Cugetari din Dharma

[delia31]

continuarea 6 Despre imposibilitatea unui sincretism intre crestinism si buddhism

Florin vorbeste despre bunatatea, iubirea, compasiunea, mila pentru toate fiintele, iar cel care reuseste sa aiba aceste trasaturi, e o reflectie a lui Adi Buddha.

Imposibil de digerat cum acest Adi Budda identic cu tot si cu toate si de aceeasi esenta cu tot ce exista, atunci cand se priveste in oglinda aceea ontologica, (imaginara, de dragul speculatiei. In latina, oglinda se zice speculum) se reflecta pe sine siesi in moduri atat de contradictorii.

Se vede pe sine cand serafim, cand demon, cand spirit incarcerat in trup de tigru feroce, cand spirit inchis in gingas si ignorant ghiocel.
Cand inchis in lampa lui Aladin, cand Aladin insusi. Cand Siddartha Gautama Buddha, cand Jack Spintecatorul.
Cand talharul de-a dreapta, cand ala de-a stanga. Cand Iuda Iscarioteanul, cand Iisus din Nazaret ( la buddhisti, Iisus e unul din multii iluminati, nici vorba ca ar fi singurul om de esenta divina)..

Se reflecta pe sine lui insusi, si pare ca n-are vreo problema ca esenta lui e purtata, la propriu, de ingeri si demoni deopotriva. Nu e afectat/contrariat/indignat deloc de cum se poarta demonii cu propria lui esenta?

Adi Budha pare ca se declara autoidentic cu opusul lui. Trasatura lui cea mai pregnanta e non-opozitia contrariilor, fiind in acelasi timp, binele si raul, dumnezeu si diavolul, si pare sa se simta confortabil asa.

Nici pentru adeptii lui, asta nu pare sa fie o problema.

[delia31]

continuare -7 Despre imposibilitatea unui sincretism intre crestinism si buddhism

Pana aici, cele expuse sunt doar un punct de plecare despre doctrina buddhista. Dar la care, probabil nu mediteaza ei prea mult, fiind focusati pe cognitia apofatica a descoperirii naturii divine proprii pentru a se intoarce de unde au si venit, adica in acest Adi Budha bizar pe care-l contempla.

Ma rog, fiecare cu propriile alegeri.
De aspectele de spiritualitate, viata morala, cultivarea spiritului prin iubire si alte chestii de morala nu ma leg acum. Aici, da, ar fi puncte comune cu invatatura lui Hristos, dar ca doctrina despre triadologie, cosmologie, hristologie, antropologie, eclesiologie, soteriologie etc., cele doua sunt absolut ireconciliabile.

[delia31]

continuare 8 Despre imposibilitatea unui sincretism intre crestinism si buddhism

Baza crestinismului ortodox, (stiu ca ma tot repet) e credinta intr-un singur Dumnezeu-Treime de Persoane care a creat lumea vazuta si nevazuta din nimic si separat de sine, separat de esenta Lui.

Fiinta sau esenta divina o au in exclusivitate cele Trei Persoane Tatal, Fiul si Sf. Duh. Nicidecum nu vorbim de un monism panteist! Atotprezenta lui Dumnezeu nu inseamna identitatea de fiinta cu tot ce exista.
Lumea vazuta nu e identica cu Dumnezeu, nu are aceeasi esenta cu El.

Din tot ce a creat, din imensitatea de specii de o diversitate uluitoare, numai omul e singura creatura careia i-a creat suflet rational din suflarea Lui, fara ca aceasta sa insemne ca i-a dat ceva din fiinta Lui dumnezeiasca.

In fiinta Lui, Dumnezeu e absolut incognoscibil, de neajuns, de negandit, de neimaginat ( termenul de apofatic de care se face multa inflatie, tine de acest tip de cugetare prin negare, nu prin afirmare.)

Omul nu-L poate cunoaste pe Dumnezeu in esenta Lui, adica asa cum se cunoaste Dumnezeu pe Sine Insusi. Pur si simplu!

Florin nu pare interesat de cunoasterea catafatica, adica ce se poate sti din revelatie despre scopul lumii, scopul omului, atributele si intentia lui Dumnezeu. Aceea ca omul sa vietuiasca haric si astfel moartea n-ar fi avut loc, fiindca in prezenta lui Dumnezeu, raul/moartea nu se poate crea singur/a.

Nu pare sa dea credit nici ideii ca unii ingeri, creati liberi sa se auto-finise, au ales pacatul. Nu crede nici ca pacatul primilor oameni e cauzat de libera lor alegere la indemnul si ispita diavolului.
Nici ca Unul din Treime s-a coborat sa vietuiasca si cu oamenii in firea umana, ramanand si in firea divina.

In afara de Persoana lui Iisus Hristos, nici o alta faptura din cer si de pe pamant nu e de aceeasi esenta cu Tatal si Sf. Duh.

Asadar, crestinismul ortodox respinge ideea ca Dumnezeu si lumea au aceeasi esenta.
Lumea e altceva decat Dumnezeu.

Dumnezeu e singurul care ESTE! „Eu sunt Cel ce este”! - asa i-a raspuns Dumnezeu lui Moise. In afara Lui, nimic nu este, ci exista, pentru ca „a fi de la sine si prin sine” ii e propriu doar lui Dumnezeu. Lumea ex-ista, nu ESTE, fiindca isi are origine din exteriorul ei, din afara ei.

[delia31]

continuare 9 Despre imposibilitatea unui sincretism intre crestinism si buddhism

In ortodoxie, transcendentul si imanentul, necreatul si creatul, spiritul si materia se intalnesc in exclusivitate in Persoana lui Iisus Hristos, singurul apartinand simultan lumii imanente si Treimii celei transcendente, singurul vietuind deodata in doua firi: in firea divina, impreuna cu Tatal si Sf. Duh si in firea umana, impreuna cu cei care isi doresc sa faca parte din Trupul Lui mistic, divino-uman, numit Ecclesia (Biserica) si sa se uneasca cu El, nu in fiinta (asta e imposibil), ci in Harul Sf. Taine.

[delia31]

continuarea 10 Despre imposibilitatea unui sincretism intre crestinism si buddhism

O prima concluzie - monism versus dualism si imposibilitatea ca acestea sa fie acceptate/crezute simultan

Problema nr. 1 nu e ca Florin Oltean are o conceptie monist-panteista extrema, in care dumnezeul lui, pe nume Adi-Buddha e identic cu lumea, problema serioasa e ca in timp ce isi mentina aceasta conceptie vrea sa-L includa si pe Iisus Hristos in asta, ca unul din miliardele de emanati din acest Adi-Buddha, de incarnati si reincarnati de n ori in n forme.

Adi Buddha, zeul bizar al buddhistilor, e identic si non-identic cu sine insusi simultan. Asta pentru ca atat formele de viata bune, iubitoare, de ex. heruvimii, cat si cele pline de ura, de ex. demonii, sunt considerate identice in esenta lor.
Un Adi Buddha, care se reflecta si in cei iluminati si sfinti, fiind de o esenta cu ei, dar de aceeasi esenta si cu demonii.

Demonii, saracii, in conceptia buddhista inca mai intarzie blocati prin samsara, dar nu-i problema, au timp o eternitate sa se tot reincarneze, sa-si perfectioneze cognitia apofatica (desi de la o reincarnare la alta nu-si amintesc nimic), pentru a scapa de ignoranta din cauza careia au uitat ca sunt de fapt Adi-Buddha insusi!

In esenta, buddhismul pune semnul identitatii de esenta intre acest zeu primordial Adi Buddha si diavoli.

Partea foarte grava la cei ce vor un hibrid fortat intre cele doua doctrine, e ca spun ca si Iisus Hristos e de aceeasi esenta cu acest Adi-Buddha-de-aceeasi-esenta-chiar-si-cu-diavolii.

Ergo, in mintea lor, Hristos si diavolul au aceeasi esenta! Lumina si intunericul au aceeasi esenta, sunt de fapt identice!

Nu tre’ sa fii geniu, nici sa fi studiat Filozofie cu Heidegger, fiindca si baba Leana cu doua clase isi scuipa in san si-si face cruce la una ca asta!

Mai mult de „ptiu, drace!" ca asta-i maximul apoteotic al cunoasterii luciferice (osmoza cognitiei buddhiste), nu se mai poate zice nimic!

[delia31]

@Florin Oltean
Sincer, cred ca esti e un om cu mult mai bun si mai sensibil decat multi altii luati la un loc, si tot sincer, cred ca ai nevoie de ceva cateheza crestina, desigur, daca doresti in continuare sa te numesti crestin ortodox.
Noi nu-L putem cunoaste pe Dumnezeu in esenta Lui dumnezeiasca, fiindca asta inseamna a avea pretentia ca-L cunoastem asa cum Se cunoaste El pe Sine. Pentru ca un om sa-L cunoasca pe Dumnezeu in fiinta, trebuie sa fie Dumnezeu el insusi in fiinta lui. Or, numai UN SINGUR OM ESTE DUMNEZEU!

Hristos sa te ocroteasca, sa te lumineze, sa te scape de inselarea de a crede ca nu poti fi inselat!

[florin.oltean75]

Fiind la baza ortodox, consider temerea/frica a fi virtutea pe care se aseaza toate celelalte virtuti, temerea de Dumnezeu, de pacat, de a ma insela, temerea de moarte, de primejdii, de ce va fi dupa moarte...

Insa atunci cand am neclaritati, temerea nu ma poate impiedica sa cercetez, sa analizez, sa cantaresc principiile…Bineinteles ca in orice actiune exista un risc de esec, iar in cazul rationamentelor, acela de a ma insela. Sunt insa dispus sa mi-l asum si sa suport consecintele de rigoare. Este o alegere personala.

Din punctul meu de vedere, budismul si crestinismul sunt doua religii principial identice insa cu materiale si metode didactice diferite. Pentru ca semiotica celor doua, prin aspect, pare atat de distantata una de cealalta, la prima vedere se trage usor concluzia ca cele doua moduri de a intelege realitatea sunt complet opuse (intelegere necesara pentru atingerea Fericirii).

Insa pentru a identifica similaritatile de principiu este necesar un studiu aprofundat al ambelor religii, pentru ca explicatiile sumare si diferenta terminologica induc usor in eroare. De asemenea, este nevoie de obiectivitate, impartialitate in procesul de analiza.

Nu am minimalizat importanta cunoasterii catafatice, ci am afirmat in mod repetat ca este necesara realizarea unui echilibru cognitiv catafatic/apofatic (asa cum este el explicat in Calea de Mijloc, Madhiamika Prasangika, interpretarea de referinta a Sutrei Inimii propovaduita de Buddha Sakyamuni).

Cognitia catafatica (pozitiva / prin contrast) reprezinta acea forma de cunoastere care se bazeaza pe procesul de discriminare al obiectelor cunoasterii. Sesizeaza diferente in particularitati, individualizeaza si denomineaza fenomene. Genereaza identitati si opereaza cu ele. Metaforic, cognitia catafatica este taramul identitatilor. Elementele cunoasterii catafatice sunt diferentiate conceptual, impartite, clasificate, evaluate si comparate. Prin mecanismul catafatic, mintea vede si intelege lumea ca fiind fragmentata/compusa din identitati separate. Creuzetul fenomenologic crestin (didactica crestina) este prezentata in Biblie, in timp ce matricea fenomenologica budista este prezentata sintetic in Lamrim. Ambele ofera subiecte contemplative (catafatic) pentru stimularea si cultivarea virtutilor, de la frica intru cunostinta, la mila atotcuprinzatoare si dragostea extatica.

Cognitia apofatica cauta sa patrunda natura ultima a fenomenelor - sa se uite, cum spun Sfintii Parinti, la firea lucrurilor si fapturilor (“firea” = natura ultima). Budismul nu afirma ca ar exista o esenta a fenomenelor si ca aceasta ar fi identica cu cea a lui Buddha, ci afirma ca nu poate fi identificata o esenta ca fenomen ultim. Este o diferenta subtila, insa de o insemnatate majora (pentru cine este interesat sa studieze Calea de Mijloc - Nagarjuna). Iar daca nu poate fi identificata o esenta, indiferent cat de adanc privim, aceasta nici nu poate fi atinsa in vreun fel, nu poate fi cunoscuta prin interactiune sau individualizata prin particularitati. Se poate formula o definitie a apofatismului si in felul acesta – fenomenele/Dumnezeu nu pot fi cunoscute in esenta lor. Insa aceasta nu este cu valoare de concluzie, ci cu valoare contemplativa. Aceasta ascundere a esentei este contemplata permanent in Dumnezeu si fapturi, realizandu-se o cunoastere suprafireasca, “mintea devenind imateriala si patrunzatoare”, cum spun Sfintii Parinti.

“Dumnezeu este Minte si cauza neincetatei miscari, si toate mintile isi au in El, ca in Prima Minte, stabilitatea neclintita si miscarea fara sfarsit”. Cat de mult se aseamana, aceasta invatatura a Cuviosului Nichita Stithatul (Pct. 28 din Cele 300 de Capete /Filocalia nr.6, pagina 315) cu ceea ce afirma budismul, ca toata Dharma este o cale spre cunoasterea Primei Minti.

“Mintea privind numai la Dumnezeu si vorbind numai cu El a ajuns fara forma, fara culoare si fara figura.” - despre rugaciunea duhovniceasca – cuviosul Petru Damaschin, Filocalia nr.5, pagina 49. Mintea transcende fenomenele prin patrunderea imaterialitatii esentei lor, devenind fara forma, se aduna in ea insasi si se uneste cu Dumnezeu. (imaterialitate = absenta oricarei materialitati/esente).

Faptul ca natura ultima este incogniscibila prin ascundere/absenta nu inseamna ca fenomenele perceptibile nu exista. Budhismul nu neaga existenta fenomenelor (asa cum este de multe ori acuzat) – aceasta viziune radicala fiind respinsa ca extrema nihilista (aceasta pozitie doctrinara este exprimata fara echivoc in Calea de Mijloc). Doar afirma ca acestea nu poseda o esenta ultima identificabila.

Dumnezeu sa va binecuvanteze!

În prealabil postat de delia31

Pentru ca un om sa-L cunoasca pe Dumnezeu in fiinta, trebuie sa fie Dumnezeu el insusi in fiinta lui. Or, numai UN SINGUR OM ESTE DUMNEZEU!

O afirmatie care mie imi pare neclara. Poti sa revii un pic asupra ei, Delia? Te rog, iar in ce ma priveste ma angajez sa dau un feedback cu toata seriozitatea. Macar atat sta in puterea mea...:)