Casatorie stil vechi

În prealabil postat de alia28aa

Cica-i de sub catrintza lui matusa Helga din Germania :) sau din "Lederhosen-ii" lui Onkel Fritz, sau din lanurile si holdele alpine :) ca simbol al fertilitatii, dar mai nou pare sa vina puternic din urma marmota...
El se regaseste insa si in alte traditii religioase.
http://www.crestinortodox.ro/datini-...ste-68751.html


Cine sunt eu ca sa judec asta?


Toti bunicii, parintii si nepotii se inteleg bine si in armonie si n-a incasat nimeni nimic.
Sincer, nu stiu cum au procedat cu formatitatile, dar stiu ca sunt bine impreuna si asta de foarte multi ani, chiar si asa cu doua Craciunuri, probabil fiindca relatia lor se intemeiaza pe iubire.

Da, vreau marmota, daca spuneti ca vine tare din urma, cu ciocolata in mina; e tare tzabiscoasa. :)))
Prefer totusi alte sciurete simpatice, mai suple nitel. De pilda veveritele.
Acum serios, confesiunile desprinse din ortodoxie in baza calendarului liturgic sau a altor punctede disputa dogmatica nu sint niste adunaturi de fanatici care traiesc pentru a racola. Nu. Sint oameni care conserva spiritul vechii ortodoxii slave, dintr-o vreme care altfel ne-ar fi fost cunoscuta doar din carti de isotrie ecleziastica, la feld e subiective ca oricare alte carti de istorie. Asta e vorba de lipoveni si altii (ii gasesc simpatici pe cei fara de cler, asa-numitii bez-popovti). In ce ii priveste pe stilisti, ei sint in schisma, nu si in erezie. Daca ipocritii care au decretat saptamina de amestecaciune ecumenista ar fi sinceri, atunci, odata ce le permit unora pentru care Maica Domnului e "mama lui Iisus punct" sa se "roage impreuna pentru pace", atunci ar fi normal sa le permita si acelora care totusi au toate dogmele ortodoxe respectate: a auzit cineva de beosevisti sau rocoristi care sa fie de fapt nestorieni sau arianisti!? Eclesiologic insa, Catalin si Alin au, din pacate, dreptate: iesirea din Biserica cu scop de separare organizatorica este schsima si, teoretic, garanteaza convietuirea in "ardet non lucet" cu baietii aia rai.
Cit priveste problema casatoriilor interconfesionale...mi se pare evident ca anumiti traditionalisti sar peste cal, mai ales cind se isterizeaza cu privire la o reventuala recunoastere, panortodoxa sinodal, a acestora. Sa nu fim ipocriti: lui Stefan cel Mare, Biserica i-a permis casatorii cu femei din BC, iar acum ne trtezi ca ala era un pogoramint politic, iar amarastenilor le este interzis!? Oamenii aceia se iubesc, pina la proba contrarie, si atunci oricine nu prea are ceva de zis fara sa cada in ridicol.

[catalin2]

În prealabil postat de Romowe

Sa nu fim ipocriti: lui Stefan cel Mare, Biserica i-a permis casatorii cu femei din BC, iar acum ne trtezi ca ala era un pogoramint politic, iar amarastenilor le este interzis!? Oamenii aceia se iubesc, pina la proba contrarie, si atunci oricine nu prea are ceva de zis fara sa cada in ridicol.

Pe mine m-ai facut curios si am cautat ce sotii catolice a avut Sfantul Stefan cel Mare. Nu am gasit niciuna. Prima era din neamul cnejilor Kievului, o chema Evdokia, deci sigur ortodoxa. A doua a fost Maria de Mangop, era din neamul imparatilor bizantini, refugiati in Peninsula Crimeea dupa caderea Constantinopolului. Sigur era si ea ortodoxa. A treia a fost fiica domnitorului Radu cel Frumos, mama ei era de neam sarb, ortodoxa si ea.
Legat de iubire, casatoriile ortodoxe cu cei ce sunt alte religii sunt interzise fara exceptie, nu se poate aplica niciun pogoramant, si poate se iubesc si aceia. Cred ca problema ar fi ca de la iconomie (pogoramant) s-ar ajunge la normalitate. Iconomia in cazuri exceptionale deja exista in cazul casatoriilor cu alte cei din alte culte.

[Florinvs]

In privinta sotiilor lui Stefan cel Mare si Sfant aveti dreptate- sunt lucruri documentate istoric.

Insa imi exprim ferma convingere, ca doi oameni (un barbat si o femeie) maturi, care sunt de religii diferite, si care se iubesc cu adevarat si au sentimente autentice reciproce si doresc sa-si intemeieze o casnicie si o familie impreuna, este normal si trebuie sa faca acest lucru, indiferent de ce religie au fiecare.

[AlinB]

În prealabil postat de Florinvs

In privinta sotiilor lui Stefan cel Mare si Sfant aveti dreptate- sunt lucruri documentate istoric.

Insa imi exprim ferma convingere, ca doi oameni (un barbat si o femeie) maturi, care sunt de religii diferite, si care se iubesc cu adevarat si au sentimente autentice reciproce si doresc sa-si intemeieze o casnicie si o familie impreuna, este normal si trebuie sa faca acest lucru, indiferent de ce religie au fiecare.

Stim, pentru tine e inclusiv normal sa aiba relati isexuale, chiar daca nu exista (inca) bazele pentru o familie, adica actul casatoriei.

Dar important este ca "au intentii serioase".

Pe urma, religia pana la urma e o simpla fantezie, spuneau tovarasii comunisti pentru care ai toate admiratia, asa ca de ce ar sta in calea unui lucru atat de real cum e familia?

[Florinvs]

În prealabil postat de AlinB

Stim, pentru tine e inclusiv normal sa aiba relati isexuale, chiar daca nu exista (inca) bazele pentru o familie, adica actul casatoriei.

Dar important este ca "au intentii serioase".

Pe urma, religia pana la urma e o simpla fantezie, spuneau tovarasii comunisti pentru care ai toate admiratia, asa ca de ce ar sta in calea unui lucru atat de real cum e familia?

Imi pare rau- dar eu nu am spus nicioadata asa ceva, ca religia ar fi o simpla fantezie! Va rog sa nu-mi atribuiti niste lucruri pe care nu le-am spus!

Iar legat de a doua parte a afirmatiei- ca as aveea toata admiratia pentru cei numiti de dumneavoastra tovarasi comunisti! Eu nu apreciez sau nu critic un om in functie de ideologia politica a lui, ci in functie de faptele si actiunile sale concrete (indiferent ca este comunist, liberal, taranist, social-democrat, etc).
Doi oameni care intamplator au acceiasi ideologie politica nu pot fi judecati la fel- unul poata sa faca lucruri bune, altul lucruri rele.
De exemplul pe Stalin il consider un criminal feroce, un individ care a fost paranoic si obsedat de putere si care a facut mult rau poporului sau, dar pe Ceausescu de exemplul il consider un om care a facut si multe lucruri bune si care a fost totusi patriot.

[DragosP]

În prealabil postat de Florinvs

Imi pare rau- dar eu nu am spus nicioadata asa ceva, ca religia ar fi o simpla fantezie!

N-oi fi zis, dar comentariile tale-n nota asta se înscriu.

[Ioana4141]

În prealabil postat de AlinB

Convertirea "formala" inseamna ca cineva a mintit pe altcineva.
Pe sine, pe Dumnezeu, cine stie..

Daca e BOSVist si s-a convertit, fie si formal, sigur si-a incasat-o de la parinti/rudele BOSViste (pacat de moarte la ei) - caz in care e destul de inexplicabil de ce mai tine totusi la vechiul calendar.

Voi spune aici si povestea mea, că poate ajută pe cineva. Eu sunt ortodoxă pe stil nou, el pe stil vechi, amândoi convinsi că urmăm calea cea dreaptă (practicanti, nu doar crestini de Paste si Crăciun).

Initial, eu acceptasem să mă convertesc nestiind ce implică asta, gândind că el apartine de biserica Rusiei. (eu fiind din Constanta, unde mai vin Rusi la biserică la noi si ne respectăm unii pe altii ca fratii) Apoi am început să-mi pun întrebări, pentru că mi se părea deosebit de ciudat că ei doresc să mă mirung iar. Ciudată era si mama lui, care îl obliga să se despartă de mine dacă pun problema convertirii lui la stilul nou pentru că asa credea ea, că el îsi va pierde mântuirea. Atunci mi-am dat seama că e o problemă si am început să caut motivele. Am prezentat prietenului meu toate argumentele găsite pe diverse site-uri (argumente concludente am gasit foarte putine pe site-urile românesti inclusiv în vidoeclipurile de pe youtube; Acestea nu-mi satisfăceau setea mea de cunoastere a problemei; în general găseam oameni care se ceartă: („credinta mea e cea adevărată” - „ba nu, a mea este”).

Sincer, ajunsesem să spun: dacă găsesc argumente concludente că stilul vechi e bun, mă dau pe vechi fără remuscări, iar dacă nu, o să-i prezint cele găsite, prietenului meu ca să se dea el pe nou. Deci am început să caut adevărul rugându-mă fierbinte la Dumnezeu să mi-l descopere. Asa am gasit cartea: ”Cele două exreme. Ecumenismul si Stilismul” scrisă de Arhimandrit Epifanie Teodoropulos. Recomand cu căldură din inimă această carte; este scrisă de un cunoscător, cu niste cuvinte pline de iubire, fără acuzații gratuite. Este scrisă pentru stilistii din Grecia, însă este identic aceeasi situatie cu cea din România.

I-am citit această carte prietenului meu (începând cu partea a doua a cărtii - despre stilism -, că el se plictiseste repede când îi citesc, iar eu voiam să ia aminte la ce citesc). El a acceptat să se dea pe nou. Mama lui însă (fiind si ea ortodoxă pe stil vechi convinsă), a început să se comporte oribil cu mine (ca o soacră rea si fără inimă, făcându-mă să plâng zilnic), iar fiului ei îi tot spunea că eu sunt trimisă de diavolul ca să-i duc sufletul la pierzare si trebuie să scape cât mai repede de mine.

Timp de jumătate de an, de când ne-am logodit până ne-am căsătorit, pentru ea nu am fost decât trimisa diavolului si mă trata ca atare (mă întrista enorm că in numele lui Dumnezeu si a credintei, ea arăta atâta ură si că nu se înmuia inima ei nici când mă vedea că plâng).

Cu 3 săptămâni înainte de nuntă, văzând că nu a reusit să mă îndepărteze pe mine de el prin comportamentul ei, a început să-i spună logodnicului meu că dacă el se dă pe nou, ea o să moară, că ea s-a sacrificat să-l crească pe el în credinta dreaptă, iar acum el e un trădător. De altfel si neamurile sale pe vechi, l-au amenintat că dacă el face căsătoria pe nou, ei nu vor veni la nuntă (Si chiar nu au venit).

Văzând că el nu-si schimbă alegerea, mama sa i-a spus că a fost ea la preotul care urma să ne cunune pe stil nou si că el i-a spus că, fără să-l boteze pe el si să-l mirungă, nu o să ne căsătorească. El a crezut-o si s-a tulburat foarte tare de partea cu botezul.

Fiind în zona Mănăstirii Vlădiceni (el fiind din Iasi), am decis să mergem la părintele Calistrat să-i cerem părerea. Am mers amândoi acolo si i-am spus ce avem pe suflet. Părintele i-a citit lui o rugăciune de vre-o pagina, ne-a dat niste cărti despre familie si cărti de rugăciuni si ne-a dat în scris că ne putem căsători.

Păcat că mama lui încă mă vede ca pe diavolul care a stricat viata fiului ei si în continuare mă tratează oribil încercând să ne despartă, că pentru ea, el nu e căsătorit încă cu mine, că ei nu recunosc tainele de pe nou. Fiul ei i-a dat cartea ”Cele două exreme. Ecumenismul si Stilismul” scrisă de Arhimandrit Epifanie Teodoropulos si ei, dar ea refuză să o citească fiind convinsă că e o carte de la diavolul menită să schimbe mintile oamenilor pe vechi.

[Ioana4141]

Recomand cu căldură celor care au nelămuriri în legătură cu stilismul, cartea (scrisă pentru cei pe stil vechi din Grecia, dar e foarte utilă pentru stilism, în general, adică si cel din România),
„Ecumenismul si Stilismul” scrisă de Arhimandrit Epifanie Teodoropulos

Eu am gasit-o pdf pe site-ul - resurse ortodoxe

http://faculty.go.ro/text/text-pdf/E...0Stilismul.pdf

[Demetrius]

În prealabil postat de Ioana4141

Voi spune aici si povestea mea, că poate ajută pe cineva. Eu sunt ortodoxă pe stil nou, el pe stil vechi, amândoi convinsi că urmăm calea cea dreaptă (practicanti, nu doar crestini de Paste si Crăciun).

Initial, eu acceptasem să mă convertesc nestiind ce implică asta, gândind că el apartine de biserica Rusiei. (eu fiind din Constanta, unde mai vin Rusi la biserică la noi si ne respectăm unii pe altii ca fratii) Apoi am început să-mi pun întrebări, pentru că mi se părea deosebit de ciudat că ei doresc să mă mirung iar. Ciudată era si mama lui, care îl obliga să se despartă de mine dacă pun problema convertirii lui la stilul nou pentru că asa credea ea, că el îsi va pierde mântuirea. Atunci mi-am dat seama că e o problemă si am început să caut motivele. Am prezentat prietenului meu toate argumentele găsite pe diverse site-uri (argumente concludente am gasit foarte putine pe site-urile românesti inclusiv în vidoeclipurile de pe youtube; Acestea nu-mi satisfăceau setea mea de cunoastere a problemei; în general găseam oameni care se ceartă: („credinta mea e cea adevărată” - „ba nu, a mea este”).

Sincer, ajunsesem să spun: dacă găsesc argumente concludente că stilul vechi e bun, mă dau pe vechi fără remuscări, iar dacă nu, o să-i prezint cele găsite, prietenului meu ca să se dea el pe nou. Deci am început să caut adevărul rugându-mă fierbinte la Dumnezeu să mi-l descopere. Asa am gasit cartea: ”Cele două exreme. Ecumenismul si Stilismul” scrisă de Arhimandrit Epifanie Teodoropulos. Recomand cu căldură din inimă această carte; este scrisă de un cunoscător, cu niste cuvinte pline de iubire, fără acuzații gratuite. Este scrisă pentru stilistii din Grecia, însă este identic aceeasi situatie cu cea din România.

I-am citit această carte prietenului meu (începând cu partea a doua a cărtii - despre stilism -, că el se plictiseste repede când îi citesc, iar eu voiam să ia aminte la ce citesc). El a acceptat să se dea pe nou. Mama lui însă (fiind si ea ortodoxă pe stil vechi convinsă), a început să se comporte oribil cu mine (ca o soacră rea si fără inimă, făcându-mă să plâng zilnic), iar fiului ei îi tot spunea că eu sunt trimisă de diavolul ca să-i duc sufletul la pierzare si trebuie să scape cât mai repede de mine.

Timp de jumătate de an, de când ne-am logodit până ne-am căsătorit, pentru ea nu am fost decât trimisa diavolului si mă trata ca atare (mă întrista enorm că in numele lui Dumnezeu si a credintei, ea arăta atâta ură si că nu se înmuia inima ei nici când mă vedea că plâng).

Cu 3 săptămâni înainte de nuntă, văzând că nu a reusit să mă îndepărteze pe mine de el prin comportamentul ei, a început să-i spună logodnicului meu că dacă el se dă pe nou, ea o să moară, că ea s-a sacrificat să-l crească pe el în credinta dreaptă, iar acum el e un trădător. De altfel si neamurile sale pe vechi, l-au amenintat că dacă el face căsătoria pe nou, ei nu vor veni la nuntă (Si chiar nu au venit).

Văzând că el nu-si schimbă alegerea, mama sa i-a spus că a fost ea la preotul care urma să ne cunune pe stil nou si că el i-a spus că, fără să-l boteze pe el si să-l mirungă, nu o să ne căsătorească. El a crezut-o si s-a tulburat foarte tare de partea cu botezul.

Fiind în zona Mănăstirii Vlădiceni (el fiind din Iasi), am decis să mergem la părintele Calistrat să-i cerem părerea. Am mers amândoi acolo si i-am spus ce avem pe suflet. Părintele i-a citit lui o rugăciune de vre-o pagina, ne-a dat niste cărti despre familie si cărti de rugăciuni si ne-a dat în scris că ne putem căsători.

Păcat că mama lui încă mă vede ca pe diavolul care a stricat viata fiului ei si în continuare mă tratează oribil încercând să ne despartă, că pentru ea, el nu e căsătorit încă cu mine, că ei nu recunosc tainele de pe nou. Fiul ei i-a dat cartea ”Cele două exreme. Ecumenismul si Stilismul” scrisă de Arhimandrit Epifanie Teodoropulos si ei, dar ea refuză să o citească fiind convinsă că e o carte de la diavolul menită să schimbe mintile oamenilor pe vechi.

Dumnezeu sa va binecuvanteze pe toti!
Tie, Ioana4141, iti recomand cu caldura sa nu te tulburi (adica sa nu pui la suflet ce patimesti), dar sa ai intelegere si sa manifesti cat de multa diplomatie poti fiind pozitionata delicat intre sot si soacra; e grea crucea ta fiindca pe soacra n-ai s-o poti schimba(impaca-te cu asta), asa ca nu-ti ramane decat s-o eviti si sa n-o "starnesti" deloc.

[catalin2]

În prealabil postat de Ioana4141

Recomand cu căldură celor care au nelămuriri în legătură cu stilismul, cartea (scrisă pentru cei pe stil vechi din Grecia, dar e foarte utilă pentru stilism, în general, adică si cel din România),
„Ecumenismul si Stilismul” scrisă de Arhimandrit Epifanie Teodoropulos

Eu am gasit-o pdf pe site-ul - resurse ortodoxe

http://faculty.go.ro/text/text-pdf/E...0Stilismul.pdf

Multumim pentru carte, o s-o citesc si eu, desi stiu cate ceva despre stilism si ecumenism. Din cate am observat unii stilisti sunt cei mai inversunati impotriva ortodocsilor. Ei considera acum ca noi am fi pierdut harul si au mai ramas ei, faramitati in multe grupuri. De fapt e invers, s-au rupt de Biserica si din aceasta cauza nu mai au har si Sfintei Taine. La noi nu se repeta botezul pentru ca se aplica iconomia.