Cugetari din Dharma

[delia31]

continuare 5- Despre imposibilitatea unui sincretism intre crestinism si buddhism

In gandirea buddhista, tot ce se naste (plante, pietre, animale, pasari, oameni etc.), se naste pentru a muri ca sa se mai nasca o data, tot pentru a muri. Si tot asa la nesfarsit, pana ce entitatea/individul/forma de viata reuseste sa scape de ignoranta si sa afle ca e de esenta divina.

Cand afla in sfarsit asta, se cheama ca respectiva entitate s-a trezit, e un iluminat si are in sfarsit dreptul de a se reintoarce in somnul si beatitudinea nemanifestarii: nirvana.

Pare ca scopul trezirii e obtinerea dreptului de a te cufunda la loc in somnul cel de veci al non-manifestarii din care au fost emanati.

Pana la acest aspect, in afara de lipsa de logica si lipsa unei intentii clare, adica de ce mai degraba exista lumea in loc sa nu fi fost nimic, mai exista cel putin un punct nevralgic: cum de ceva de esenta divina nu are constiinta ca e de esenta divina? Ci un alter-ego ignorant care are nevoie de o indefinita calatorie samsarica initiatica pentru a se descoperi pe sine ca alter-ego al propriului sine. Ce spune Adi Buddha despre sine in scripturile lor buddhiste? Dupa toate aparentele, ceva de genul:"Eu sunt propriul meu multiplu care nu stie asta."

[delia31]

continuarea 6 Despre imposibilitatea unui sincretism intre crestinism si buddhism

Florin vorbeste despre bunatatea, iubirea, compasiunea, mila pentru toate fiintele, iar cel care reuseste sa aiba aceste trasaturi, e o reflectie a lui Adi Buddha.

Imposibil de digerat cum acest Adi Budda identic cu tot si cu toate si de aceeasi esenta cu tot ce exista, atunci cand se priveste in oglinda aceea ontologica, (imaginara, de dragul speculatiei. In latina, oglinda se zice speculum) se reflecta pe sine siesi in moduri atat de contradictorii.

Se vede pe sine cand serafim, cand demon, cand spirit incarcerat in trup de tigru feroce, cand spirit inchis in gingas si ignorant ghiocel.
Cand inchis in lampa lui Aladin, cand Aladin insusi. Cand Siddartha Gautama Buddha, cand Jack Spintecatorul.
Cand talharul de-a dreapta, cand ala de-a stanga. Cand Iuda Iscarioteanul, cand Iisus din Nazaret ( la buddhisti, Iisus e unul din multii iluminati, nici vorba ca ar fi singurul om de esenta divina)..

Se reflecta pe sine lui insusi, si pare ca n-are vreo problema ca esenta lui e purtata, la propriu, de ingeri si demoni deopotriva. Nu e afectat/contrariat/indignat deloc de cum se poarta demonii cu propria lui esenta?

Adi Budha pare ca se declara autoidentic cu opusul lui. Trasatura lui cea mai pregnanta e non-opozitia contrariilor, fiind in acelasi timp, binele si raul, dumnezeu si diavolul, si pare sa se simta confortabil asa.

Nici pentru adeptii lui, asta nu pare sa fie o problema.

[delia31]

continuare -7 Despre imposibilitatea unui sincretism intre crestinism si buddhism

Pana aici, cele expuse sunt doar un punct de plecare despre doctrina buddhista. Dar la care, probabil nu mediteaza ei prea mult, fiind focusati pe cognitia apofatica a descoperirii naturii divine proprii pentru a se intoarce de unde au si venit, adica in acest Adi Budha bizar pe care-l contempla.

Ma rog, fiecare cu propriile alegeri.
De aspectele de spiritualitate, viata morala, cultivarea spiritului prin iubire si alte chestii de morala nu ma leg acum. Aici, da, ar fi puncte comune cu invatatura lui Hristos, dar ca doctrina despre triadologie, cosmologie, hristologie, antropologie, eclesiologie, soteriologie etc., cele doua sunt absolut ireconciliabile.

[delia31]

continuare 8 Despre imposibilitatea unui sincretism intre crestinism si buddhism

Baza crestinismului ortodox, (stiu ca ma tot repet) e credinta intr-un singur Dumnezeu-Treime de Persoane care a creat lumea vazuta si nevazuta din nimic si separat de sine, separat de esenta Lui.

Fiinta sau esenta divina o au in exclusivitate cele Trei Persoane Tatal, Fiul si Sf. Duh. Nicidecum nu vorbim de un monism panteist! Atotprezenta lui Dumnezeu nu inseamna identitatea de fiinta cu tot ce exista.
Lumea vazuta nu e identica cu Dumnezeu, nu are aceeasi esenta cu El.

Din tot ce a creat, din imensitatea de specii de o diversitate uluitoare, numai omul e singura creatura careia i-a creat suflet rational din suflarea Lui, fara ca aceasta sa insemne ca i-a dat ceva din fiinta Lui dumnezeiasca.

In fiinta Lui, Dumnezeu e absolut incognoscibil, de neajuns, de negandit, de neimaginat ( termenul de apofatic de care se face multa inflatie, tine de acest tip de cugetare prin negare, nu prin afirmare.)

Omul nu-L poate cunoaste pe Dumnezeu in esenta Lui, adica asa cum se cunoaste Dumnezeu pe Sine Insusi. Pur si simplu!

Florin nu pare interesat de cunoasterea catafatica, adica ce se poate sti din revelatie despre scopul lumii, scopul omului, atributele si intentia lui Dumnezeu. Aceea ca omul sa vietuiasca haric si astfel moartea n-ar fi avut loc, fiindca in prezenta lui Dumnezeu, raul/moartea nu se poate crea singur/a.

Nu pare sa dea credit nici ideii ca unii ingeri, creati liberi sa se auto-finise, au ales pacatul. Nu crede nici ca pacatul primilor oameni e cauzat de libera lor alegere la indemnul si ispita diavolului.
Nici ca Unul din Treime s-a coborat sa vietuiasca si cu oamenii in firea umana, ramanand si in firea divina.

In afara de Persoana lui Iisus Hristos, nici o alta faptura din cer si de pe pamant nu e de aceeasi esenta cu Tatal si Sf. Duh.

Asadar, crestinismul ortodox respinge ideea ca Dumnezeu si lumea au aceeasi esenta.
Lumea e altceva decat Dumnezeu.

Dumnezeu e singurul care ESTE! „Eu sunt Cel ce este”! - asa i-a raspuns Dumnezeu lui Moise. In afara Lui, nimic nu este, ci exista, pentru ca „a fi de la sine si prin sine” ii e propriu doar lui Dumnezeu. Lumea ex-ista, nu ESTE, fiindca isi are origine din exteriorul ei, din afara ei.

[delia31]

continuare 9 Despre imposibilitatea unui sincretism intre crestinism si buddhism

In ortodoxie, transcendentul si imanentul, necreatul si creatul, spiritul si materia se intalnesc in exclusivitate in Persoana lui Iisus Hristos, singurul apartinand simultan lumii imanente si Treimii celei transcendente, singurul vietuind deodata in doua firi: in firea divina, impreuna cu Tatal si Sf. Duh si in firea umana, impreuna cu cei care isi doresc sa faca parte din Trupul Lui mistic, divino-uman, numit Ecclesia (Biserica) si sa se uneasca cu El, nu in fiinta (asta e imposibil), ci in Harul Sf. Taine.

[delia31]

continuarea 10 Despre imposibilitatea unui sincretism intre crestinism si buddhism

O prima concluzie - monism versus dualism si imposibilitatea ca acestea sa fie acceptate/crezute simultan

Problema nr. 1 nu e ca Florin Oltean are o conceptie monist-panteista extrema, in care dumnezeul lui, pe nume Adi-Buddha e identic cu lumea, problema serioasa e ca in timp ce isi mentina aceasta conceptie vrea sa-L includa si pe Iisus Hristos in asta, ca unul din miliardele de emanati din acest Adi-Buddha, de incarnati si reincarnati de n ori in n forme.

Adi Buddha, zeul bizar al buddhistilor, e identic si non-identic cu sine insusi simultan. Asta pentru ca atat formele de viata bune, iubitoare, de ex. heruvimii, cat si cele pline de ura, de ex. demonii, sunt considerate identice in esenta lor.
Un Adi Buddha, care se reflecta si in cei iluminati si sfinti, fiind de o esenta cu ei, dar de aceeasi esenta si cu demonii.

Demonii, saracii, in conceptia buddhista inca mai intarzie blocati prin samsara, dar nu-i problema, au timp o eternitate sa se tot reincarneze, sa-si perfectioneze cognitia apofatica (desi de la o reincarnare la alta nu-si amintesc nimic), pentru a scapa de ignoranta din cauza careia au uitat ca sunt de fapt Adi-Buddha insusi!

In esenta, buddhismul pune semnul identitatii de esenta intre acest zeu primordial Adi Buddha si diavoli.

Partea foarte grava la cei ce vor un hibrid fortat intre cele doua doctrine, e ca spun ca si Iisus Hristos e de aceeasi esenta cu acest Adi-Buddha-de-aceeasi-esenta-chiar-si-cu-diavolii.

Ergo, in mintea lor, Hristos si diavolul au aceeasi esenta! Lumina si intunericul au aceeasi esenta, sunt de fapt identice!

Nu tre’ sa fii geniu, nici sa fi studiat Filozofie cu Heidegger, fiindca si baba Leana cu doua clase isi scuipa in san si-si face cruce la una ca asta!

Mai mult de „ptiu, drace!" ca asta-i maximul apoteotic al cunoasterii luciferice (osmoza cognitiei buddhiste), nu se mai poate zice nimic!

[delia31]

@Florin Oltean
Sincer, cred ca esti e un om cu mult mai bun si mai sensibil decat multi altii luati la un loc, si tot sincer, cred ca ai nevoie de ceva cateheza crestina, desigur, daca doresti in continuare sa te numesti crestin ortodox.
Noi nu-L putem cunoaste pe Dumnezeu in esenta Lui dumnezeiasca, fiindca asta inseamna a avea pretentia ca-L cunoastem asa cum Se cunoaste El pe Sine. Pentru ca un om sa-L cunoasca pe Dumnezeu in fiinta, trebuie sa fie Dumnezeu el insusi in fiinta lui. Or, numai UN SINGUR OM ESTE DUMNEZEU!

Hristos sa te ocroteasca, sa te lumineze, sa te scape de inselarea de a crede ca nu poti fi inselat!