

În prealabil postat de ovidiu b.

Florin, plecând de această idee, am şi eu o curiozitate: în cazul reîncarnării într-un animal/plantă, cum mai evoluezi spiritual pentru a te reîncarna într-un om?

Ca magarita lui Balaam, n-auzisi?
Sau ca "Floarea miresei" (Gypsophila Paniculata) ...
Despre "Basina porcului" (Bovista Plumbeasi) ori alte fapturi evolutive spiritual, nu mai amintesc; sa nu se creada ca fac glume proaste.

[delia31]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Despre "Basina porcului" (Bovista Plumbeasi) ori alte fapturi evolutive spiritual, nu mai amintesc; sa nu se creada ca fac glume proaste.

...de se reincarneaza careva in asta, s-a zis cu el... e prins in capcana samsarei inferioare, de unde nu mai poate evada veac...decat daca testoasa reuseste prin miracol sa nimereasca inelul de la suprafata apei.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Karma ofera o explicatie rationala pentru experientele individului (in baza legii cauza-efect) pe care il responsabilizeaza in mod exclusiv pentru actiunile sale - nu cauta vinovati in afara, fie Lucifer, extraterestrii, demoni, Adam, parinti, blesteme...

o alternativa/completare la raspunsurile gen:

"Nu stim pronia ascunsa a Lui Dumnezeu"

Ba stim, problema este ca tu nu vrei sa stii.

Esti in cel mai fericit caz semidoct in materie de crestinism, dar afirmi raspicat si tare ca "nu exista cutare sau cutare" in crestinism sau chiar daca exista, tot pseudo-calugarii tai cu imaginatie au fost mai istetzi la cutare sau cutare faza.

Ideea de Karma e stupida si nefasta, pentru ca orice rau facut, atrage dupa sine o infinitate de rele.

Daca cineva face un rau, e musai ca sa i se faca un rau, iar acel rau trebuie rasplatit cu alt rau si tot asa.

Deci o singura fapta rea atrage dupa sine in mod fatal producerea unei intregi cascade de fapte rele.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de AlinB

Ideea de Karma e stupida si nefasta, pentru ca orice rau facut, atrage dupa sine o infinitate de rele.

Daca cineva face un rau, e musai ca sa i se faca un rau, iar acel rau trebuie rasplatit cu alt rau si tot asa.

Deci o singura fapta rea atrage dupa sine in mod fatal producerea unei intregi cascade de fapte rele.

Observatia este buna!

De aceea trebuie sa ne ferim sa facem si cel mai mic rau. Declansam un tsunami negativ.

Insa, de ce nu ai rationat la fel si pentru un bine pe care il putem face?

Pentru ca doresti neaparat sa o etichetezi astfel?

=========

Karma nu este nici nefasta, nici providentiala, nici stupida, nici inteligenta -

reprezinta pur si simplu rationalitatea transformarii continuumului fapturii si a experientelor sale in toate instantele.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Observatia este buna!
De aceea trebuie sa ne ferim sa facem si cel mai mic rau. Declansam un tsunami negativ.

Ceea ce tu insa n-ai observat este ca asta determina o avalansa de fapte rele..din partea altor fapturi.

Adica fapta mea rea, practic cere cu necesitate ca multii altii, sa faca fapte rele.

Altul pentru a o pedepsi pe a mea, altul pentru a o pedepsi pe a aceluia, si tot asa, raul este amplificat la infinit.
Si asta doar pentru una singura.


Si inca cevA: prima fapta rea poate este liber determinata, urmatoarele sunt cerute cu necesitate de "legea karmica".

Insa poate nici fapta mea rea nu este cu adevarat a mea, este ceruta pentru a pedepsi o alta fapta rea deci nu am nici o vina ca am facut-o.

Deci unde mai este atunci liberul arbitru?

Karma nu este nici nefasta, nici providentiala, nici stupida, nici inteligenta -
reprezinta pur si simplu rationalitatea transformarii continuumului fapturii si a experientelor sale in toate instantele.

Nu, karma - ca ea nu exista, ci teoria este stupida si doua din motive sunt exact mai sus.