![]() |
![]() |
|
#11
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Păi de la ecuator dacă privești noaptea direct în sus tot anul vei vedea stelele dinspre sud sau dinspre nord rotindu-se. Rotațiile stelelor dinspre sud se fac în jurul centrului ceresc sudic (acolo nu este stea sau este o stea neagră) și cele din nord în jurul stelei polare. Cum pămîntul este sigur plat și avem două axe polare, vom avea un cîmp electro-magnetic închis ce străbate tot cerul. El se închide coborînd prin axa nordică și se deschide urcînd prin axa sudică. Linile de cîmp închizîndu-se pe pămînt și mări (busola arată nordul) și deasupra cerurilor pe apele de deasupra cerurilor, ape care defapt se află dedesubtul nostru, sub pămînt, sub întăritura pămîntului și de acolo ca să ajungi la ele trebuie să urci deși de aici ni se pare că am coborî și mai jos și așa ajungem în apele de deasupra cerurilor. Dacă stelele ajung în aceleași poziții după cicluri zilnice, lunare, tremestriale, semestriale, anuale sau multianuale, asta dovedește că există un fel de motor electromagnetic, de parcă ai avea două circuite elctromagnetice unde stelele ar fi curenții de sensuri contrare care ca și la bobine produc cîmp magnetic care se închide pe mări și pe suprafața pămîntului și este pus în evidență de busolă. Ceea ce e fenomenal în aceste mișcări ale stelelor este faptul că formațiunile stelare păstrează semnele, deci nu se învîrte fiecare stea de capul ei ci semnele-formațiuni se învîrt păstrînd simbolul format prin unirea lor. |
|