|
|
|
|
|
|
|
#1
17.05.2016, 17:15:36
|
||||
|
||||
Citat:
Nous "Cuvântul nous este de origine greacă și definește conștiența rațională capabilă de investigare și cunoaștere a realității. Nous este intelectul abstract, este funcția superioară a individului capabilă să aducă realitatea în existentă prin reprezentare și descriere lingvistică, să o diferențieze structural și dinamic și să îi caute legile cele mai generale care o caracterizează evolutiv." Orice structura lingvistica rezulta in urma conceptualizarii unor experiente senzoriale, fara exceptie. ---------------------- Atentia la care se face referire are ca obiect/subiect un inteles rezultat in urma unei cunoasteri noetice/rationale. Atentia devine "subtire" in urma ajustarii concentrarii prin familiarizarea cu obiectul/subiectul focalizarii. Budismul desemneaza acest fenomen psihic cu termenul de jhana/dhyana - absorbtie meditativa. Absorbtie, pentru ca mintea pare ca se uneste/este absorbita in subiect/obiect. Interesant de studiat cele patru jhana corespunzatoare diferitelor ceruri paradisiace.
__________________
|
|
#2
17.05.2016, 17:23:24
|
||||
|
||||
|
"Lepadarea de senzorialitate" este apanajul strict al cunoasterii apofatice, care neaga identificarea Lui Dumnezeu cu orice manifestare/aparitie.
Actul de negare este sustinut de rationament iar obiectul negat de perceptia senzoriala /reprezentare sau construct mental. Negarea insasi este un act rational / noetic - dedus prin analiza naturii Lui Dumnezeu si ajungerea la concluzia ca nu poate fi identificata cu nimic.
__________________
|
|
#3
18.05.2016, 01:15:46
|
|||
|
|||
|
Citat:
Nici o legatura cu lucrarea noetica. De ce nu vrei sa citesti, cel putin, textele catre care am trimis?... Zice acolo destul de mult, de bine si de clar. * Uite un exemplu: "Totusi, există două căi fundamentale prin care se deprinde rugăciunea mintii (noetică), care în realitate este întoarcerea mintii-nous în inimă si, desigur, unirea mintii-nous cu inima. Prima este venirea dumnezeiescului Har prin întreaga viată de nevointă si anume într-o vreme în care omul nu îl asteaptă si când mintea-nous se uneste cu inima. Trebuie spus aici că mintea-nous si inima, anume lucrarea-energia sufletului si esenta lui se unesc doar prin dumnezeiescul Har. Rugăciunea, în expresia ei autentică, este "unirea erotică a omului cu Dumnezeu", după cuvântul Sfântului Ioan Scărarul. Această însuflată definitie arată ce anume exact este în realitate rugăciunea mintii (noetică). Când spunem Har dumnezeiesc ne referim la lucrarea-energia necreată a lui Dumnezeu. Si pentru că noi dobândim comuniune si unitate cu Hristos prin Harul necreat, de aceea si prin participarea la Harul necreat avem comuniune cu Hristos. Iar acest Har necreat al lui Dumnezeu este Împărătia lui Dumnezeu, pentru că în Traditia Ortodoxă Împărătia lui Dumnezeu nu este ceva exterior, creat, ci părtăsie la dumnezeiescul Har. Când Harul dumnezeiesc vine în inimă, atunci omul devine preotie duhovnicească, după învătătura Sfântului Grigorie Palama. Mai mult încă, se face biserică în care se săvârseste dumnezeiasca Liturghie. Din aceasta întelegem relatia dintre rugăciunea mintii (noetică), Hristos si Duhul Sfânt. Cu alte cuvinte, rugăciunea noetică nu este o stare antropocentrică, o expresie psihologică, ci experienta Harului lui Dumnezeu. Desigur, asta nu înseamnă că acela care are rugăciunea noetica si se face templu al Duhului Sfânt si trăieste Împărătia lui Dumnezeu nu se împărtăseste cu Preacuratele Taine sau se înstrăinează de Tainele Bisericii. Dimpotrivă chiar, rugăciunea mintii se deprinde de către omul acela care rămâne în Traditia liturgică si de nevointă a Bisericii. Astfel, rugăciunea inimii creste în om setea după dumnezeiasca Împărtăsanie si dumnezeiasca Împărtăsanie la rândul ei creste dorul după rugăciune. Rugăciunea mintii în inimă în afara climei dumnezeiestii Liturghii si a întregii atmosfere a Ortodoxiei, în cazul în care nu se lucrează fără întelegere, este greu să fie deprinsă si este chiar primejdioasă. Poate să conducă la stări de înselare. Cel care se nevoieste cu rugăciunea mintii (noetică) trăieste venirea lui Hristos prin dumnezeiasca Euharistie." P.S. In text apare formularea Rugăciunea, în expresia ei autentică, este "unirea erotică a omului cu Dumnezeu", după cuvântul Sfântului Ioan Scărarul. Cu riscul de a emotiona pe puritani si pe fanii castrarii, cam ce ar putea sa spuna aici Scararul? Are vreo legatura cu scrierile, de pilda, ale Sfantului Simeon Noul Teolog?.... Ce zici, Florine, experienta aceasta noetica pe care o pomeneste Sfantul Ioan Scararul, e tot o chestie rationala, o structura lingvistica, ceva? Sa fie obtinuta tot prin negare? Sau mai degraba prin participarea deplina, a mintii coborate in inima, prin/sub/in contopire cu energia necreata numita Har... Last edited by ahilpterodactil; 18.05.2016 at 01:38:31.
|
|
#4
18.05.2016, 13:10:32
|
|||
|
|||
|
Citat:
Nu puteai sa te opresti, zicind wau!, inainte sa deduci?? Si te-ai mai apucat si sa negi, varianta tarzie de Areopagit ce esti.... Si uite-asa, din negare in negare, basca concluzionare, ai ajuns.... budist carpatin! Vezi daca te-ai risipit in analize, in loc sa te tii de rugaciune si altele cuviincioase? P.S. Daca negarea e un act (sau poate o actiune mintala, nu?...; iar actul nu-i totuna cu actiunea, Florine!), cum s-o deduci, bre? Actele si actiunile nu se deduc! Ele se fac! Pentru ca sunt operari, procesari, transformari etc. Se practica, asa cum sunt ele prin natura lor: miscari operatorii. Nu-s continuturi info, neica! Nu se preteaza la deductie, ci la descoperire si invatare operatorie. Si mai zici ca voi, budistii, cunoasteti psihologie...
|
|
#5
18.05.2016, 01:04:15
|
|||
|
|||
|
Citat:
Istoria se repeta, ici-colo.
|
|
|
Mod hibrid