sufletul copilului avortat

[gpalama]

Uita-te te rog pe thread sa vezi exact "ce s-a scris".
M-am uitat si eu pe primele pagini si nu prea am gasit nimic clar ca raspuns la intrebarea sufletul copilului avortat. Asta este motivatia mea, de a clarifica problema pentru necunoscatori, care nu au nici un fel de referinta.
Sunt numai pareri si speculatii care nu clarifica problema si o lasa suspendata in are.

Tu vorbesti despre avort in general, eu vorbesc punctual despre unde merge sufletul copilului.
De asta este avortul atat de grav pentru 2 lucruri: ai impiedicat un suflet sa se mantuiasca, prin uciderea trupului, si raspunzi pentru sufletul respectiv si te chinuiesti si pe pamant si dupa.

Avortul este poate prima problema a neamului romanesc, pe langa departarea de credinta.

Site-ul crestinortodox pare sa fie prima referinta de foarte multe ori la cautari de informatii pe teme ortodoxe, inclusiv forumul.
Cred ca e util sa fie ceva informatie pusa si organizata corect.

Si mai am un motiv pentru care scriu pe tema asta.
Am vazut zeci de femei care cautau ceva pe tema asta sa inteleaga cum sa abordeze subiectul. Si nu au gasit ceva corect si complet poate si spre rusinea noastra a "teologilor".

Decat sa ne certam mai bine construim ceva si pentru altii.
Post usor!

O.K. Inteleg. Mie insa imi e greu sa scriu pe tema asta. Mi se pare revoltator.
Tu crezi ca e vorba de nestiinta, neinformare. Eu cred ca e vorba de un egoism monstruos, de nesimtire, de impietrirea inimii.
Nu ma simt in stare sa dialoghez si sa "ajut" pe unul care zace impietrit in nesimtire. Si care se mai si lauda cu asta, isi da aere, se simte lesne "jignit(a)". Ar vrea sa se aseze toata lumea la picioarele nevoilor lui, inclusiv papagalul lui preferat - adica Bunul Dumnezeu. Cu un astfel de ins care merge prin viata rasturnat, cu dosul la realitate si la Dumnezeu, eu nu pot sa il ajut in vreun fel. Asa vrea el sa faca, asa si face.
Ma tem ca nimeni nu ajuta pe un astfel de om, nici macar Dumnezeu. Deci sa ia mai intai aminte omul la sine, sa se scuture de nesimtire si de rautate (sa incerce, macar, sa arate un pic de bunavointa) si apoi, cred eu, va pricepe lesne ce si cum. Mare dilema cu pruncii, ce sa zic...! Mai, nu e nevoie de teologie aici! Insusi instintul tau de om te impiedica sa te gandesti, macar, la avort. Instinctul asta e cel mai bun teolog, uneori! Ca e de la Dumnezeu, in om.

Iti doresc succes in munca ta nobila cu nesimtirea, impietrirea si toata rautatea! Domnul sa te ajute neincetat!

P.S. Daca mai gasesc ceva despre soarta sufletelor de dupa moarte (prunci avortati si ucigasii lor parinti) o sa scriu si eu. Dar teologumenele astea sunt din capul locului privite cu rezerva de multi... Nu crede omul si pace, asta e!

[gpalama]

În prealabil postat de ahilpterodactil

O.K. Inteleg. Mie insa imi e greu sa scriu pe tema asta. Mi se pare revoltator

P.S. Daca mai gasesc ceva despre soarta sufletelor de dupa moarte (prunci avortati si ucigasii lor parinti) o sa scriu si eu.
Dar teologumenele astea sunt din capul locului privite cu rezerva de multi...
Nu crede omul si pace, asta e!

Din DEX:
teologúmena - Denumirea dată opiniilor susținute de unii scriitori bisericești asupra unor puncte de credință care nu sunt dogmatice în sensul strict al cuvântului, dar sunt prezente în disputele dintre teologi (de ex. controversa despre botezul ereticilor, despre hiliasm... )


Mi se pare ca folositi termeni care nu sunt gestionati la valoarea lor, sunt acuzat de ceva ce nu sunt vinovat in totalitate.
Teologumena nu este un lucru rau in sine si poate fi asimilata de Biserica, dupa cum specifica: http://www.crestinortodox.ro/dogmati...ice-68826.html

Dar aceasta problema nu este numai a unei teologumene. Dupa cum zice definitia teologumenele sunt pareri teologice.
Insa in spatele unei teologumene pot sta diferite argumente.

Si partea a 2-a a discursului meu a fost: care sunt argumentele pe baza carora incerc sa-mi sustin afirmatia, pentru ca au fost mai multe "teologumene" pe aici si nu este corect sa le emitem fara sa le sustinem.
Si aici am oferit marturii directe: Sf. Paisie, inca o marturie, si inca una.

Ori teologumena este o parte, marturiile din viata si descoperirea dumnezeiasca sunt o alta parte.
Daca doriti discutam punctual despre afirmatia facuta, despre sustinerea ei, despre descoperire dumnezeiasca, texte duhovnicesti... etc.


Acum intram in partea a 3-a.
Descoperiri dumnezeiesti si criterii pe baza carora le acceptam sau nu.
Si daca este o descoperire dumnezeiasca, cu siguranta din ea se poate construi o teologumena.

Pentru ca din cate vad cineva a arunca un cuvant (teologumena), preluat foarte usor, si de fapt noi discutam despre criterii de acceptare a unei revelatii, lucru complet diferit.

Si da, o sa mai scriu pe threadul asta pana o sa aduc subiectul la o varianta corecta si completa.
Si Alin are dreptate mare intr-un punct, dar nu a fost capabil sa il sublinieze corect: daca sunt aduse marturii si dovezi pe probleme importante trebuie cercetata foarte bine sursa, contextul, altfel le treci usor la capitolul povesti. Deci o argumentare corecta si o specificare completa a surselor este obligatorie. Insa a gresit cand a aruncat totul pe motiv ca ...

Ma ispitesti sa iti spun cateva lucruri despre cartile atribuite Cuviosului Paisie Aghioritul...
Ma ispitesti sa iti mai spun altele si despre incurabilul popor grec...
Ma ispitesti si in alte sensuri.
Totusi voi tacea, deocamdata. Astept sa iti dai seama singur de unele lucruri. Singur, ca sa zic asa.

În prealabil postat de gpalama

Teologumena nu este un lucru rau in sine

Desigur.
A spus careva altceva?

Dar daca oamenii nu iau in serios Crezul, te astepti sa ia mai degraba de bune unele asertiuni particulare - precum vamile, de exemplu?
Chiar crezi ca viziunea nu stiu care a coanei Floricica pe patul de moarte poate inlocui o intreaga Traditie a Bisericii?
M-as bucura sa NU fie asa. Tu, nu?

P.S. Las-o mai moale cu Paisie. In primul rand, asa cum il cunosc multi pe Cuvios, nu i-ar placea deloc ce face boboru grec cu el. Omu era orice dar nu superstitios si idolatru, precum nenumaratii si fantezist-idolatrii lui clienti... Chiar nu iti dai seama ce si cum este un om al lui Dumnezeu? Paisie a fost, cred, unul dintre acestia. Dar unde e hoitul acolo sunt si corbii, nu? Evlavia populara orchestrata de unii magari din cler a facut din Paisie cam ce a facut si din Arsenie Boca. Un fel de mascarici in teatrul misticoido-sentimental al vulgului, un super-man al frustratilor trandavi/puturosi de pretutindeni. Hai sa fim seriosi, bre, daca ne visam crestini!
In al doilea rand, Paisie nu e Biserica. In numele lui s-au pus nenumarate texte din vechime, ca si cum el ar fi fost Biserica. Si nu este! El e (doar) un madular curat, cred, al Bisericii iar asta ne cere sa pastram proportiile si dreapta chibzuinta. De pilda, vezi ce zice si Serafim Rose, printre altii...