Postul negru

[CristianR]

În prealabil postat de sophia

Uite la astea m-am referit. De ce nu cititi si voi mesajele? Numai pe ale mele le disecati.

Nu eu am scris asta!!!! De ce ma invinovatiti pe mine de ele si spuneti ca tot eu ma contrazic?

Recunosc, nu citesc tot ce scrie vsovi (alias Trimisul), chiar dacă uneori e interesant. Ar trebui să-ți explice el ce înțelege prin „bucate spurcate”. S-ar putea să nu se revere la alimente în sine.

Cristian, mie imi este greu sa inteleg sensul celora scris de tine mai sus. Nu stiu cum intelegi tu practic. Si tu manci si ai nevoile tale pe acest pamant.
Sincer nu inteleg la ce te refri si ce ceri tu acolo.

Eu mă hrănesc ca un om obișnuit. Mănânc din toate, la vremea lor, cu măsură și ținând în general cont de rânduiala Bisericii. Nici pe aceasta în întregime, în sensul că ajunările nu prea le-am respectat. Dar atunci când le-am ținut, m-am simțit foarte bine. Am argumentat, însă, faptul că postul e foarte bun dpdv duhovnicesc în sensul că ne ajută să trecem de la starea naturală a vieții la una mai înaltă, dacă o dorim.

Experiența mea cu postul e una pozitivă și îmi este clar că așa este a tuturor celor care-l susțin. A ta este negativă. Dar negativul ăsta e doar un punct de trecere spre pozitiv. Important, însă, este să nu te oprești la el. Dar fiecare are limitele lui și singur trebuie să vrea să și le depășească.

Adica eu inteleg ca nu are rost sa mai traim ca oameni pe pamant, ca oricum trebuie sa murim mai repede ca sa inviem.
De ce nu spui atunci sa nu mai mancam de cand ne nastem si sa ne ducem imediat pe lumea cealalta.

Învierea nu vine doar după viața asta, ci chiar în cursul ei trebuie să vină. Nu trebuie să murim fizic, ci să ne moară atașamentul față de viața biologică, pentru a o putea cunoaște pe cea duhovnicească. Un om cu cât are o viață biologică mai bogată (cu cât trăiește mai mult prin simțuri), cu atât trăiește mai puțin viața duhovnicească.
Bineînțeles că nu e suficient să postești. Sunt și alte porunci de împlinit. Trebuie să ne lucrăm și talanții în slujba lui Dumnezeu și a oamenilor, trebuie și o legătură vie cu Dumnezeu prin rugăciune, trebuie și fapte bune făcute din iubire.

P.S. Nu o lua prea personal. Cel puțin în ce mă privește, răspunzând nu te-am avut doar pe tine în vedere, ci pe mulți alții care au aceleași opinteli pe care le mărturisești și sper să le fie de folos.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de CristianR

Învierea nu vine doar după viața asta, ci chiar în cursul ei trebuie să vină. Nu trebuie să murim fizic, ci să ne moară atașamentul față de viața biologică, pentru a o putea cunoaște pe cea duhovnicească.

Excelent surprinsa esenta postului, bravo CristianR!

Imi amintesc de o secventa din filmul "Patimile lui Isus", acela cu Mel Gibson, in care Mantuitorul, la poalele Muntelui Calvar pe care urmeaza sa il urce, saruta Crucea. Cineva din multime Ii spune ceva de genul "Nu saruta Crucea, idiotule!" si incepe sa rada de Domnul.

Adesea, protestantii si ateii ne intreaba pentru ce iubim Crucea, care a fost instrumentul cu care a fost torturat Domnul. Acum putem raspunde: fiindca iubim postul. Sau, cu alte cuvinte, fiindca Domnul a iubit-o.

În prealabil postat de CristianR

Un om cu cât are o viață biologică mai bogată (cu cât trăiește mai mult prin simțuri), cu atât trăiește mai puțin viața duhovnicească.

De unde eu inteleg ca viata biologica e adversarul vietii duhovnicesti. De pilda, respiratia (fapt biologic), vederea (fapt biologic care tine de simturi), mirosul si salivatia (fapt biologic iar unul e simt), ca sa nu mai spun de parturi (fapt cat se poate de biologic) - afecteaza induhovnicirea/sfintenia.
O.K. De maine nu mai fac parturi. Mama lor!... In rest, nu promit. In orice caz, ma voi spovedi pentru nesuferita asta de biologie care mi s-a asezat potrivnica...

[AlinB]

Five day 'fasting' diet slows down ageing and may add years to life
The Fasting Mimicking Diet (FMD) improves longevity while cutting the risk of cancer and diabetes by half, scientists have found


http://www.telegraph.co.uk/news/scie...s-to-life.html


Fasting for three days can regenerate entire immune system, study finds


http://www.telegraph.co.uk/science/2...-system-study/

În prealabil postat de AlinB

Five day 'fasting' diet slows down ageing and may add years to life
The Fasting Mimicking Diet (FMD) improves longevity while cutting the risk of cancer and diabetes by half, scientists have found


http://www.telegraph.co.uk/news/scie...s-to-life.html


Fasting for three days can regenerate entire immune system, study finds


http://www.telegraph.co.uk/science/2...-system-study/

Multumesc, Alin. Splendid!

[Demetrius]

În prealabil postat de ahilpterodactil

De unde eu inteleg ca viata biologica e adversarul vietii duhovnicesti. De pilda, respiratia (fapt biologic), vederea (fapt biologic care tine de simturi), mirosul si salivatia (fapt biologic iar unul e simt), ca sa nu mai spun de parturi (fapt cat se poate de biologic) - afecteaza induhovnicirea/sfintenia.
O.K. De maine nu mai fac parturi. Mama lor!... In rest, nu promit. In orice caz, ma voi spovedi pentru nesuferita asta de biologie care mi s-a asezat potrivnica...

Desi ai inteles perfect mesajul, intorci cuvintele spre un alt inteles cu totul "deshart" impins de un duh... orgolios(nu te poti opune sa nu iasa in evidenta), care tinde sa devina lider, intre celelalte mai virtuoase care te anima, intrucat am mai sesizat asta si la alte mesaje. Pacat.

În prealabil postat de Demetrius

Desi ai inteles perfect mesajul, intorci cuvintele spre un alt inteles cu totul "deshart" impins de un duh... orgolios(nu te poti opune sa nu iasa in evidenta), care tinde sa devina lider, intre celelalte mai virtuoase care te anima, intrucat am mai sesizat asta si la alte mesaje. Pacat.

Bineinteles ca am inteles (nu stiu daca perfect) mesajul. Mai ales ca inaintea propozitiei comentate de mine, Cristian a scris o alta foarte limpede si, cred eu, incontestabila.
Dar am vrut sa ma joc nitel cu formularea din urma, deh! Am eu o iritare mai veche fata de anumite intelesuri care se tot poarta prin zona asta. Intelesuri de care, in mod evident, e plin topicul asta.
Si nu, nu cred ca-i vorba de orgoliu, ci de iritarea pe care mi-o provoaca interpretarea simplista a unor lucruri care au cu totul alta noima decat crede multa lume...

Cristian pune problema asa cum as zice si eu, asa cum dealtfel cred si ma straduiesc sa fac (fara prea mari ispravi) eu insumi.
Raspunsul meu, daca vrei sa accepti, e o asociere la formularea aceea, strict la ea - nu la mesajul lui Cristian. Pe acesta il aplaud, ca de obicei.

[CristianR]

În prealabil postat de ahilpterodactil

De unde eu inteleg ca viata biologica e adversarul vietii duhovnicesti. De pilda, respiratia (fapt biologic), vederea (fapt biologic care tine de simturi), mirosul si salivatia (fapt biologic iar unul e simt), ca sa nu mai spun de parturi (fapt cat se poate de biologic) - afecteaza induhovnicirea/sfintenia.
O.K. De maine nu mai fac parturi. Mama lor!... In rest, nu promit. In orice caz, ma voi spovedi pentru nesuferita asta de biologie care mi s-a asezat potrivnica...

N-ar trebui să se înțeleagă din ce am spus că viața biologică în sine ar fi adversarul vieții duhovnicești. Trăirea noastră, însă, adică participarea afectivă doar la viața biologică înseamnă neparticipare la viața duhovnicească, pe care ajungem să o ignorăm total, să n-o cunoaștem poate niciodată.

Sufletul are posibilitatea să trăiască fie numai prin intermediul trupului, căutând să-și satisfacă aspirațiile prin simțurile acestuia – ceea ce este impropriu naturii sale necuprinse și, prin urmare, dătător de permanente insatisfacții – fie să se orienteze cu predilecție către duh, practicând o treptată desprindere de simțualitate (asceza) în favoarea unei trăiri mai înalte, nelimitate de finitudinea trupului.

Deci sufletul este cel care dă conținut fie vieții trupești, fie celei duhovnicești, în primul caz chinuindu-se din pricina limitărilor, în cel de-al doilea putând afla fericirea întâlnirii cu Dumnezeu, Care este Duh.

Altfel, viața biologică în sine este nevinovată și merită trăită ca un dar al lui Dumnezeu, atâta vreme cât o trăim în conformitate cu rosturile ei.

În prealabil postat de CristianR

N-ar trebui să se înțeleagă din ce am spus că viața biologică în sine ar fi adversarul vieții duhovnicești. Trăirea noastră, însă, adică participarea afectivă doar la viața biologică înseamnă neparticipare la viața duhovnicească, pe care ajungem să o ignorăm total, să n-o cunoaștem poate niciodată.

Sufletul are posibilitatea să trăiască fie numai prin intermediul trupului, căutând să-și satisfacă aspirațiile prin simțurile acestuia – ceea ce este impropriu naturii sale necuprinse și, prin urmare, dătător de permanente insatisfacții – fie să se orienteze cu predilecție către duh, practicând o treptată desprindere de simțualitate (asceza) în favoarea unei trăiri mai înalte, nelimitate de finitudinea trupului.

Deci sufletul este cel care dă conținut fie vieții trupești, fie celei duhovnicești, în primul caz chinuindu-se din pricina limitărilor, în cel de-al doilea putând afla fericirea întâlnirii cu Dumnezeu, Care este Duh.

Altfel, viața biologică în sine este nevinovată și merită trăită ca un dar al lui Dumnezeu, atâta vreme cât o trăim în conformitate cu rosturile ei.

Cu totul de acord (ma refer la miezul mesajului), multumesc pentru raspuns, Cristian!
Acum o mica nedumerire, una pe care o gasesc prielnica unei eventuale aprofundari: cand spui ca sufletul da continut vietii trupesti (sau celei duhovnicesti), la ce te referi mai exact? Despre ce fel de continut e vorba?
Multumesc....:)
Doamne ajuta!

[CristianR]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Cu totul de acord (ma refer la miezul mesajului), multumesc pentru raspuns, Cristian!
Acum o mica nedumerire, una pe care o gasesc prielnica unei eventuale aprofundari: cand spui ca sufletul da continut vietii trupesti (sau celei duhovnicesti), la ce te referi mai exact? Despre ce fel de continut e vorba?
Multumesc....:)
Doamne ajuta!

Conținutul este însuși sufletul, care își caută o „casă” potrivită cu natura și cu aspirațiile sale. Viața lui nu este niciodată deplină în trup și tinde către mai sus mereu. Nu trebuie disprețuit nici trupul; doar trebuie înțeles că este limitat și trecător, iar legătura sufletului cu el trebuie slăbită de-a lungul vieții, în favoarea celei cu duhul.